Doi gladiatori din Iasi au luat Oscarul

Departe de Hollywood, de luminile orbitoare ale reflectoarelor, de rochiile despicate adinc ale actritelor celebre sau de costumele de mii de dolari ale actorilor americani, doi ieseni se pot lauda, fara sa greseasca, ca au luat si ei, o data in viata, un premiu Oscar. Constantin Grigoras si Constantin Dorojinca au jucat, ca simpli figuranti, in pelicula de mare succes "Gladiatorul". Filmul, turnat in 1999, a cistigat, acum doua seri, cinci premii Oscar. Cei doi ieseni au trait, timp de doua luni, aventura vietii lor, peripetiile spumoase prin care au trecut fiind numai bune de povestit nepotilor, la gura sobei. In exclusivitate pentru ziarul "Monitorul", ei au narat, de-a fir a par, cum au chefuit alaturi de celebrii actori Russel Crowee si Oliver Reed, cum si-au jucat cu sfintenie rolurile de servitori la arena gladiatorilor, dar si cum s-au bronzat in pauza dintre filmari cu echipa lui Ridley Scott.
60 de dolari pe zi ca sa stai la plaja
Povestea lor a inceput in primavara anului 1999. Aflati la munca pe un santier din Malta, cei doi au citit, din intimplare, ziarul "Times", varianta in limba malteza. "Anuntul era cit se poate de clar. Echipa de filmare avea nevoie de figuranti pentru scenele de lupta. Am hotarit sa ne incercam sansa, mai ales ca urmam sa fim si platiti pentru distractia asta. Acesta a fost primul pas", povesteste Constantin Grigoras. Interviul a fost doar o formalitate pentru cei doi, avantajul decisiv fiind faptul ca stiau limba engleza. Au fost acceptati, iar in schimbul prestatiei lor, au fost recompensati cu 60 de dolari pe zi, de "caciula". In timpul filmarilor, li s-a alaturat si un al treilea roman, Remus, din Bacau, care se casatorise cu o malteza. "Am format un trio formidabil, pentru ca filmul nu era pentru noi o munca", spun cei doi. De fapt, o vara intreaga, cit au durat filmarile, iesenii au stat la plaja, au baut cocktail-uri si, din cind in cind, ca niste vedete, se ridicau alene de pe sezlonguri ca sa mai traga cite o dubla.
Marele Oliver Reed a murit in circiuma
Astfel, de la inceputul lui aprilie si pina la inceputul lui iunie ’99, cei doi ieseni nu s-au mai despartit de restul echipei de filmare, care-si fixase cartierul general la Ford Tricasoli. "Cea mai puternica amintire este legata, inevitabil, de marele actor Oliver Reed. Practic, ne putem mindri ca Reed a filmat alaturi de noi ultimele scene din viata lui. Intr-o vineri am terminat filmarile, iar duminica, dupa un chef strasnic, a murit", a spus Constantin Dorojinca. In seara in care a murit, Oliver Reed petrecuse mai multe ore alaturi de colegii de filmari, in barul TEXMEX din Valeta, capitala Maltei. "Bause mai multe pahare de coniac, pe care le stinsese cu bere, si era nitel afumat. A facut stop cardiac si nimeni nu l-a mai putut salva", a relatat Dorojinca.
Russel, baiat de cartier
Despre actorul principal, Russel Crowee, iesenii sustin ca este un tip jovial, care-si cunoaste lungul nasului. "In acelasi bar, care era ca un fel de sala de recreere dupa filmari, am vazut, impreuna cu Crowe, finala Ligii Campionilor din ’99, in care s-au intilnit Manchester United si Bayern München. Era un tip de treaba, fara aere de vedeta, mai intotdeauna bine dispus, celebru atunci mai mult in Australia, decit in America", a afirmat Grigoras, care sustine ca a chefuit mai multe ore in compania celui desemnat drept cel mai bun actor al anului trecut.
Rolurile de figuranti pe care le-au realizat cei doi erau aceleasi de fiecare data. "Noi faceam parte din cei 10 servitori de la arena gladiatorilor. Cintam la trompete, deschideam portile pe unde intrau luptatorii, ofeream piine si vin gladitorilor", si-a prezentat Grigoras rolul. La prima vedere, partiturile celor doi nu implicau o pregatire speciala. "Nimic nu era la intimplare. Pas cu pas, totul era calculat cu o precizie de ceasornic. Seara de seara, ni se dadeau, inainte de stingere, fluturase cu programul de a doua zi. Stiam foarte clar cind trebuia sa ne trezim, unde filmam, ce filmam, cind mincam. Era la fel ca in armata: se dadea desteptarea, luam micul dejun si treceam la treaba. De la ultimul sofer pina la cel care conducea arena de lupta, toti aveau calculat fiecare pas", isi aminteste Grigoras.
Tigrul a gustat putin dintr-un cascador
Cind isi aduc aminte de filmari, cei doi ieseni rememoreaza si o scena de groaza, din timpul repetitiilor, a carui protagonist principal a fost un tigru obraznic. "Repetam scena cu tigrul, care, in film, apare in arena gladiatorilor. Ni se promisese ca, daca participam la aceste repetitii, vom primi mai multi bani. Ne-am gindit ca toti tigrii sint dresati si nu se va intimpla nimic special. Insa, fiind inconjurati de o masa de oameni, tigrii nu au mai vrut sa raspunda la comenzi. Cea mai dramatica a fost faza in care unul din tigri l-a inhatat pe cascadorul scenei respective si cu greu i-a dat drumul din clestele dintilor. Credeam ca nu mai scapa cu viata. De atunci, am hotarit sa ne vedem de treaba", a spus Dorojinca, care a preferat sa se stea intins la soare, linistit, cu o bere in fata, decit sa se lupte cu tigrii neinblinziti.
Numai Sergiu Nicolaescu putea face asa un film
Desfasurarea de forte a fost impresionanta. "Eram sute de oameni, insa atmosfera a fost extraordinara, ne intelegeam perfect, spun ei. Pentru a pune in scena aceasta epopee istorica, producatorul filmului a cheltuit o "caruta" de bani. "Din cite am auzit noi, sumele cheltuite cu decorurile si cu munca vie au fost enorme. In final, bugetul filmului a depasit 40 de milioane de dolari", afirma Constantin Dorojinca.
Pentru cei doi ieseni, "Gladiatorul" a fost cea mai buna distractie din viata lor. Ei si-au luat casete video cu filmul si il arata la toti prietenii. Urmaresc concentrati toate scenele si sar de pe scaune cind, pentru o secunda, li se vad figurile pe ecran. Si chiar apar in film, asa ca nu-i poti lua peste picior cind se lauda ca au jucat intr-o superproductie si s-au ales cu un Oscar. (Razvan MOLDOVEANU)