Manastirea Dobrovat – cinci veacuri de istorie si legenda

Detasindu-ma si eliberindu-ma de robia patimilor, am plecat in pelerinaj la Manastirea Dobrovatului, in una din zilele lunii ianuarie.
Odata ajuns la Iasi, am purces pe soseaua Iasi – Vaslui – Birlad, catre ultima mare creatie arhitectonica a lui Stefan cel Mare si Sfint. Dupa 25 de kilometri in care am avut ocazia sa trec pe linga "Plopii fara soti" , "Hanul Trei Sarmale" (pe unde ne-au purtat odata pasii marelui Eminescu si Ion Creanga) si popasul din Dealul Buciumului, m-am abatut de la soseaua nationala, la dreapta, 13 kilometri prin padurea seculara, care se intindea imbietor de o parte si de alta a drumului. Omatul acoperise o parte din potecile neumblate si ripele intesate de crengile tufarisurilor. In marele luminis ce se deschide in fata, se poate vedea satul cu gospodarii care de fel nu sint sarace, cu oameni ospitalieri. Pe masura ce inaintezi, poti zari Biserica Mare a Manastirii, asezata sub coama padurii.
Legenda lui Melchisedec
In legatura cu denumirea locului si, implicit, a manastirii, cind episcopul Melchisedec a vizitat, in 1851, aceste locuri, intrebindu-l pe egumenul Nathanail despre etimologia cuvintului Dobrovat, acesta i-a povestit ce a auzit de la niste calugari batrini bulgari, de la Manastirea Zograful (muntele Athos). Inainte de a fi manastirea, in padurea Dobrobatului a trait un sihastru pe care, intr-o seara, l-a vizitat voievodul Stefan care, odata ce a intrat in chilie, l-a salutat cu "Dobrivecer" (buna seara). Negindita si neasteptata vizita l-a suprins intr-atit pe sihastru, incit acesta, in amintire, a numit sihastria si, apoi, noua manastire "Dobrivecer" care, cu timpul, s-a transformat in "Dobrovat".
Biserica Mare
Un lucru mai putin cunoscut de pelerini, sau de cei care sint impatimiti de istoria neamului, e acela ca toate bisericile manastiresti care au fost construite in perioada lui Stefan cel Mare, cu exceptia celor de la Neamt si Dobrovat, cuprind trei incaperi si anume: pronaos, naos si apsida altarului. Biserica a fost construita intre 1503 si 1504 in stil moldovenesc din piatra extrasa din carierele locului. Se pot vedea zidurile intarite cu trei contraforti, pe fiecare din laturi, spre apus deschizindu-se portalul in arc frint. Peretii de la exterior nu sint pictati, dar prezinta ornamente din piatra sub forma unor ocnite si un rind de firide lucrat in caramida. Ferestrele sint mari si frumoase, cu vergile de piatra incheiate sus, intr-o simpla, dar mornumentala, ogiva gotica. Pe la 1851, la propunerea egumenului Achachie, biserica a fost supusa unei interventii neavenite, dupa stilul rusesc. Astfel, boltile naosului si pronaosului au fost sparte pentru a se putea construi turle cu acoperisul avind aspectul de bulb de ceapa. Abia intre 1974 si 1976 biserica a fost restaurata, dindu-i-se forma pe care a avut-o dintr-un inceput. Pelerinul poate vedea in dreapta usii, la intrare, pisania domneasca scrisa pe lespede de piatra in limba slavona: "Binecinstitorul domn, io, Stefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu, domn al Tarii Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a inaltat acest hram in numele Pogoririi Sfintului Duh, care a inceput a se zidi in anul 1503 (7011) luna lui aprilie, in 27 de zile, si s-a savirsit in anul 1504 (7012), iar al domniei lui, anul 40 si o luna din al optulea curgator".
Pictura
Pictura bisericii mari a fost executata pe la 1529 de catre un mester anonim din Dobrovat si pe timpul domniei lui Petru Rares. Sub tabloul votiv in care este infatisat voievodul, sta scris: "Binecinstitorul si de Cristos iubitorul, io Petru Voievod, cu mila lui Dumnezeu, domn al Tarii Moldovei, fiul batrinului Stefan Voievod, a zugravit si infrumusetat acest hram in numele Pogoririi Sfintului Duh, in biserica de la Dobrovat…".
