Afacerea doctoratelor

. Doctori in stiinte vestiti la nivel national: Genica Boierica, arestat pentru afaceri cu arme, a devenit doctor in Drept; baronul de Gorj Nicolae Mischie, cercetat penal pentru frauda din bani publici, si-a dat doctoratul in economie; afaceristul panarama Dinel Staicu, care arunca cu bani pe strazile Craiovei in campanie, este doctor tot in Drept. Profesori renumiti acuza ca titlul a devenit un „must have”, un trend. „Afacerea” provoaca statului si o paguba financiara directa: daca esti bugetar si ai doctorat, indiferent de domeniu, primesti 15% spor la salariu. Bilantul «fabricii de doctori»: o productie cincinala de 10.000 de doctori la nivel national si un stabil loc codas la cercetare in lume.
Universitatea „Al.I. Cuza” va livra pe piata in urmatorii ani circa 2.500 de doctori in stiinte. Suma reprezinta numarul celor inscrisi la doctorat in perioada 1998-2006. Daca in trecut titlul de doctor in stiinte reprezenta o recunoastere a calitatii de specialist in domeniu, acum diplomele se livreaza in serie. Cantitatea a fost preferata in detrimentul calitatii. Numai in ultimii 16 ani, numarul doctorilor a crescut de zece ori. Odata cu ei, si numarul diplomelor fara acoperire. Profesorii isi amintesc, la rindul lor, de lucrari de doctorat care au primit apoi girul comisiilor desi erau doar simple compilatii de lucrari stiintifice din domeniu. Isi amintesc de politicieni facuti doctori in timp record, care si-au sustinut teza de doctorat in doar un an sau doi. Vinovatii mediocritatii din sistemul doctoral? Majoritatea universitarilor spun ca principalii responsabili sint chiar conducatorii de doctorat care au inchis ochii la superficialitate si, in unele cazuri, chiar la frauda. Iar asta cu toate ca munca de conducator de doctorat le poate aduce un plus la salariu de pina la 25 de milioane lei. Absenta deontologiei profesionale si ignorarea celor mai mici standarde de calitate sint defecte de care se fac vinovati un numar suficient de conducatori de doctorate pentru ca invatamintul superior sa se transforme intr-o „fabrica” de diplome de doctorat fara acoperire.
Doctoranzi pe banda
La Universitatea „Al.I. Cuza” a fost nevoie de doar sase ani pentru ca numarul locurilor la doctorat sa se dubleze, ajungind in perioada 1998-2004 de la 190 la 372. Iar in timp ce calitatea doctoranzilor scade, numarul locurilor continua sa creasca, astfel ca in anul universitar 2006-2007 numarul acestora este de 480. Concomitent, perioada necesara pentru obtinerea titlului de doctor a fost redusa la trei ani. Incepind cu anul universitar trecut, scoala doctorala din Romania cuprinde un an in care doctoranzii se prezinta exclusiv la cursuri si examene, in timp ce doar doi ani sint destinati cercetarii stiintifice pentru realizarea lucrarii de doctorat. Conducatorii de doctorat ieseni critica insa „reforma” doctoratului, care, in opinia lor, nu face decit sa „decimeze” calitatea absolventilor. „Trei ani pentru un doctorat este extrem de putin. Pentru o cercetare reala si de calitate sint necesari cel putin cinci ani. Daca doctoranzii sint constrinsi sa lucreze in ritm alert, este compromisa calitatea”, este de parere decanul Facultatii de Istorie, prof.dr. Alexandru Florin Platon. Regula ramine valabila si in domeniul stiintelor exacte. „Trei ani este extrem de putin pentru o cercetare adevarata in Chimie. Reducind perioada necesara pentru obtinerea titlului de doctor, se reduce pratic si din calitatea lucrarilor. Este un risc pe care invatamintul superior nu ar fi trebuit sa si-l asume”, considera si prof.dr. Ionel Mangalagiu, din cadrul Facultatii de Chimie.
