Caută 
5 MIN
Un rinchi pentru o casa. Acesta a fost pretul platit de un iesean pentru a oferi un acoperis familiei sale. Petrica Cojocaru (38 ani) a fost contactat de un barbat din Israel, care i-a propus sa-i doneze un rinichi pentru o suma de bani. Cu greu, dar a acceptat.
"Stiu ca e ilegal, dar alta solutie nu am avut", spune barbatul. Cei 100 de milioane de lei obtinuti in 2001 i-au ajuns pentru casa din chirpici, insa nu si pentru racordarea la energia electrica. De atunci, Petrica Cojocaru sta la lumina opaitului sau a luminarilor. "Alti copii stiu de internet, stiu de calculatoare, iar ai mei nu stiu sa aprinda un bec", se plinge Petrica Cojocaru.
Dupa ce i-a fost luata si o bucata de pamint, iar simbata trecuta i-a fost furat telefonul, barbatul s-a urcat pe un stilp, incercind sa atraga cuiva atentia fata de greutatile pe care le intimpina el si familia sa.
Se saturase de saracie
Totul a inceput in anul 1999, cind Petrica Cojocaru locuia intr-o camaruta din satul Cirlig, comuna Popricani, cu sotia si cele doua fete ale sale. Satul de saracie, barbatul a hotarit sa plece la munca in strainatate. Dintr-un ziar a aflat ca o firma de constructii din Israel cauta muncitori. Atunci s-a gindit sa-si incerce si el norocul, pentru a putea sa-si ridice o casa. "Am sunat la un numar de telefon si apoi m-am intilnit in Iasi cu o doamna. Am platit doua milioane de lei vechi pentru acte si mi-am facut si analize", isi aminteste barbatul.
Vazind ca are grupa de singe 01, femeia i-a aratat o cale mai rapida de a-si indeplini visul. I-a spus ca poate sa doneze un rinchi si stie exact persoana care are nevoie de un transplant. "M-am speriat la inceput, nici nu am vrut sa aud de asa ceva. Imi era frica", spune Petrica Cojocaru.
Insa femeia i-a prezentat toate avantajele si, in plus, primea si o suma frumusica de bani. In cele din urma, l-a pus in contact cu un israelian de 58 de ani. Contra sumei de 100 de milioane de lei, Petrica Cojocaru trebuia sa renunte la o parte din corpul sau.
"Mi-a zis ca moare daca nu face transplantul"
La un moment dat, s-a lasat induplecat, mai ales ca a aflat ca barbatul care necesita transplatul avea si el sotie si copii. "M-am razgindit apoi. M-au sunat si tot ma rugau, mi-au zis ca moare daca nu face transplantul. Dupa aproape un an si jumatate, am fost de acord", isi aminteste Cojocaru.
Astfel, au pus la punct toate detaliile. Petrica Cojocaru trebuia sa mearga in Israel, unde urma sa aiba loc interventia chirurgicala. In schimbul rinichiului primea 100 de milioane de lei si un posibil loc de munca. Insa nu a primit viza de la Ambasada Israelului si nu a mai putut pleca. Peste doi ani, in 2001, s-a gasit o alta varianta: un spital din Cluj. Donatorul a mers la spital cu sotia sa. "S-a purtat foarte frumos si mi-a promis ca ma va ajuta si dupa ce se face bine. Stiu ca am facut o fapta buna. Am salvat o viata", spune acum barbatul.
Dupa trei zile de spitalizare, s-a intors la Iasi. Desi s-a simtit rau, nu s-a indurat sa cheltuiasca din banii de casa si sa mearga la spital. Si-a gasit o locuinta in satul Pietrarie si a reusit sa paraseasca camaruta din casa mamei sale. "Am vindut casa apoi pentru 85 de milioane si am mai cheltuit din bani pentru acte. Aveam doua camere acolo, insa aveam lumina. Pentru ca eram printre straini, ne-am mutat cu fetele si cu baiatul inapoi", spune Lenuta Cojocaru, sotia donatorului.
Dupa noua luni de stat in Pietrarie, s-au intors la Cirlig. Aici au primit o bucata de pamint si s-au apucat sa-si ridice casa.
Nimeni nu-l angajeaza
Intre timp s-au intors intr-o magazie, la mama lui. "Am stat acolo pina am ridicat casa asta. Acum avem trei camere si un hol. Insa nu am reusit sa o mobilez decit sumar si nu am mai avut bani sa trag lumina".
Cu toate ca si-a donat rinichiul contra unei sume importante la acea vreme, viata familiei Cojocaru nu s-a imbunatatit prea mult. Petrica Cojocaru a reusit sa construiasca o casa, dar nu mai putea sa munceasca ca inainte. A incercat sa se angajeze ca paznic sau ca muncitor necalificat, insa fara prea mult succes. Cind cel caruia i-a donat rinichiul nu i-a raspuns nici la telefon, nici la scrisori, i s-a naruit ultima speranta. Impreuna cu sotia, a inceput sa munceasca cu ziua sau sa adune fructe sau flori pe care le vindea in Iasi.
Banii agonisiti nu ii ajungeau decit pentru mincare si pentru copii, care mergeau la scoala. "O fata e in clasa a X-a, una in clasa a VIII-a, iar baiatul, nascut dupa operatie, e la gradinita. Ne trebuie in fiecare zi bani de maxi-taxi, de tramvai. Nu le mai dam bani de mincare, doar celui mic ii cumparam cite ceva, ca merge la gradinita si ii trebuie. Cu hainele e la fel de greu, avem noroc ca le mai dau rudele", spune printre lacrimi Lenuta Cojocaru.
I-a fost luat si pamintul
Necazurile s-au tinut lant. Nici pina in 2007 barbatul nu a reusit sa isi traga curent electric. Ba mai mult, si cei 140 de metri patrati pe care cultiva legume i-au fost luati si dati unui alt consatean. Cind, simbata trecuta, i s-a furat si telefonul mobil, a ajuns la capatul rabdarilor.
De necaz, Petrica Cojocaru a urcat tocmai in virfului unui stilp de inala tensiune. A amenintat ca se arunca de la 30 de metri daca nu isi primeste pamintul inapoi. Doar cind a venit viceprimarul comunei Popricani si-a spus oful. "El avea 470 de metri patrati de pamint, iar mama sa 390. Le-a mai fost dat teren pina la 1.000 de metri patrati. Insa acum pamintul a fost ocupat de o alta persoana. I-am promis ca vom discuta situatia lui in sedinta de consiliu local de joi si vom incerca sa il ajutam", a precizat viceprimarul Teodor Chelariu.
Dupa aproape sase ore de stat pe stilp, barbatul a coborit doar dupa ce l-a strigat fiul sau, de 6 ani. "Eu am crescut vai de viata mea. Alti copii stiu de internet, stiu de calculatoare, iar ai mei nu stiu sa aprinda un bec. Cind a plouat, a ajuns apa pina la jumatatea gardului. Treceau vecinii pe linga mine si ma intrebau «Ce faci, Petrica?» Nimeni insa nu a pus mina sa ma ajute", isi varsa amarul pe viata in fata noastra, printre lacrimi, Petrica Cojocaru.