In naos se poate vedea cum pictura maiestrului anonim respecta ierarhia din eclezia universala si in concordanta cu herminiile bizantine. Pe cupola semisferica e infatisata figura lui Iisus Pantocrator, refacut de restauratori in perioada 1974 – 1976. In aceasta parte a bisericii se da o importanta aparte registrului Patimilor, infatisindu-ni-se Rugaciunea de pe Muntele Maslinilor urmata de Prinderea lui Iisus, Taierea urechii lui Malchus, Lepadarea in fata slujnicei, Lepadarea catre ostasi, Cainta insotita de simbolul cocosului. In stinga apsidei, Iisus sta inconjurat de soldati si prezentat de un ofiter roman lui Caiafa, care-si sfisie hainele de pe piept, iar alaturi, pe o lavita, Ana. Dincolo de el este Pilat, care se spala pe miini. Imaginea Mintuitorului pare cit se poate de marcanta, acesta fiind infatisat purtind o haina rosie specifica condamnatilor. In mina dreapta, el tine o trestie, ca semn al batjocurei. Urmeaza apoi scena in care Iuda este surprins intr-o atitudine de regret, inapoind cei 30 de talanti de argint. Urmeaza s scena, de un realism zguduitor, a spinzurarii acestuia. Altarul este, fara indoiala, locul cel mai insemnat din biserica, avind suprafata impartita in patru registre pina la bolta, despartite intre ele de chenare care te imbie cu frumusetea lor la o indelungata si meditativa privire. Daca observi peretele dinspre rasarit, vei gasi pomelnicul ctictorilor, scris in slavona, cuprinzind, intr-un final, si numele lui Ilias si Stefan, fiul lui Petru Rares din a doua casatorie cu Elena. In centrul boltii, intr-un sfert de sfera, sade o reprezentare a Maicii Domnului asezata pe tron cu Pruncul pe genunchi, incadrata maiestos de doi Arhangheli. Registrul median al peretilor a fost rezervat temelor din ciclul cristologic: Spalarea picioarelor, Cina cea de taina, Impartasirea apostolilor cu piine si vin. Aceasta ultima scena, ca inovatie in arta bizantina a secolului al XIV-lea, apare pentru prima data in Moldova la Biserica Dobrovat. In ceea ce priveste Cina cea de taina, aceasta contine, deasemeni, inovatii. Scena ne ifatiseaza o masa de forma elipsoida la care stau Apostolii, de-a dreapta si de-a stinga Mintuitorului. In varianta dobrovesciana, apostolul de linga Iisus nu este Ioan ci batrinul Petru infatisat aici ca facind juraminte de credinta. Tot asa, in dreapta mesei este surpins Iuda, tinar, fara aureola, intinzind miinile cu lacomie catre o bucata de piine. Mai apoi, ni se infatiseaza martorii rastignirii Mintuitorului, ca fiind soldatii romani din subordinea sutasului Longinius. In stinga crucii, adincita intr-o durere universala, se afla fecioara Maria si Sfintul Ioan Evanghelistul, iar la dreapta, Maria Magdalena, cu un grup de femei plingind moartea, cu capetele plecate, tinind miinile la ochi. Pe partea vestica, in rindul sfintilor militari se afla si grupul celor doi Sfinti Imparati Constantin si Elena, purtind crucea pe care a avut-o Constatin in batalia de la podul Milvius, in anul 312, dupa care Imparatul a recunoscut libertatea de cult a crestinilor prin edictul de la Milano. In drepta tabloului votiv, sus, este infatisat Isus stind pe tron, care binecuvinteaza pe Stefan ce tine biserica in mina stinga, in timp ce mina dreapta este intinsa spre mintuitor, in semn de inchinare si adresare.
Turnul clopotnitei
Turnul clopotnitei strajuieste de mai bine de doua vecuri si jumatate la intrarea in incinta manastirii. Construit la 1743 prin grija si cheltuiala monahului Macarie Hrisoverghi, a servit drept clopotnita si punct de observatie. Deasupra portalului de la intrare se poate vedea scrierea in limba slavona: "In numele Domnului Hristos inceputu-sa acest turn a se zidi din temelie, dupa cum se vede in lontru, cu paraclis, hramul Sfintului Mare Mucenic Gheorghe, in zilele luminatului domnului Ioan Constantin Neculai, voievod cu toata cheltuiala si osirdia sfinteniei sale, Chir Macarie Hrisoverghi, monah pentru vesnica sa pomenire, fost-au sirguitori cu osteneala Dumnealui Stefan Rusat Vel Paharnic, cu giupineasa dumnealui, Marie Sturdza, leat 1743 (7251) mart 5". (Remus MINEATA)