Politicieni deveniti doctori peste noapte
Dar decaderea scolii doctorale nu a inceput de acum. Fenomenul doctoranzilor pe banda, in absenta unor calitati reale, a aparut inca de la inceputul anilor ’90, si a atins apogeul in 1996. „Cresterea numarului de doctoranzi a inceput imediat dupa revolutie, dar perioada critica, mai ales din punctul de vedere al calitatii absolventilor, a fost in perioada 1996-2002, cind putem vorbi cu adevarat de dotoranzi pe banda”, a declarat prof.dr. Mihai Toma, decanul Facultatii de Fizica din cadrul Universitatii „Cuza”. A fost perioada in care titlul de doctor devenise un „must have”, un trend. Printre profitori se numara si cunoscute personalitati politice. Astfel, numerosi politicieni s-au trezit peste noapte doctori in stiinte, fara a avea nici cele mai elementare cunostinte in domeniu, dupa cum ne spun profesorii. Astfel de cazuri sint bine cunoscute la Universitatea „Cuza”, insa, probabil din jena, foarte putini sint dispusi sa vorbeasca despre asta. „Mi s-a cerut mai demult sa fiu referent stiintific la lucrarea unui parlamentar. Tin minte ca i-am pus o intrebare banala legata de lucrarea pe care tocmai o prezentase, dar nu a stiut sa raspunda. Practic el nu stia absolut nimic din lucrarea care, se presupune, a fost muncita de el. Am refuzat sa dau o referinta, dar lucrarea a trecut si de Comisia de la Minister, si in final a obtinut titlul de doctor”, a precizat decanul Facultatii de Filosofie, prof.dr. Stefan Afloroaei, sustinind in acelasi timp ca nu isi mai aminteste numele doctorandului in cauza. Si l-a amintit insa chiar conducatorul stiintific, prof.dr. Titus Raveica. Acesta era, sustine el, Octavian Opris, senator de Bacau in momentul sustinerii tezei, acum presedintele Comisiei Electorale Permanente. „Filosofia lui Hegel , care a constituit tema lucrarii de doctorat a lui Opris, este dificil de inteles. Nu toti il pot intelege”, il apara pe senator profesorul Raveica. Alt caz cunoscut in cadrul universitatii este cel al vedetei George Pruteanu, fost parlamentar PSD si PRM, care a obtinut titlul de doctor tot la Facultatea de Filosofie. „Se stie in universitate de cazul lui George Pruteanu, care a obtinut titlul de doctor in filosofie la doar un an de la inscrierea sa la doctorat. Nu am fost eu in comisie sa stiu cum s-a pregatit, dar au existat atunci, si cred ca si acum, anumite semne de intrebare. Un doctorat in filosofie nu poate fi luat intr-un singur an”, sustine prof.dr. Stefan Avadanei, din cadrul Facultatii de Litere.
„Problema este nu ca a crescut doar numarul doctorilor, ci si al impostorilor”
Oamenii politici reprezinta insa doar o mica parte din fenomenul doctoranzilor pe banda. Alaturi de acestia, politica doctoratelor de dupa ’90 a eliberat pe piata sute de „impostori” in domeniul cercetarii stiintifice, recunosc profesorii. „Au fost prezentate lucrari efectuate doar pe baza a ceea ce au publicat altii, fara nici o contributie proprie, ceea ce practic nici nu constituie o lucrare de doctorat. Cu toate acestea, ele au trecut atit de comisia facultatii, cit si de cea superioara, de la Minister. Au existat cazuri in mod clar, dar nu pot da nume pentru ca eu nu am probe si risc sa fiu acuzat de calomnie”, ne-a declarat rectorul Universitatii de Stiinte Agricole, prof.dr. Gerard Jitareanu. „Fenomenul doctoranzilor pe banda, dar si scaderea calitatii lor, ne-a afectat si pe noi ani buni. Acum insa lucrurile par a se aseza”, sustine prof.dr. Ion Giurma, prorector pentru cercetare stiintifica in cadrul Universitatii Tehnice. De altfel, ceea ce universitarii reclama nu este cresterea numarului de doctoranzi. Era normal ca o crestere a numarului de licentiati si de masteranzi sa fie urmata de una a numarului de doctori. Problema cea mai grava, spun profesorii. este ca aspectul calitativ a fost marginalizat. Daca in state precum SUA, Japonia sau cele din UE o cerinta pentru acordarea titului de doctor este ca lucrarea de doctorat sa fie publicabila in reviste de circulatie internationala, ceea ce presupune a aduce ceva nou in domeniu, in Romania o mare parte din doctoranzi abia reusesc sa publice in reviste de nivel national. Pentru o alta parte dintre doctoranzi, lucrarea de doctorat ramine doar un efort de copiere si un titlu in CV. Asta daca nu sint bugetari, caci, in acest caz, primesc spor de 15 la suta la salariu „Numarul de doctoranzi de la noi nu este foarte mare comparativ cu numarul populatiei. Iesim foarte bine si la o comparatie cu universitatile din strainatate. Problema este nu ca a crescut doar numarul doctorilor, ci mai ales al impostorilor. Multe din lucrarile aprobate nici nu pot fi considerate lucrari stiintifice”, a declarat prof.dr. Stefan Afloroaei.
