Unde arunca Nichita banii nostri?

RAJAC se pregateste intens sa ridice Statia de Epurare de la Dancu "pe cele mai inalte culmi de progres si civilizatie", celebra expresie a lui Ceausescu. Locul in care este curatata apa din reteaua de canalizare a orasului, inainte de a fi deversata in Bahlui, a inghitit pina acum 25 milioane de marci si se pregateste pentru un meniu si mai consistent: 32 milioane de euro. Marile investitii la care s-a angajat RAJAC din 1995 incoace incep sa puna in functie mari paradoxuri. Statia de Epurare, de pilda, are in prezent o capacitate de 1.800 l/s. Anul trecut, s-au epurat doar 900 l/s, adica de doua ori mai putin decit capacitatea statiei, cifrele fiind luate chiar din "Raportul anual de activitate pe anul 2000", semnat de managerul Gheorghe Nichita. RAJAC isi propune acum sa construiasca o noua uzina, pe linga cea existenta, cu o capacitate de 2.400 l/s. Aceasta in conditiile in care consumul de apa din Iasi a scazut de trei ori in ultimii patru ani. Investitia face parte din Programul ISPA al Uniunii Europene, 25% din suma oferita urmind a fi rambursata de regie din banii cistigati nu din alta parte, decit de la ieseni. Chiar daca cei 75% nerambursabili sint bine primiti, nu pot fi evitate discutiile pe tema: de ce trebuie cheltuite 32 milioane de euro pentru realizarea unui produs ce pare sa nu foloseasca la nimic? Ce va face Iasul cu o uzina care ar putea epura 4.200 l/s, dar care, concret, nu epureaza decit 900 l/s?
Investitiile de la Statia de Epurare, demarate in 1995, au fost mereu umbrite de scandaluri publice. Iesenii mai au inca pe limba gustul amar lasat de modul subteran in care Ioan Amihaesei, presedintele CJ din acea vreme, a aprobat contractarea unui imprumut de 20,5 milioane de marci de la banca germana KfV. A fost, practic, atunci, o investitie romaneasca intr-o firma nemteasca, o inginerie financiara mai putin ortodoxa, chiar daca firma purta prestigiosul nume de Mannessman, unul din liderii mondiali in domeniu. KfV imprumuta banii, dar numai daca Mannessman livra instalatiile. Cu alte cuvinte, era vorba de o comanda directa, nemtii ajutindu-se mai mult pe ei insisi sa-si vinda marfa pe o piata care altfel nu avea resursele financiare sa o cumpere.
Apoi, a urmat o alta dezvaluire socanta. Cu milioanele de marci pentru partea tehnologica s-a ales Mannessman, insa miliardele de lei date pentru constructia propriu-zisa au ajuns la firmele aflate in fieful PDSR. "Incom", de exemplu, firma la care era actionar Ioan Amihaesei, a primit o felie importanta din executarea lucrarilor.
A urmat un nou scandal, in 1998, cind a venit si scadenta la achitarea imprumutului de 20,5 milioane de marci. 4,5 milioane reprezentasera contributia Guvernului, insa diferenta urma sa fie platita din bugetul judetean. Gheorghe Nichita, managerul RAJAC, a avut atunci ideea unei taxe de canalizare, o taxa care dubla practic tariful acestui serviciu. Dupa un urias scandal de presa, sefii judetului au renuntat la acest plan, milogindu-se timp de trei ani la Guvern pentru achitarea imprumutului, obtinind gratierea abia in toamna anului 2000, in ultimele zile de guvernare ale lui Mugur Isarescu, cind creditul a fost trecut la datoria publica. 25 milioane de marci au fost impartite intre Mannessman si firmele pedeseriste, iesenii alegindu-se in schimb cu o statie de epurare moderna, a carei capacitati erau de 1.800 l/s.
