Riposta dura ieseana la invazia bacauana

marți, 09 octombrie 2001, 23:00
6 MIN
 Riposta dura ieseana la invazia bacauana

Mare petrolist bacauan sa ia o teapa de miliarde la Iasi, iata o imagine rara in 2001, cind afacerile celor din judetul lui Hrebenciuc si Sechelariu merg ca pe roate. Damian Valeriu, unul dintre pestii destul de mari din lumea afaceristilor cu petrol, s-a napustit ca un uliu flamind pe o benzinarie din Budai, amplasata strategic pe drumul national Iasi-Bacau. Prada parea pe cit de consistenta pe atit de usor de inhatat. Preluind niste datorii de 3 miliarde de lei de la Banca "Ion Tiriac" in contul patronului benzinariei, Valeriu a fost convins ca a dat de chilipirul vietii lui. Cind sampania exploda, el a aflat ca pompele de benzina, aflate la pachet cu un motel extrem de cochet, i-au zburat din tava pentru un mizilic de 28 milioane de lei, reprezentind o datorie catre o alta firma. Astfel ca cel care a infipt pina la urma steagul pe intregul complex a fost judecatorul sindic.
Povestea este cu atit mai interesanta cu cit lumea afacerilor cu petrol este una in care sume cu sapte sau opt zerouri in coada se ruleaza cu viteza cu care un chioscar vinde bilete de tramvai. Este o lume tacuta in care razboaiele pentru cucerirea unei piete cit mai mari razbat greu la suprafata. Patronilor care umbla in limuzine luxoase nu le place publicitatea si nu vor sa vorbeasca despre afacerile lor. Damian Valeriu a fost insa dispus sa vorbeasca.
Calea directa: licitatia organizata de Finantele Publice
In dimineata zilei de 2 octombrie, lui Damian Valeriu nici nu i-ar fi trecut prin cap ca aceasta avea sa fie una dintre cele mai ghinioniste zile din viata lui. Dimpotriva, isi freca miinile de bucurie crezind ca a dat peste cel mai mare chilipir. Directia de Finante tocmai facuse un anunt ca pe 5 octombrie va fi scoasa la licitatie benzinaria si motelul din comuna Budai, aflata la 30 de kilometri de Iasi. Acestea apartineau societatii N&T care, aflata intr-o situatie financiara critica, nu-si mai platise impozitele si taxele in valoare de citeva miliarde bune. La prima vedere parea o afacere buna, astfel ca Damian Valeriu n-a mai stat pe ginduri si a scos din buzunar 710 milioane de lei, plata garantiei pentru a putea participa la licitatie. Venea din Bacau, patria afacerilor cu petrol, si stia ca, bine administrata si avind un vad excelent, o astfel de benzinarie, dublata si de un motel, putea aduce un profit ametitor. In plus, avea si experienta in domeniu, fiind patronul mai multor statii de benzina reunite in reteaua "Helios", cu sediul in Bacau. De-a lungul anilor, societatea s-a extins incet-incet si a ajuns si in Iasi unde avea deja doua benzinarii. Trebuie spus ca, pastrind proportiile, afacerile cu petrol de la Bacau sint precum afacerile cu minele de aur din Vestul Salbatic. Peste noapte poti deveni supermiliardar, dar la fel de bine poti ajunge falit, cu o armata de creditori pe urmele tale. Valeriu Damian era obisnuit cu o astfel de lume, dar pina saptamina trecuta avusese parte numai de jumatatea plina a paharului.
O miscare prin invaluire: preluarea datoriilor la Banca "Ion Tiriac"
Budai e o localitate cu un trafic intens, astfel era greu de crezut ca va face o afacere proasta. Sfatuit si de avocatul sau, Lucian Pitigoi, Valeriu Damian s-a gindit sa verifice daca nu cumva potentiala mina de aur nu avea datorii si la banci. Au aflat astfel ca activele din comuna Budai erau ipotecate la Banca "Ion Tiriac", unde Mirela Grigoras, patroana de la N&T, avea de platit o datorie de 3 miliarde de lei. "La banca, seful de credite ne-a spus ca Administratia Financiara are dreptul de a-si recupera datoriile, dar ca banca ne poate oferi creanta de 3 miliarde si ne-a garantat ca vom putea intra in posesia statiei. Clientul meu a platit cu ordin de plata cele 3 miliarde si am mers cu reprezentantii bancii la Budai, unde s-au facut procesele verbale de predare-primire a bunurilor de la statie si de la motel. S-au sigilat toate intrarile cu garantia ca pe 5 octombrie vom cistiga licitatia in contul creantei", povesteste avocatul Lucian Pitigoi. Damian Valeriu spune ca in aceste conditii a crezut ca intrarea in posesia actului de proprietate al benzinariei nu era decit o formalitate. "Cei de la «Ion Tiriac» mi-au promis ca voi deveni proprietar si eu m-am bazat pe asta si nu m-am mai prezentat la licitatia de la Finante", a precizat el. In ziua de 5 octombrie, omul de afaceri bacauan avea sa primeasca o lovitura in moalele capului.
