"Somalia" de linga noi

Cutremuratoarea imagine oferita de cei patru copii ai Ginei Partenie, de 21 de ani, din Focsani, pare desprinsa din filmele de groaza. Goi pusca si murdari ca vai de lume, cu parul incilcit si ochii sticlind de foame, saracutii arata aidoma nefericitilor din Somalia. Aproape ca nu-ti vine a crede ca mai pot deveni oameni in toata firea, atit sint de rahitici si subnutriti. Din casa nu ies mai niciodata, ca n-au haine, si de atita lipsa de comunicare cu lumea inconjuratoare s-au si salbaticit. Ii mai vad vecinii: patru sufletele lipite de tocul usii mizerabile a camerei in care vietuiesc. Patru perechi de ochi infometati dind stralucire sinistra fetisoarelor tuciurii, de tiganusi fara sansa… Asteapta cit e ziulica de lunga sa-si potoleasca foamea cu vreo coaja de piine aruncata drept pomana de oameni cu o secunda mai bogati decit ei. Si cind acest lucru nu se intimpla, iar mama lor nu are nici macar malaiul din care sa le prepare terciul traditional, incep sa plinga de foame. Mai intii urla si chinul lor jalnic razbate prin peretii insalubri pina la urechile celorlalti locatari. Apoi se aude din ce in ce mai incet, mai jalnic si mai obosit, pentru ca intr-un tirziu sa se stinga cu totul. Flaminzi si dezgoliti, cei patru pui de om adorm amestecati in vatelina iesita din gaurile patului gasit de mama lor la container. N-au perne, nici cearceafuri si nici macar patura care sa-i apere, chiar si iluzoriu, de raceala noptii. Nu se au decit unii pe altii si drept urmare isi lipesc trupusoarele instinctiv, ca sa ia fiecare din caldura ce curge firesc prin venele celuilalt…
"E strigator la cer ce se intimpla cu copiii astia! Eu nu mai pot sa-i vad asa, intr-o zi or sa moara de frig sau de foame. Le mai duc cite ceva de mincare, si azi dimineata le-am dus o craticioara de ciorba, dar asta nu rezolva problema. Pling de foame noaptea, de se aude pina la mine, pina ajung sa scinceasca, fiindca nu mai au putere nici sa plinga. Am fost saptamina asta la Prefectura, la domnul Marian Chinde care e responsabil cu problema rromilor. Am vrut sa vina sa vada cu ochii lui ce se intimpla cu copii astia, dar a spus ca nu i se da voie sa plece din sediu, ca daca pleaca il pune absent de la serviciu", a spus Lina Toader, una din vecinele celor patru copii, scandalizata de-a dreptul de lipsa de interes aratata de autoritati deznadejdii unor oameni, fie ei si tigani.
Asa cum traiesc, cei patru prichindei si parintii lor parca ar fi supusi unui experiment cu final rezultat prin selectie naturala. Un experiment dat de Dumnezeu si numit viata, dar refuzat de o societate din care, cel putin in cazul rromilor, scapa cine poate!