Exista insa si cadre didactice care contesta „suprematia” revistelor cotate ISI in evaluarea activitatii stiintifice a doctoranzilor. „Sint reviste stiintifice in Romania foarte bune, iar faptul ca nu sint inca recunoscute ISI nu exclude din start calitatea lor. Sa nu uitam ca teoria care l-a facut celebru pe Bohr fusese publicata cu o luna inainte de Stefan Procopiu in Analele Universitatii noastre. Calitatea lucrarilor era insa aceeasi, doar ca cea in care a publicat Bohr era recunoscuta ISI”, sustine prof.dr. Gheorghe Popa, prorector pentru cercetarea stiintifica in cadrul Universitatii „Cuza”. In opinia rectorului Dumitru Oprea, publicarea anuala a unui articol intr-o revista cotata ISI poate fi o cerinta prea mare chiar si pentru un profesor. „Studentii iti solicita foarte mult timp. Am scos atitea carti de pionierat in domeniu pentru ca studentii sa aiba ce invata. Cind sa mai publici si in reviste internationale?”, sustine rectorul Oprea.
Si calitatea conducatorilor de doctorat e discutabila
Cine sint insa principalii responsabili pentru aparitia „amatorismului doctoral”? Cind este vorba de indicarea vinovatilor, universitarii ieseni raspund in unanimitate: conducatorii de doctorat. Atita timp cit ei sint responsabili de intreg procesul de cercetare stiintifica al doctorandului, si mai ales de lucrarea de absolvire, orice fisura in acest sistem le este imputabila lor. „Conducatorii de doctorat verifica de la inceput validitatea temei, felul in care este facuta lucrarea. Dar cind dau drumul in fata Comisiei la lucrari care nici nu pot fi considerate stiintifice, ei sint principalii vinovati pentru aparitia unei diplome de doctor fara acoperire”, a declarat prof.dr. Florin Platon. Dincolo de deontologia profesionala a conducatorilor de doctorat, pregatirea stiintifica a unora dintre ei este si ea pusa sub semnul intrebarii. Pentru acest aspect insa, principalul responsabil este chiar Ministerul Educatiei si Cercetarii, care a stabilit in 2005 criterii mult prea permisive pentru conducatorii de doctorat, sustin unii profesori. Pentru a obtine titlul de conducator de doctorat candidatul trebuie sa aiba publicate sau prezentate doar 4 articole cotate ISI (sistemul international de evaluare a revistelor stiintifice) pe o perioada de cinci ani. Mai mult, gradul de profesor universitar a fost echivalat cu cel de conducator de doctorat, considerindu-se ca promovarea la profesor e acum mai restrictiva decit cu ani in urma. In realitate, aceasta echivalare era necesara pentru ca marirea numarului de doctoranzi – care acum concureaza numarul de studenti de pe vremea lui Ceausescu – impunea automat si un numar mare de conducatori stiintifici. Iar promovarea la gradul de profesor e departe de a fi restrictiva, spun unii profesori. „Incepind de anul trecut, toti cei care dobindesc titlul de profesor universitar devin automat si conducatori stiintifici, iar aceasta in conditiile in care cerintele pentru postul de profesor au fost serios afectate. Astfel, Ministerul a decis sa echivaleze articolele ISI cu cele publicate in Romania, in reviste mult mai slabe. Un articol publicat in cea mai buna revista de chimie din Europa, de exemplu, echivaleaza cu doua articole publicate in Analele Universitatii. In felul acesta, nici nu trebuie sa ai contributii stiintifice mari, iar doctoranzii tai cu atit mai putin”, a declarat prof.dr. Ionel Mangalagiu.
Ultima veriga a fabricii de doctori: evaluatorii tezelor de doctorat fac munca voluntara
Felul in care sint remunerati cei care acorda in final titlul de doctor este o alta marturie a modului in care MEC trateaza cea mai inalta treapta a invatamintului romanesc. Astfel, daca pina acum trei ani, membrii comisiilor din cadrul Consiliului National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare, ultima „frontiera” in obtinerea titlului de doctor, erau platiti cu 800.000 de lei vechi pentru o sedinta de evaluare a lucrarilor de doctorat, acum intreaga lor activitate este de fapt un act de voluntariat. „Primim numai intr-o zi de lucru intre 70 si 100 de lucrari, fara a fi platiti. Abia ne mai deconteaza transportul pina la Bucuresti. La o asemenea cantitate de munca, insa, nu poti decit sa le evaluezi foarte superficial, la nivel de forma si nu de fond. Daca e bun titlul, daca membrii Comisiei de la nivel de facultate, care au facut prima evaluare, sint recunoscuti ca specialisti in domeniu. Dar se intimpla rar ca o lucrare sa fie intoarsa”, a declarat prof.dr. Stefan Avadanei, membru in cadrul CNATDCU.
