Reporter incognito printre patroni si directori

Cazul ieseanului Vasile Magureanu, fost detinut, este relevant pentru situatia acestei categorii: concubina, viitoare mamica, l-a convins pe viitorul tata sa se lase de furat pentru a incepe o viata demna. De atunci, Vasile cauta zilnic de lucru si nu gaseste. A jurat ca nu va mai fura si acum nu mai are ce minca.

Pentru majoritatea celor care ies din inchisoare, angajarea pare sa fie doar un vis frumos. Unii dintre ei lucreaza cu ziua, iar cei care reusesc sa se angajeze incearca sa ascunda faptul ca au cazierul patat.

"Ziarul de Iasi" a reconstituit povestea unui detinut proaspat eliberat, care incearca sa-si gaseasca un loc de munca. Pentru ca reticientele fata de o persoana condamnata pentru crima sau furt ar putea fi mai mari, am ales o poveste care i se poate intimpla oricui: inchisoare din cauza unui accident auto, ucidere din culpa la o viteza cu putin peste limita legala. Chiar si aceasta cauza a reprezentat o adevarata piatra de moara in incercarea de a gasi un loc de munca.

Va prezentam reactiile potentialilor angajatori – patroni, directori sau sefi de personal, la povestile unor fosti detinuti si ce sanse au ei pentru a se reintegra in societate.

"Asta e, ne pare rau. O zi buna!"

Prima firma la care am sunat angajeaza ospatari. Totul a fost in regula pina cind i-am spus patronului ca am facut inchisoare. Tonul angajatorului s-a schimbat brusc. "Sincer sa va spun, nu cred ca va pot angaja. Sa nu fie cu suparare pentru dumneavoastra, sint sincer si, sa nu fie probleme, deci, nu cred", a spus barbatul, chiar si dupa ce i-am explicat pentru ce am facut inchisoare, si ca asa ceva i s-ar putea intimpla chiar si lui. A fost insa de neinduplecat.

O alta firma angajeaza zugravi. La telefon raspunde o doamna cu voce hotarita. Imi explica unde trebuie sa vin pentru un interviu, dupa care ii spun mica mea problema. "Am fost condamnat mai de mult, doamna. E vreo problema?". Urmeaza o pauza. "Da’ de ce nu… Ce-ai facut acolo, ai omorit pe cineva?" I-am raspuns ca am dat cu masina peste cineva. "A, hm, mda, bine… asta nu ma deranjeaza pe mine. Sa vedem insa seful. Te astept totusi la firma. Adu-ne un CV", imi spune femeia, devenind apoi deodata nerabdatoare sa finalizam convorbirea.

Un bar din Tudor Vladimirescu angajeaza ospatar. Raspunde vocea unei domnisoare. Purtam o discutie formala si imi explica unde se afla barul. "Cursul de ospatari l-am urmat in Penitenciar", ii spun domnisoarei. Vocea tinerei se schimba. "S-ar putea sa fie o problema. Nu stiu ce sa zic. Pentru ce ati fost condamnat?" Ii spun povestea, ii explic ca poate pati si ea asa ceva oricind. "Nu stiu… nu stiu ce sa zic. Asta e, ne pare rau. O zi buna!", incheie apoi scurt.

Urmatorul apel telefonic este la un bar din Mall. "N-aveti de ce sa va faceti probleme. Va asteptam la sediul nostru cu CV", imi spune femeia, dupa ce i-am explicat ca am facut inchisoare, neapucind sa-i spunem nici macar pentru ce.

"E vorba despre un bar cu sala de jocuri si avem nevoie de cineva cu experienta, care sa aiba habar despre ce e vorba", imi explica din start un alt patron, care e in cautarea unui barman. Dupa care ii spun problema mea. Se gindeste o vreme, apoi spune:"„Pe mine nu ma intereseaza asta, eu vreau corectitudine si sa vii la timp la program". Ma amina insa pentru o data ulterioara: "Mai suna-ma, dar pe saptamina viitoare, si mai vedem".

"Imi pare rau, regret foarte mult. Sa nu intelegi gresit"

O firma din Brasov cauta agent de vinzari pentru scule electrice. "Cautam un agent de vinzari care duce produsele la firma, aduce comenzile", explica o doamna, prezentata drept directoare, cu accent ardelenesc. Ii spun ca am facut inchisoare. Femeia face o pauza, de citeva secunde. "Da… nu stiu ce sa va spun. Sa mentionati asta in curriculum vitae, la optiuni, si dupa aia o sa vedem colegul meu ce spune. Daca nu e nici o problema, atunci o sa va sunam noi", incheie femeia. In sfirsit, un refuz elegant.