Anul trecut, pe piata fondurilor europene puse la dispozitia tarilor aspirante la integrare, a aparut o noua oportunitate: Programul ISPA, insemnind bani alocati in special pentru proiecte de mediu. Gheorghe Nichita si-a facut datoria de manager care trebuie sa aspire la orice sursa de capital pentru a-si dezvolta afacerea, asa ca a cistigat si licitatia de proiecte finantate prin Programul ISPA. Anul trecut, semnarea contractului a fost mediatizata ca pe o victorie istorica a RAJAC, "regia unde se fac investitii, se lucreaza, nu ca la celelalte regii din Iasi". Intregul plan se ridica la 52 milioane de euro, din care 39 de milioane, adica 75%, reprezenta donatia Uniunii Europene. Nichita a reusit sa faca rost de restul de 25%, insemnind contributia proprie la acest angajament financiar, convingind Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltare (BERD) sa-i acorde un imprumut de 13 milioane de euro, suma care trebuie insa rambursata. Afacerea pare exceptionala pentru comunitate. Sa achiti doar un sfert dintr-o suma atit de mare, cu care poti face atitea pentru modernizarea serviciilor publice, este in mod sigur o performanta. Si Primaria a incercat sa obtina un credit ISPA, pentru ecologizarea gropii de gunoi de la Tomesti, in aceleasi conditii ca si RAJAC, dar a pierdut, pina la urma, la aceasta imensa licitatie de proiecte la care participa comunitati locale din toata Europa.
Problema apare cind incepem sa vedem la ce folosim banii cistigati. Europa ne da 39 milioane de euro, insa 13 milioane ii vor achita iesenii. In aceste conditii, stabilirea prioritatilor este la fel de importanta ca si cursa pentru obtinerea banilor. Din 52 milioane de euro, cit reprezinta suma totala de care va beneficia RAJAC, 32 de milioane, adica 61,5%, vor fi alocate Statiei de Epurare. Iasul va avea in mod sigur o uzina superperformanta pentru curatarea apelor murdare, dar in acelasi timp si supradimensionata. "Este urgent, pentru ca nu reusim sa tratam tot debitul apei uzate. Trebuie sa tratam si namolul. Linia a doua trebuie finalizata", a declarat, pe un ton ferm, managerul Gheorghe Nichita. Tonul vocii cu care a rostit Nichita aceste fraze, aproape fara sa respire, au lasat impresia ca daca regia nu finalizeaza lucrarile, s-ar pune in pericol tot echilibrul ecologic al judetului.
In 1995, RAJAC avea o productie zilnica de apa de 300.000 de metri cubi. Astazi, regia furnizeaza doar 110.000 mc/zi. Practic, in sase ani, productia regiei a scazut de aproape trei ori. Insa Gheorghe Nichita este de parere ca Statia de Epurare trebuie complet modernizata. "Avem un debit de aproximativ 3.400 l/s la epurare", a declarat managerul RAJAC, care sustine ca, in statie, capacitatea trebuie sa fie de 4.200 l/s. "Toate marile orase din lume au o capacitate mult mai mare decit debitul", a spus Nichita.
Cifrele statistice prezentate in raportul de activitate pe anul trecut ii demonteaza insa toate explicatiile. Astfel, anul trecut, RAJAC a epurat 30.901.000 mc de apa, atit potabila, cit si industriala. Apelind la un calcul matematic, reiese ca debitul intrat in Statia de Epurare este de doar 979 de litri pe secunda. Capacitatea liniei I a statiei este insa de 1.800 l/s, adica exact dublu, cit vrea directorul regiei sa fie. In aceste conditii este discutabil de ce RAJAC investeste alte 32 milioane de euro pentru finalizarea liniei a II-a, cu o capacitate de epurare de 2.400 litri pe secunda. "Debitul este fluctuant", a explicat Nichita. Managerul RAJAC nu a putut insa sa precizeze de ce este nevoie de o capacitate de epurare de 4.200 l/s, cit vor avea, insumat, cele doua linii din statie, cind debitul pe secunda actual este doar de aproape 1.000 de litri. In argumentatia sa, Nichita sustine ca este binevenita aceasta modernizare pentru ca o mare parte din fonduri este nerambursabila. "Utilajele pentru linia II sint deja la regie si valoareaza 6 milioane de dolari, fiind partea noastra de contributie la acest proiect", a spus managerul RAJAC. Nici aceasta explicatie oferita de Nichita nu sta in picioare. Reluind planul investitiei, avem urmatoarele cifre exacte. Programul ISPA este de 52 milioane de euro, din care 39 sint nerambursabile de la UE. Diferenta de 13 milioane de euro, contributia proprie de 25% a RAJAC, va fi imprumutata de la BERD. Daca regia a pus la bataie in acest proiect si utilajele Mannessman in valoare de 6 milioane de dolari, de ce nu a fost scazut acest aport din cota initiala de 25%, adica din cele 13 milioane de euro? In final, banii pe care regia ii va imprumuta de la BERD vor fi rambursati tot din cotizatiile iesenilor care platesc serviciile de apa. La actualul curs leu-euro, imprumutul inseamna peste 326 de miliarde lei. Fiecarui iesean ii va reveni sa achite circa 1 milion de lei pentru investitiile de la Statia de Epurare.