Bilantul fabricii de doctori: o productie cincinala de 10.000 de doctori si loc codas la cercetare in lume
Majoritatea profesorilor sint de acord ca in ultimii ani institutia doctoratului a fost serios afectata in Romania, insa unii cred ca lucrurile se vor indrepta pe parcurs. Pentru prorectorul cu cercetarea stiintifica din cadrul Universitatii „Cuza”, prof.dr. Gheorghe Popa, scaderea calitatii invatamintului doctoral odata cu cresterea cantitatii nu putea fi evitata. „Cresterea numarului de studenti a trebuit completata si de o crestere a numarului de cadre didactice. Intrucit cererea era foarte mare, nu toti cei selectati erau de cea mai buna calitate. Dar scoala romaneasca este in plin proces de formare, iar lucrurile au inceput deja sa mearga mai bine. Nu putem cere perfectiune peste noapte”, a declarat prof.dr. Gheorghe Popa. Pina cind sistemul va functiona, fabrica de doctori produce an de an rebuturi numeroase. Cu un numar de aproape 10.000 de titluri de doctor aprobate la nivel national numai in ultimii cinci ani si un loc codas la cercetare la nivel international, situatia e mai mult decit evidenta.
Politicieni agramati, doctori in Stiinte: Dinel Staicu, Nicolae Mischie, Genica Boierica
Printre politicienii „ilustri” de dupa ’90, declarati doctori in stiinte de universitatile din Romania se mai numara si afaceristul Dinel Staicu, baronul de Gorj Nicolae Mischie si afaceristul Genica Boerica. Dinel Staicu a obtinut titlul de doctor in economie in anul 2000 la Facultatea de Stiinte Economice din cadrul Universitatii din Craiova, cu o lucrare, culmea, intitulata „Economia subterana in perioada de tranzitie la economia de piata in Romania”. In absenta unui demers stiintific real, sau a unui limbaj specializat, lucrarea lui Dinel Staicu poate fi citita cel mult pentru amuzament. Fraze precum „de la acest spectacol economic nu puteau lipsi din decor gainarii, escrocii si rechinii, ca in orice economie, care au pus bazele unor relatii de colaborare astfel ca gainarii, de la muncitori la ingineri, sindicalisti sau nu, colorati sau necolorati politic, isi ofera servicile firmelor particulare” sau „escrocii pun de un jaf gen CARITAS sau FNI, mai pun o teapa la banca sau pun si ei umarul la deblocarea financiara”, nu i-au impiedicat pe membrii Comisiei de doctorat sa ii acorde lui Dinel Staicu titlul de „doctor in stiinte”. Nicolae Mischie a obtinut si el in 1999 titlul de doctor. Desi a terminat Facultatea de Istorie, Nicolae Mischie a devenit doctor in drept si ulterior cadru didactic la Facultatea de Drept din cadrul Universitatii „Constantin Brancusi” din Tirgu-Jiu. Disciplina predata: deontologia functionarului public. Ulterior a fost arestat pentru abuz in serviciu contra intereselor publice, fals in inscrisuri oficiale si uz de fals. Si Genica Boerica, acuzat ca a prejudiciat statul roman cu 550 de miliarde de lei vechi prin afaceri cu arme, detine, de asemenea, o diploma de doctor. Evident, in Drept.
O teza de doctorat la negru, mai ieftina decit o pereche de blugi
Viitori doctori care nu au timp nici pentru copierea specialistilor in domeniu au o alta varianta la indemina: cumpararea unei lucrari de doctorat gata facute. Cererea tot mai mare venita din partea doctoranzilor de la universitatile romanesti au dus la aparitia unei adevarate piete a lucrarilor de doctorat. Zeci de site-uri ofera teze de doctorat din toate domeniile, prezentate la universitati cunoscute din Romania. Cele mai multe lucrari, de ordinul sutelor, sint pentru domeniul stiintelor umane. Pretul este si el foarte mic: doar doua milioane de lei vechi.