Cind incepusem sa disperam, iata ca avem si putin noroc: o benzinarie din Nicolina m-ar angaja. Dupa ce imi explica toate formalitatile, il intreb pe interlocutor daca e vreo problema ca am fost condamnat pentru ucidere din culpa. "Daca nu e infractiune economica, in principiu nu e nici o problema", spune dealerul statiei. "Va astept cu un CV la statie. Problemele de cazier sint cele legate de infractiunile economice, furt, chestii de genul asta. Asta, ce-ati patit dumneavoastra, i se poate intimpla oricui", incheie barbatul, care ma si invita la o intilnire.

Un alt patron de local era in cautarea unui post de bucatar. "M-am eliberat din Penitenciar de o saptamina. E vreo problema?" Fara sa ma intrebe daca am mai lucrat sau daca am vreo specializare m-a expediat repede. "Noi cautam pe cineva cu experienta, noi avem treaba aicea", m-a refuzat expeditiv.

O brutarie din cartierul Alexandru cel Bun angajeaza personal. La telefon raspunde o femeie, care ma chestioneaza repede. "Am mai lucrat in domeniu si am facut si un curs de specializare", ii spun femeii. "Cursul mai putin ne intereseaza, mai mult experienta conteaza." Apoi ma asigur daca e considerat un impediment faptul ca am facut inchisoare. "Nu tine de mine, trebuie sa dau telefon la resurse umane, sa intreb si vedem" imi raspunde femeia. O intreb in particular daca imi da vreo sansa. "Putine", recunoaste.

Pentru un post de bucatar sint luat repede la intrebari de o tinara, ce parea a fi patroana unui local. Ma intreaba unde am mai lucrat, virsta si de unde sint. I-am spus ca am experienta, am lucrat doi ani de zile la un restaurant. "Restaurantul se va deschide la 10 zile. Mai avem o saptamina de treaba. Saptamina viitoare ne vin utilajele si apoi deschidem. Daca tu vrei sa vii sa discutam…" Apoi o intreb daca e vreo problema faptul ca am fost condamnat. Raspunsul vine prompt: "Da, este. Pentru ca, daca veneai de undeva din cimpul muncii, nu ar fi fost. Daca ai fi lucrat inainte… Imi pare rau, regret foarte mult. Sa nu intelegi gresit. Uite, eu am sa pastrez numarul asta. O sa incerc sa te ajut", spune femeia, in incheiere. Oare merita sa sper?

Discriminare nesanctionata vreodata de ITM

Aceste convorbiri scot la iveala faptul ca multi dintre detinuti nu beneficiaza de o a doua sansa. Dupa ce ies din inchisoare, primul pas pe care trebuie sa-l faca pentru a se reintegra in societate e cautarea unui loc de munca. Din pacate, de cele mai multe ori se lovesc de reticienta angajatorilor. Sint "expediati" repede fara sa fie intrebati daca au experienta sau daca au vreo calificare in acel domeniu. In astfel de cazuri de discriminare, Ordonanta 137/2000 prevede, la articolul 7, o amenda intre 600 si 6.000 de lei.

Cu toate acestea, Inspectoratul Teritorial de Munca Iasi sustine ca nu a inregistrat nici o plingere de discrimare pina acum. "Nu am primit nici o astfel de reclamatie. Din pacate, ar fi greu de demonstrat, cu dovezi, o discrimare de genul acesta. Angajatorul poate sa spuna o alta varianta, ca nu l-a angajat din diverse alte motive", a declarat inspectorul sef George Albulescu, seful Inspectoratului Teritorial de Munca.

Conducerea Agentiei Judetene de Ocupare a Fortei de Munca declara ca anul trecut doar trei fosti detinuti au fost inregistrati in baza de date pentru un loc de munca. Doi dintre ei s-au angajat la Salubris, iar despre al treilea nu se mai stie nimic.

Nici o institutie nu se ocupa de reintegrarea detinutilor

Conducerea Penitenciarului Iasi sustine ca, dintre cei care nu reusesc sa se reintegreze si se intorc in puscarie, in procent mai mare sint cei cu infractiuni nonviolente.