Managerul regiei sustine ca nu putea sa dea cu piciorul acestei oportunitati, mai ales ca va aduce si alte beneficii Iasului. "Asa vom crea noi locuri de munca si vom plati taxe si impozite care se vor varsa in bugetul local", argumenteaza de fiecare data Nichita. Un alt argument adus de directorul RAJAC este ca regia plateste pentru fiecare metru cub de apa deversata in Prut care nu este epurata corespunzator. "In cazul depasirii concentratiei admise, poluatorul, adica regia, trebuie sa plateasca", a spus Nichita.
Argumente pro:
1. Investitia se bazeaza, in proportie de 75%, pe fonduri nerambursabile, adica iesenii pot cumpara cu 1 leu un obiect care valoreaza 4 lei;
2. Daca n-ar fi existat proiectul modernizarii Statiei de Epurare, n-ar fi existat nici creditul ISPA. Nu e vina RAJAC ca a propus un proiect de protectia mediului si a obtinut finantare. Puteau cistiga banii alte regii: "Citadin" – pentru groapa de gunoi, RATC – pentru inlocuirea autobuzelor poluante; RA "Termoficare" – pentru modernizarea centralelor pe gaz metan din cartierul Copou;
3. Investitia va crea locuri de munca, iar daca lucrarile vor fi cistigate de firme locale, o parte importanta din bani se va intoarce la bugetul local, de pe urma impozit pe profit;
4. Pe termen lung, insemnind 10-20 de ani, este posibil ca uzina sa ajunga sa fie folosita la capacitate maxima, odata cu cresterea consumului de apa, ca urmare a dezvoltarii economice, in general;
5. RAJAC are inca utilaje Mannessman care nu sint folosite pentru ca planul initial de modernizare nu a fost dus pina la capat. Utilajele, in valoare de 6 milioane de dolari, achitati deja, ar rugini fara nici un folos.
Argumente contra:
1. Investitia, suportata in proportie de 25% de ieseni, este inutila atit timp cit capacitatea actuala de epurare este suficienta. De ce sa cumperi un obiect cu 1 leu, fie si valorind 4 lei, daca apoi il arunci in debara?
2. Se putea licita pentru un imprumut mai mic, care sa duca la cresterea capacitatii de epurare cu doar citeva sute de litri pe secunda, si nu cu 2.400 l/s.
3. Imprumutul va impovara si mai mult populatia, in conditiile unei austeritati extreme, cind oamenii trebuie sa mai si manince, nu doar sa bea apa;
4. Iasul nu are o industrie extrem de poluanta, asa cum au alte orase din tara, care, pe de alta parte, nu au nici macar o Statie de Epurare de nivelul celei existente la Dancu;
5. Dezvoltarea RAJAC implica costuri foarte mari, care duc la un dezechilibru general al resurselor financiare ce trebuie alocate modernizarii infrastructurii. Daca, in acest moment, o alta regie, ar face un credit de marimea celor obtinute in ultimii sase ani de RAJAC, posibilitatea de a fi suportat de ieseni ar fi mult mai mica. In mod indirect, RAJAC destabilizeaza, practic, dezvoltarea celorlalte servicii publice din Iasi. (Razvan MOLDOVEANU)