Tentativa de sinucidere in fata CJ

Un barbat din Gura Calitei a vrut ieri sa-si puna capat zilelor pentru ca primarul din localitate refuza de doi ani sa-i dea un loc de casa. Costel Miron, in virsta de 48 de ani, si-a pierdut locuinta intr-un incendiu. Ramas pe drumuri, barbatul a stat pe la rude si consateni dar acestia nu vor sa-l mai primeasca, mai ales ca se apropie iarna. In fata nenorocirii, i-a fost promis un loc de casa, dar la doi ani de la incendiu, Costel Miron nu are un acoperis deasupra capului. Miron spune ca vrea sa-i scrie ministrului Mitrea, mai ales ca este vecin cu fostii sai socri de la Gura Calitei.
Suparat pe viata si adus la disperare de indiferenta autoritatilor, Costel Miron a venit la Focsani cu gindul sa-si puna capat zilelor. Avea pregatita si o sticla cu benzina. Reporterii nostri l-au convins sa renunte la gindurile sinucigase si sa-si traiasca viata. Convins ca nu se va mai intoarce acasa, sateanul nici nu si-a mai luat bani de drum. Reporterii nostri i-au platit biletul de autobuz.
„Singura sansa a mea este sa merg la domnul Oprisan in audienta. Daca nu ma ajuta, ori imi dau foc, ori ma arunc in fata trenului. Vara e usor sa-ti gasesti un culcus pentru ca e cald si noaptea e scurta, dar vine iarna cind un acoperis deasupra capului este neaparat de trebuinta”, ne-a spus Costel Miron. Colac peste pupaza, el si-a pierdut asta iarna si trei degete de la mina stinga in timp ce taia lemne pentru tatal sau. Tata si sot, el nu poate sa mai suporte situatia in care se afla, mai ales ca promisiunile facute de puternicii zilei n-au facut decit sa-l dezamageasca si mai mult.
„Parc-as fi golan”
Ieri dimineata, Costel Miron a vrut sa-si dea foc in fata Consiliului Judetean in semn de protest impotriva fagaduintelor mincinoase ale administratiei locale din Gura Calitei. „In perioada asta, am stat si eu pe unde am putut. Am muncit cu ziua si m-am spetit sa fac fata situatiei. La ora actuala, primarul de la noi a zis sa nu mai calc in primarie pentru ca eu am adus presa pentru a-mi rezolva necazul. Daca mi-ar fi dat si mie acolo doua-trei sute de metri, mi-as fi facut o cosmelie. As fi avut unde sa stau. Asa, parca-s golan. Am copii si vreau sa-i primesc la mine acasa, dar nu am unde”, povesteste barbatul cu tristete. El a fost ieri in audienta la prefectul Baesu, pentru a-si spune pasul si a gasi intelegere intr-o situatie grea. Dupa audienta, Costel Miron a fost contactat de reporterii nostri. „Domnul prefect a vorbit in fata mea cu primarul de la noi sa-mi rezolve situatia. Trag speranta ca primarul sa ma ajute si pe mine cu o bucatica de teren. Deocamdata astept si sper sa mi se rezolve situatia”, a declarat barbatul dupa audienta.
„La revedere, domnule…”
In aceasta situatie, climatul politicii de cumetrie, amintita de presedintele Iliescu, se potriveste ca o minusa Prefecturii de Vrancea. In dorinta de a afla o pozitie oficiala in acest caz delicat, reporterii nostri au incercat sa ia o declaratie prefectului Baesu. Sunat la telefon, prefectul a refuzat sa poarte un dialog despre Costel Miron, caruia ii promisese cu citeva ore in urma ca-i va rezolva situatia. „La revedere, domnule..”, a articulat aseara primul om al Prefecturii, dupa care ne-a inchis telefonul. Sint singurele cuvinte care a vrut sa le rosteasca prefectul Baesu. (Cezar CHITROCEANU)