In ultimii ani, Penitenciarul a incercat prin diferite proiecte sa-i pregateasca pe detinuti pentru viata din libertate. Saptaminal sint organizate seminarii de socializare si se organizeaza chiar si cursuri de perfectionare in citeva meserii. "Avem protocoale cu mai multe institutii si incercam si cit se afla la noi sa ii ajutam si sa le dam o mina de ajutor. Din pacate, toate proiectele noastre se termina la poarta penitenciarului. Atit putem noi ", declara subcomisar Carmen Matei, director adjunct Interventie Psihosociala din cadrul Penitenciarului Iasi.

Practic, in momentul de fata, nici o institutie nu se ocupa de reintegrarea sociala a celor care ies din inchisoare. Cei care nu au unde sta, se pot caza in adaposturile Directiei de Asistenta Comunitara (DAC). "Ii gazduim pina isi gasesc ceva de lucru, in general cam o luna, dar facem o ancheta sociala, iar in functie de situatie, mai prelungim aceasta perioada. Sint care s-au angajat, dar sint multi care s-au intors in penitenciar. Acum ne va fi greu, am intrat in perioada de iarna, sintem si in reabilitare si ne va fi mai dificil la cazari", declara Ioan Calapod, directorul DAC.

Serviciul de Probatiune de pe linga Tribunalul Iasi, singura institutie care se ocupa de reintegrarea sociala a persoanelor care au intrat sub incidenta legii, are atributii de a se ocupa doar de cei care au pedepse cu suspendare. "Avem un protocol cu Penitenciarul si, inainte de a iesi din inchisoare, ii consiliem pe acesti oameni", a declarat Mirela Vlad, seful Serviciului de Probatiune de pe linga Tribunalul Iasi.

Practic, nu exista nici o institutie care sa se ocupe de reintegrarea sociala a acestor detinuti dupa ce devin liberi. Pentru ca nu reusesc sa-si croiasca un nou drum in viata si nu primesc o a doua sansa, multi dintre ei se intorc in Penitenciar. Acolo unde viata li se pare, daca nu mai usoara, macar mai sigura.

L-a convins nevasta sa nu mai fure, dar degeaba

Ieseanul Vasile Magureanu a fost condamnat de trei ori pentru furt. "Am avut prima data o pedeapsa de 3 ani si 6 luni, apoi una de 2 ani si inca una de 4 ani. Nevoia m-a impins sa fur", sustine barbatul, referindu-se la perioada in care a comis infractiunile. Acum sta alaturi de sotia lui, cea care spune ca i-a schimbat viata si l-a convins sa nu mai fure.

Si-au gasit amindoi adapost intr-o cladire a Directiei de Asistenta Comunitara. Vasile se plinge ca o duce greu. "Femeia este gravida in patru luni. Acuma maninc piine cu margarina, altceva n-am ce sa maninc. Am ajuns sa traiesc din mila altora. Inainte mai munceam cu ziua, dar acum nu prea mai are lumea nevoie", mai spune barbatul.

Cind a iesit din inchisoare, nu l-a indrumat nimeni si n-a primit nici un sfat despre ceea ce urmeaza sa faca mai departe in libertate. "Nimeni nu m-a sprijinit, nici macar nu mi-au dat un punct de reper, unde sa ma duc, unde sa stau o zi, doua, pina imi deschid si eu o portita", se plinge Vasile Magureanu.

Ca sa se angajeze, spune ca ar avea nevoie la inceput de o suma de bani. "In prima luna am nevoie de niste bani, pentru mincare, pentru transport, iar pina la primul salariu n-am de unde sa iau banii astia".

Si-ar dori sa se angajeze in constructii, domeniul pe care l-a invatat la scoala profesionala. "Stiu sa pun gresie, sa pun parchet, cunosc si un pic de dulgherie, am fost si fierar betonist, ma pricep la toate", mai spune Vasile.

Pe unde a mai lucrat, nu a pomenit ca are cazier penal. Altfel, zice el, trebuia sa plece imediat. Vasile Magureanu e insa optimist, spera ca isi va gasi pina la urma un loc de munca pentru a-si creste viitorul copil si spune ca vrea sa uite de perioada de inchisoare. Si, adauga hotarit, oricit de greu ii va fi, nu se va mai intorce niciodata acolo.