Un petrolist stupefiat
Petrolistul bacauan nu s-a prezentat la licitatia de la Finante, fiind sigur ca problema achizitionarii intregului complex este ca si rezolvata. Abia dupa trei zile de la licitatie a aflat cu stupoare ca N&T fusese declarata in faliment de catre judecatorul sindic. Culmea este ca falimentul nu a fost declarat ca urmare a unor datorii de miliarde, ci ca raspuns la cererea cuiva care nu primise de la firma care administra benzinaria, modica suma de 28 milioane de lei. A fost o intimplare? A fost un gest premeditat excelent de bine pus la punct? Este greu de spus. Ar fi ca si cum un bivol ar putea ajunge in coma din cauza unui bobirnac.
Imediat, Damian a intrat in panica. Si-a luat avocatul si s-a dus la banca unde a pretins sa-i fie inapoiati cei 3 miliarde de lei. Cererea sa a stirnit surprindere in rindul celor de la Banca "Ion Tiriac". "Mi-e greu sa inteleg cererea domnului Damian. Daca nu el, macar avocatul lui trebuiau sa stie ca noi am cesionat o creanta. N-am sa ma apuc eu acum sa fac teoria creditului. Aceasta ar fi trebuit sa fie cunoscuta macar de avocat. Platindu-ne cele 3 miliarde, domnul Damian a devenit proprietar pe creanta pe care noi o aveam acolo si nu pe cladiri. Toate drepturile pe care le aveam noi asupra constructiilor de la Budai au fost transmise dumnealui. Am semnat niste acte oficiale si am facut deja modificarile de rigoare in arhiva electronica. Trebuie sa precizez ca dumnealui nu a pierdut acesti bani. Poate, la rindul lui, sa vinda aceasta creanta cu mai mult chiar decit a luat-o de la noi sau poate astepta sa fie finalizata procedura de lichidare, unde are prioritate in fata oricarui alt creditor, avind ipoteca de rangul intii", a explicat Carmen Chidovat, director general al filialei Iasi a bancii Ion Tiriac. Raspunsul nu l-a multumit deloc pe omul de afaceri, care este convins ca "a luat teapa vietii lui", dupa cum singur s-a exprimat.
Ceilalti proprietari de benzinarii din Iasi nu vor sa comenteze public cazul Damian, deoarece in bransa nu se ride pe fata de insuccesul unuia dintre ei. In schimb, zimbesc ca la poker, cu un oarecare cinism. Asa isi exprima parerea despre un jucator care pleaca acasa cu buzunarele goale si fara palton. "Aproape ca a mers la cacealma", ne-a spus un proprietar de benzinarie. "A mers la cacealma si a pierdut. A crezut ca poate lua benzinaria cu numai trei miliarde de lei". Daca a mers sau nu la cacealma Valeriu Damian este greu de spus. Cert este ca vinerea trecuta a dat de jumatatea goala a paharului. Care jumatate goala este si o premiera in oras: primul insucces major al unui om de afaceri bacauan la Iasi.
Ce prevede legea falimentului
In momentul in care o societate este declarata in lichidare, judecatorul sindic numeste un lichidator. Acesta face un inventar al bunurilor existente precum si al datoriilor detinute de societate. Dupa aceea, incepe vinzarea bunurilor, bucata cu bucata, sau a intregii societati in functie de cum crede lichidatorul ca va avea sanse sa obtina cit mai multi bani. Trebuie spus ca, in general, procedurile de lichidare dureaza destul de mult, asa ca un termen de un an este relativ optimist pentru incheierea unei astfel de proceduri. Damian Valeriu nu risca sa-si piarda banii dar in cazul in care nu va gasi un cumparator al creantei cu care tocmai s-a pricopsit, inseamna ca si-a imobilizat 3 miliarde de lei in ceva ce nu-i va aduce nici un venit pentru o perioada care este greu de anticipat acum. Atit timp cit nu va avea certificatul de proprietate, patronul de la "Helios" nu poate face nimic deoarece nu poate obtine autorizatia de functionare a benzinariei, despre care nu se stie pina la urma a cui va fi. (Ana PRODAN)

Comentarii