Copilul nimanui

vineri, 23 aprilie 2004, 23:00
2 MIN
 Copilul nimanui

„Domnu’ ziarist, poate ma ajutati dumenavoastra… Am 16 ani si n-am nici un act. Poate rezolvati
dumneavoastra ceva… Nici macar nu stiu cind m-am nascut…”, asa si-a inceput povestea Daniel Tofan.
Despre el s-a scris in urma cu mai multi ani, cind a ajuns la spital dupa ce a fost lasat de parinti sa moara de frig in niste coceni. Era mic pe atunci si, dupa ce a fost gasit de sateni degerat, medicii de la Spitalul Municipal Roman au reusit sa-i salveze viata. De loc este din Rocna, insa tatal vitreg l-a obisnuit cu bataia, astfel ca baiatul a fugit de acasa. In urma cu doi ani, isi facea veacul prin spital, fiind un obisnuit al cadrelor medicale, care il mai ajutau cu haine si bani. „Am stat o vreme la tanti Lili. A vrut sa ma infieze, da’ se temea ca tatal vitreg o sa vina si o sa ma ia acasa”, spune Daniel. Daca il intrebi cind s-a nascut, nu stie nici ziua, nici anul. Nici macar de cei 16 ani, cit spune ca are, nu e sigur. Vrea, insa, sa aiba un act de identitate, sa intre in rind cu lumea. „Acuma stau la camin. Am fost vreo doua luni, la o stina din sat, sa cistig si eu ceva. Cel de acolo se cunoastea cu tata vitreg si i-a spus ca sint la stina. Tata a venit, m-a luat acasa si din batai nu m-a mai scos. Ma punea sa fur de prin gradini, ma batea tot timpul. Eu la nebunul ala nu ma mai intorc”, povesteste Daniel. Acum hoinareste toata ziua prin spital. El spune ca are 16 ani si problema cu buletinul i se pare foarte importanta. Certificat de nastere n-are. „A ramas la tata vitreg”, afirma Daniel. Vrea doar sa fie ajutat sa-si rezolve problema buletinului, ca, oricum, n-are de gind sa se intoarca acasa, sa vada si cum ceilalti sase frati, toti mai mici decit el, sint si ei batuti. (E.V.P.)

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii