Cum se simte criza la tara?

"Lumea ia numai pe datorie acum. Ce pot sa fac? Sa nu le dau?", spune o vinzatoare de magazin satesc

Cine crede ca la tara, departe de lumea dezlantuita, criza inca nu a ajuns din America, se insala. Ei bine, daca in orasele mari criza se masoara in firmele care au dat faliment sau in numarul de angajati concediati, in cotloanele judetului dimensiunea crizei e data de numarul de pagini din caietul cu datornici de la crisma sateasca. O circiumarita din Scheia are peste 150 de persoane bifate in condica datoriilor, cumulind o restanta de peste 18.000 lei, ceva nemaiintilnit pentru ea.

A lasat mina si a venit acasa

Criza a intors cu fundul in sus pe toata lumea, chiar si pe cei de la care te astepti sa fie cel mai putin afectati de efectele unui puseu care a afectat omenirea in ultimele luni. Locuitorii din mediul rural, mereu invidiati ca stiu sa se descurce, traiesc si ei, in mare parte, criza financiara. „Merge mai greu de la sarbatori incoace. Se simte criza si la noi. Vinzarile au scazut foarte mult. Insa, trebuie sa recunosc, la bautura inca stam bine, desi au crescut preturile. Oamenii sint vai de capul lor si isi varsa toti amarul in bautura", explica Nicoleta Petre, vinzatoare la un magazin-bar din satul Cioca Boca, comuna Scheia. Chiar daca nu era nici ora 11, femeia facuse deja vinzare. Insa nu produse alimentare, ci bauturi alcoolice. „Cica sintem in UE , dar nu ne-a adus nimic UE asta. Tot greu ne este. Si cu criza asta, e si mai rau. Beau si eu o bere, ce pot sa fac altceva? Iau un ban de ici, il dau dincolo", spune Costel, un localnic mic de statura, care, desi e dimineata inca, imprastie arome de bautura. A fost miner o viata intreaga, insa a fost nevoit sa se intoarca la Cioca Bioca, sa aiba grija de casa parinteasca. Ca si Costel, si nea Toader simte criza din plin. De o viata lucreaza la padure: taie lemne si le vinde. „De trei luni duc lemne pe datorie. Oamenii nu mai pot plati la timp. Chiar si in padure se simte criza asta", spune necajit omul, dupa ce a tras pe git 100 de grame de secarica. „De dimineata am facut 20 de lei. Lumea ia numai pe datorie acum. Ce pot sa fac? Sa nu le dau? Ce sa fac daca omul nu mai primeste banii sau alocatia la timp? Ii pasuiesc pina vor putea da, sper sa poata returna banii odata si odata", sustine Rodica, si ea vinzatoare la al doilea magazin-bar din Cioca Boca.

150 de bautori pe datorie

Scrisul la caiet este o practica raspindita in mediul rural. Andreea Madalina Titilica, o tinara de 22 de ani, care si-a deschis anul trecut un bar in satul Scheia, traieste pe pielea ei consecintele acestei practici. „Este foarte greu. Lumea nu mai are bani. Pina acum trei-patru luni mai scoteau de ici de colo, dar acum e jale mare. De exemplu, eu am trecuti la caiet peste 150 de oameni. Acestia au in total o datorie de peste 180 de milioane de lei vechi. Eu banii nu ii vad de la ei, iar distribuitorii ma preseaza pe mine. Cu toate acestea, omul nu se da in laturi de la baut", se plinge tinara, care a renuntat sa munceasca pentru altii tocmai pentru a-si pune pe picioare acest bar. A renuntat la munca intr-un supermarket pentru a se fugari cu datorncii prin sat. Dar nu-i pare rau. Spera sa ii fie si mai bine. „E cumplit. De dimineata de la ora 7 stau aici in frig si uitati-va citi bani am strins. E ora 12 acusi", spune o circiumareasa din satul Mircesti, intinzind cutia cu doar 20 de lei. Si ea tot la binele ce va sa vie se gindeste.

Are cinci tone de mere pe care nu i le cumpara nimeni

Si Maria Josanu spera sa ii fie mai bine, insa si-a pierdut nadejdea cind a simtit ca lucrurile ii merg prost. De zece ani vinde mere, cirese si visine in piata din comuna Baltati, insa mai greu ca in ultimele trei luni nu i-a mers niciodata. „De la sarbatori incoace merge tare greu. Am copii de crescut si inghet aici de frig degeaba. Premierul asta trece pe linga noi si nu se uita la astia saraci, care fac si ei o treaba cinstita sa stringa un ban. Nu nu vede nimeni", se plinge femeia, care are 2 hectare de livada, din care a scos anul trecut aproximativ 5 tone de mere. Nu numai piata fructelor merge prost, ci si cea a animalelor. Mihai Popescu are de trei ani o ferma de porci in Coarnele Caprei. „Din discutiile pe care le-am avut cu colaboratorii, se simte criza foarte tare. Preturile au scazut, la fel ca si vinzarile, cu aproximativ 30%", explica el. Pentru Mihai Popescu adevarata lovitura va veni abia de Pasti, pentru ca omul va scoate la vinzare 5.500 de porci. „Anul trecut a fost un an bun. Astept acum sa vad cum va fi. Daca nu e bine, renunt la ferma. Ce rost are sa continui daca nu mai renteaza?", ne intreaba el.

Dar sint si tarani care spun ca nu sint afectati de criza. „Nu simt nici o criza", spune un tinar care se intorcea de la tirgul din Scinteia, cu marfa pentru acoperit casa. „Ce criza? Noi avem lighioane pe care le vindem. Mai scoatem un ban, cumparam altceva. Nu se vorbeste despre criza la noi in casa", spune un altul, carutas de peste 50 de ani, din Hadimbu, intors de la tirg fara sa isi fi vindut calul. „Criza, necriza, porumbul meu din gradina tot de ploaia din cer si de sapa din mina depinde, nu de altceva", mai adauga el, ca o concluzie, dind bice cailor.

Publicitate și alte recomandări video