Fara nici o sansa
Camera in care isi duc zilele cele sase suflete arata ca un grajd imputit, dotat insa cu geamuri termopan! Odata intrat acolo traiesti senzatia incomoda ca te string peretii, iar plaminii refuza sa mai functioneze. Nici n-ai vrea de altfel sa respiri, de teama ca le-ai putea lua micutilor pina si aerul… Incaperea a fost mobilata de Gina si barbatul ei cu doua paturi: unul plin de gauri prin care iese vatelina initiala si captusit pe dedesubt cu paie si inca o canapea soioasa, gasita de bietii oameni la gunoi. O coasca de televizor sta cocotata pe un surogat de masa, iar deaupra lui aparea ciudat o farfurie din tabla, cu vagi urme de zeama: un prinz trecut… Peretii baii sint negri de scursurile ce au strabatut tavanul iar podeaua a fost "impodobita" cu un rest de linoleu ciuruit, care n-a fost spalat niciodata din lipsa de detergent. "De doi ani stam aici, nici macar nu e locuinta noastra. E a soacra-mi, care locuieste pe la Buzau. Citeodata vine aici beata si ne da afara pe mine si pe copii. Ne ia la bataie, face scandal si ne alunga, indiferent de vreme sau daca e noapte sau zi. Nu stiu ce sa ma mai fac, pling copiii de foame de ma innebunesc. N-am cu ce sa-i imbrac, pe barbatu-meu nu-l angajeaza nimeni ca zice ca-i tigan, alocatii nu luam ca n-au copiii certificate de nastere. Nici eu nu mai am macar buletin, ca a expirat. Nu avem nimic, absolut nimic", a spus Gina, in timp ce baietelul de doar noua luni sugea din toate puterile dintr-un sin. "Nu mai am nici lapte. Daca n-am ce minca, de unde sa mai curga?", suspina femeia. Ajunsa la limita deznadejdii, de doua ori era cit pe ce sa-si curme zilele, marturisesc vecinii… Deshidratata si goala pusca, tremura ieri Letitia, fetita sa de trei anisori. Nici sarmana copila si nici sugarul nu au certificate de nastere. Si nici ceilalti doi frati ai lor, in virsta de cinci si de doi ani nu mai au. "Le-a rupt fata si n-am mai avut cum sa mai facem altele", ne explica Gina.
Cind reporterii "Ziarului de Vrancea" au fost la fata locului, tatal copiilor era plecat in oras, in speranta ca va avea bafta sa gaseasca ceva de lucru. E tocilar de meserie, insa nicaieri nu se cere asa ceva, iar de o tocila a lui, proprie, nici nu poate fi vorba. Costa prea mult, ba ar mai trebui sa-si scoata si autorizatie. Si apoi, in ziua de azi, citi dintre noi ne mai ascutim, la propriu, cutitele?!
"Au zis sa astept sa vina sefii"
In orice caz, in casa acestor suflete s-a strins atita disperare si nenorocire, incit greu se poate intrevedea o iesire. Una dintre vecinele lor, Lina Toader, a fost personal la Prefectura, in speranta ca reprezentantul etniei rromilor, Marian Chinde, va putea sa-i ajute intr-un fel. "Saptamina asta am sesizat cazul, am vorbit personal cu domnul Chinde. A vrut sa vina la fata locului dar a spus ca nu i se da voie sa plece din Prefectura, pina nu vin sefii", a declarat Lina Toader. Contactat de reporterii nostri, Marian Chinde a confirmat spusele femeii. "Eu am fost pus sa apar etnia rromilor din acest judet, am simtul raspunderii si am solicitat, la sesizarea femeii, sa ma deplasez in teritoriu. Sefa asistentei sociale mi-a spus ca trebuie sa astept sa vina sefii, ca sa mi se dea acordul. Astept sa vad cind voi primi aprobarea sa merg la acest caz si nu numai la el. Rromii au o multime de probleme nu numai in acel bloc dar si la Marasesti. Eu nu am voie nici sa tin audiente, in concluzie rromii nu au unde sa vina sa-si spuna problemele", a declarat Marian Chinde, consilier pentru problemele rromilor, la Prefectura Vrancea.
Pina cind sefii respectivi se vor hotari ce sa faca, patru copii mor pur si simplu de frig si foame, in provincia noastra europeana. Neajutati, vor fi gasiti intr-o zi fara suflare in mijlocul mizeriei din rusinosul ghetou focsanean. Ei nu poarta nici o vina, nici macar aceea ca au venit pe lume mai intunecati la fata. Iar noi, ceilalti, mai albi la culoare cel putin pe dinafara, ce sansa le dam? Ce sa faca parintii lor, cum sa-si cistige cinstit piinea, daca se lovesc la tot pasul de efectele discriminarii? Dac-ar fura, aproape ca nu i s-ar parea suspect nimanui. Doar "sint tigani". Daca vor sa munceasca, ramin doar cu vointa, ca tot "tigani sint". Nici daca le-ar muri copiii de foame poate n-ar deranja pe nimeni: "un tigan mai putin". Trista realitate, cunoscuta de toti, dar nebagata in seama de nimeni. Intre timp, sint pui de om care mor… (Laura BREANA)

Publicitate și alte recomandări video