S-a stins un om pentru care "timpul a curs extrem de repede"

joi, 04 februarie 1999, 00:00
4 MIN
 S-a stins un om pentru care "timpul a curs extrem de repede"

"Mi-e groaza de inchidere. Nu accept inchiderea. Pentru ca daca exista Universul si Pamintul si Viata, este pentru ca Marele Anonim a creat deschiderea", declara maestrul Nicolae Porumbescu, in urma cu aproximativ un an si jumatate, unui coleg jurnalist care fusese mirat de faptul ca in locuinta arhitectului nu existau pereti despartitori si nici usi. Omul care a proiectat centrele a zeci de asezari urbane facea aceasta afirmatie fara a se gindi, probabil, la faptul ca nemilosul timp care, in opinia sa "curge extrem de repede" va face ca trupul sau sa stea inchis in adincul pamintului mult mai repede decit s-ar fi asteptat. Inima sa generoasa a incetat sa mai bata chiar la acest sfirsit de ianuarie, iar pogorirea sa in pamintul inghetat al cimitirului bisericii Adormirea Maicii Domnului s-a petrecut ieri, cu incepere de la ora 14.00. Au venit pentru a se inchina la catafalc, precum in fata unei icoane, generatii intregi de fossti studenti ai maestrului Porumbescu, prieteni, colegi, cunoscuti, curtea micii biserici unde se afla si cimitirul parind aproape neincapatoare.
Circa 100 de oameni au luat parte la inmormintare
Ca dovada a pretuirii de care s-a bucurat maestrul in cei 80 de ani de viata a fost, in primul rind, numarul mare de oameni de cultura care au dorit sa-i aduca un ultim si pios omagiu. In ajunul inmormintarii au venit sa-si ia ramas bun de la cel care s-a straduit "sa intorca municipiul cu fata catre generoasa apa a Sucevei", oficialitatile judetului, intre care presedintele Consiliului Judetean, Gavril Mirza si vicepresedintele aceleiasi institutii, Mihai Grozavu. A doua zi, cu toate ca ceremonia religioasa fusese programata pentru ora 14.00, inca de dimineata, in curtea bisericii s-au adunat circa 100 de persoane, intre ei remarcindu-se primarul Constantin Sofroni, medicii Mihai Ardeleanu si Dorin Stanescu si consilierul prefectului judetului Suceava, Vasile Cojocaru. Slujba religioasa, oficiata de un sobor de cinci preoti, condusi de parohii bisericii Adormirea Maicii Domnului, Ion Nistoroaea si Dinu Costiuc a umplut de adinca traire inimile tuturor celor prezenti. Intr-o liniste desavirsita, cintarile bisericesti au pogorit peste intreaga biserica si peste cimitir, incercind parca sa-i dea de veste sotiei maestrului ca acesta i se va alatura si trupeste, nu doar spiritual. "A avut un adevarat cult fata de sotia sa, careia, ca alint, ii spunea Vichita, desi se numea Maria. Respectul pe care si l-au purtat unul altuia si dragostea pe care au avut-o i-a tinut legati o viata intreaga. Pentru maestru, moartea sotiei, petrecuta acum aproape trei ani, a fost o adevarata lovitura, dar, ca un adevarat luptator, a incercat sa duca la bun sfirsit ceea ce isi propusese: sa faca din Suceava un veritabil oras al Tarii de Sus, al Moldovei", a mai spus Liviu Ianasi, lector la Institutul de Arhitectura din Bucuresti.
Intragul ceremonial funebru s-a incheiat, asa cum i-ar fi placut si maestrului, la sala de protocol a Restaurantului Gloria, cu un parastas pregatit pentru toti cei care au dorit sa rememoreze personalitatea arhitectului Nicolae Porumbescu.
"A fost unul dintre cei mai mari arhitecti contemporani"
"Nicolae Porumbescu a fost, fara doar si poate unul dintre cei mai mari arhitecti contemporani. In cei peste 50 de ani de activitate a construit aproape peste tot, insa Suceava a fost orasul pe care in mod cert l-a iubit cel mai mult. Fondator al Scolii de Arhitectura din Iasi, maestrul Porumbescu, impreuna cu sotia sa au creat un stil inconfundabil in arhitectura romaneasca, ce are o relatie adinca cu traditia arhitecturala romaneasca, atit cea populara cit si cea culta", a spus Liviu Ianasi, lector la Institutul de Arhitectura din Bucuresti, unul dintre fostii sai studenti care a luat parte la inmormintare. Insa, in afara faptului ca a fost un adevarat maestru in domeniul arhitecturii, Nicolae Porumbescu a fost un om cu o inima mare, care a urit, dintotdeauna, noroiul, atit la propriu, cit si la figurat. Omul pentru care arhitectura a fost o credinta s-a inchinat mereu in fata semenilor sai pe care i-a iubit, i-a pretuit si a incercat sa-i faca sa se simta mai bine, sa invete sa iubeasca frumosul, ceea ce a facut ca fiecare persoana care l-a cunoscut sa-i devina prieten. Studentii sai i-au fost cei mai buni prieteni, i-au fost mereu alaturi si, asa dupa cum afirma chiar el, l-au ajutat sa ramina mereu tinar.
"A fost un om de o cultura extraordinara, care acoperea nu doar teoria arhitecturii si istoria artei, ci se intindea de la filozofie pina la cele mai moderne teorii ale fizicii, ceea ce facea ca toate cursurile sale sa fie aproape de neuitat. A avut o influenta fantastica asupra noastra. Era un amestec coplesitor si cuceritor in acelasi timp de dragoste si smerenie fata de studenti, plin de dorinta de a le transmite ceea ce stia, dar si de intransigenta si intoleranta fata de ipocrizie, de minciuna", a adaugat lectorul Liviu Ianasi.
Numele a zeci de orase din intreaga tara sint legate de numele maestrului Porumbescu. Zeci de opere au fost gindite de mintea sa. Asa au ajuns sa vada lumina zilei constructii precum: Teatrul din Hunedoara, Casa de oaspeti din Suceava, Casa Culturii din Baia Mare, centrul nou din Satu Mare, din Baia Mare, din Suceava, Prefectura Botosani. Dintre toate acestea, insa, cea mai draga i-a fost cladirea Circului de Stat din Bucuresti, pe care a gindit-o chiar pe groapa de gunoi a capitalei. Modul cum a conceput respectiva constructie i-a adus recunoassterea occidentala, americanii afirmind chiar ca "Circul de Stat din Bucuresti reprezinta singura creatie de arhitectura realizata in timpul bolsevismului". (Liana SAVESCU)

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii