Trei drame la Rachiteni

Vine din nou ploaia. Pamintul, oricum, nici macar nu se mai cunoaste si nu e nimic de facut. Nerabdarea, dar mai ales asteptarea, ii macina pe satenii din Rachiteni.

Disperarea lor este cu atit mai mare cu cit nu stiu ce s-a intimplat cu gospodariile lor. Doar banuiesc si spera. "Vreau sa ma lase sa-mi dau apa afara din beci si din casa", se roaga de jandarmi unul dintre barbatii sinistrati. Afara din casa lui sau a oricarui alt vecin din Rachiteni nu este insa decit si mai multa apa.

Tragedia prin care trec satenii de pe malul Siretului a devenit problema nationala. Este pe toate canalele de stiri si poate de aceea tinde sa pice in derizoriu: Iarasi sinistrati… Si totusi, dincolo de senzational ramin oamenii si nici macar imaginile nu mai pot exprima grozavia ce s-a abatut asupra lor. "Anul trecut seceta, iar acum inundatii. Insa apele nu le poate nimeni opri. Inghit totul prea repede", a declarat Daniela Gherca, femeia care a fugit din calea apelor cu familia, caruta si un cal. 

Cind am plecat ieri dimineata din Iasi era un soare nebun. Primul semn ca s-ar intimpla ceva care nu este in regula in judet a aparut la Tirgu Frumos. Drumul spre Roman era inchis si toate autoturismele erau redirectionate spre Pascani. Totusi ne-am incercat norocul si am condus pina dincolo de Oteleni. Nu era chip sa mai inaintam. La citiva kilometri, strada era acoperita de apa.

Pe locul culturilor s-au aciuat broaste, care oracaiau in voie in bataia soarelui. Nu se putea ajunge in zona nici pe la podul de la Miclauseni, care era impracticabil. Era clar. Rachitenul nu numai ca era sub apa, dar era si inconjurat de ape, iar singura cale de acces sigura in zona era prin Mircesti. In sat nu avea voie sa intre nici un localnic. Mai ramasesera doar citiva, care se ascunsesera in podurile caselor refuzind evacuarea. Imaginea era sinistra. Un sat gol, cit vezi cu ochii numai apa. Doar o palma de pamint de pe ulita care ducea la Izvoarele, ramasese ca o insula – parca anume ca sa surprinzi mai bine marimea dezastrului.

Atunci cind potopul nu este singurul necaz:

"Vecinii nostri din Rachiteni au venit aici chiar si cu mortul"

Celina Adam, o femeie de pina in 30 de ani, din Rachiteni, se adapostise impreuna cu doua nepotele la niste neamuri din Izvoarele.  "I-am rugat sa ma gazduiasca si au fost saritori", a spus femeia, pe care am intilnit-o la magazinul din sat. A venit aici sa ia piersici la copii. "Nu poti sa dai unui copil doar o felie de piine cu ceva…", a explicat ea.

In magazin era harmalaie, oamenii intrau si ieseau, se vorbea despre inundatii. "Am aflat de la televizor ca nu toti din Rachiteni au fost evacuati", a spus vinzatoarea. Unii insa, din cauza apelor nu au reusit nici sa isi ingroape mortii. "Vecinii nostri care au avut un necaz in familie au venit aici chiar si cu mortul. Cimitirul e comun pentru Rachiteni si Izvoarele si nu e acoperit de ape", a spus Celina Adam.

Nu stie cit va mai sta la rude. "La mine acasa nu a mai ramas nimeni, dar am un vecin care se uita si la casa noastra. Comunicam prin telefon. Am crezult pina in ultimul moment ca la noi nu va ajunge, dar avem apa de o palma si in casa. Speram sa nu fie mai rau de atit, sa nu cedeze casele. Doua, din cite am auzit, s-au prabusit", a mai declarat femeia.

Reprezentantii primariei nu fac insa nici un bilant. Si ei asteapta ca apele sa se retraga, dar asta poate dura chiar si mai mult de o saptamina, dupa cum estimeaza jandarmul din ultimul filtru. Dincolo de el este doar o mare cu mil si case injumatatite de ape.

Ultima consolare a matusii Maria Ursarescu:

"Macar am cules usturoiul. Este pe gard"

"Nu ne-am asteptat ca apa sa vina dinspre Halaucesti. Nu ar fi ajuns pina aici", a declarat Maria Ursarescu, din satul Ursaresti, o batrina de 74 de ani afectata de viitura. Inca o data natura s-a dovedit mai puternica, un dig s-a rupt si astfel apele au venit si peste citeva gospodarii din Ursaresti, care potrivit estimarilor autoritatilor nu ar fi avut de ce se teme.

Pe batrina am gasit-o pe marginea soselei privind catre ginere care incerca sa patrunda in curte sa vada cit de mult a intrat apa si pina unde. Fiica batrinilor si sotul ei au venit special de la Suceava sa-si ajute parintii. Ciubotele de pescar erau inutile. "Mai bine ma descalt si ma dezbrac. Apa trece dincolo de briu",  s-a hotarit ginerele femeii.

Maria Ursarescu s-a aciuat impreuna cu barbatul ei, Simion, la vecinul de peste drum. Satenii din Ursaresti au avut, totusi, noroc, daca se poate spune asa. Casele lor sint asezate pe un deal si astfel au fost crutate. Dar a batrinei Maria e peste drum, in vale, si a fost cea mai afectata. Femeia a reusit sa treaca la deal toate animalele, insa e ingrijorata pentru pasari. "Am inchis gistele in podul grajdului, poate reuseste sa le dea de mincare", spera batrina, privind spre ginerele care inainta prin mil. "Mergi pe podet! Acolo e santul!", il indemna ea de pe margine.

Nu mai conta oricum. Calea de acces spre gospodaria batrinei, aflata la citiva metri buni de sosea, era ceva mai la dreapta. Acum era peste tot apa, asa ca se putea merge pe de-a dreptul. "Sa vedem daca o sa reziste bucataria de linga poarta si grajdul…", se gindeste batrina care astepta cu sufletul la gura vestile de la ginere. "Macar am cules usturoiul. Este pe gard", a exclamat matusa Maria aratind spre o portiune din imprejmuire care abia se tinea sa nu cada. "Omul crede ca la bordeiul lui e raiul…oricit de rau ar fi", a mai gindit ea cu voce tare.

Ajutat de o furca, barbatul a ajuns in curte. A deschis poarta, facind sa se reverse un val de apa indoita cu mil. "A intrat doar pina la trepte. Nu a intrat in casa!", striga el, dind vestea asteptata de toti. Cu toate acestea, gradina, bucataria de vara si grajdul batrinilor au fost inundate. "De-ar fi asa ca la noi, la toti din Rachiteni…Dar acolo este jale. Satul este tot sub ape, iar oamenii evacuati. Cu ajutorul lui Dumnezeu noi o scoatem la capat. Am trecut si prin altele mai grele. Am mai prins o inundatie, iar apa patrunsese mult chiar si in casa", isi aduce aminte Maria Ursarescu. Acum, tot ce-si doreste batrina este sa se intoarca mai repede acasa. Pentru asta insa vor trebui sa astepte retragerea apelor si sa curate milul si noroiul pe care viitura il va lasa in urma.

"Dumnezeu ne da si tot el ne ia"

Pina cind au venit apele, familia Gherca zicea ca are un an bun

Punctul special amenajat pentru persoanele evacuate din Rachiteni este insa la scoala din satul Izvoarele. Acolo satenii primesc mincare si apa si tot acolo, in salile de clasa, sint amplasate saltele pentru ca sa poata petrece noaptile pina cind se vor putea intoarce acasa. "Incepe din nou sa ploua", a exclamat Daniela Gherca, o femeie tinara si simpla evacuata din satul acoperit de Siret.

A plecat din Rachiteni la sfirsitul saptaminii trecute impreuna cu sotul ei si cu cei doi baieti, cu o caruta si citeva haine mai groase pentru ei. Asteapta si ei ca toti ceilalti, retragerea apelor, la scoala. "Asteptam… ce putem face?", a spus femeia pe care am gasit-o in curtea scolii, odihnindu-se pe osia carutei.

Sub caruta, copiii ei, de cel mult zece ani, se adaposteau de ploaia ce avea sa inceapa curind. "Decit sa stam inauntru,  unde este aer inchis si o atmosfera apasatoare, mai bine aici", a mai spus Daniela Gherca. Pina cind au venit apele, credea ca are un an chiar bun: familia ei traieste numai din agricultura, iar in acest an, recoltele, in care si-au pus toata straduinta, erau "mai frumoase ca oricind".

"Ne-am chinuit mult sa le ferim de piatra. Dar Dumnezeu ne da si tot El ne ia. Au ramas acasa si pasarile si porcii. Avem scosi pui de gaina de doar trei saptamini", mi-a declarat femeia indurerata, dar si resemnata.

Disperat de a fi departe de casa distrusa

"Credeti ca daca va spun prin ce necaz trec reusiti sa ma ajutati cu ceva?"

De la sfirsitul saptaminii trecute, la Izvoarele, sat al comunei Rachiteni, ulitele sint pline. De oameni, animale, paturi, masini si carute ale celor 1200 de sinistrati din Rachiteni care au fost evacuati din calea apelor si adusi aici. Oamenii sint disperati, nu mai au rabdare.

Chiar daca Siretul nu da semn sa se retraga prea curind, citeva zeci de persoane nu se dezlipesc de zona cordonului de jandarmi care restrictioneaza accesul. Spera ca fiind aproape, sa poata fi primii care sa ajunga inapoi in sat sa-si vada gospodariile. Sau ce a mai ramas din ele. Pe oameni ii deznadajduieste cel mai mult ca sint departe de dezastru. Nu au cum sa afle exact ce s-a intimplat cu casele lor si cu animalele lasate in urma, pina nu merg acolo. Iar apa este inca mare si acopera ulitele de parca pe acolo nu ar fi fost niciodata pamint.  "De ce veniti sa ma intrebati? Sint si asa destul de necajit. Credeti ca daca va spun prin ce necaz trec reusiti sa ma ajutati cu ceva?", m-a intrebat un barbat care statea impreuna cu familia sa pe mai multe paturi, la umbra unui gard.

Alaturi de citiva apropiati, impreuna cu copiii asteptau sa treaca vremea. "De simbata sint aici, cu tot cu copiii. Dormim afara sau in masina. Sper doar sa nu ploua din nou, ca nu stiu ce vom face. Sintem practic sub cerul liber", a declarat barbatul. El a fost unul dintre satenii care s-a impotrivit sa-si paraseasca ograda, dar nu a avut ce face. "M-au scos cu forta si acum nu ma lasa sa merg la casa mea. Au pus stapinire pe avutul meu", repeta intruna barbatul care spera, ca si vecinii lui, ca apele nu i-au inghitit gospodaria. "Daca as fi ramas, poate as fi reusit sa mai salvez ceva", spune el, cu gindul ca a lasat in urma si pasari si animale.

Acum nu mai vrea nimic. Gindul ca nu poate ajunge la casa ii intuneca parca mintea. Tot ce doreste este sa se apuce de treaba. Considera ca o solutie ar fi ca autoritatile sa dea cu pompele apa afara din sat, ca sa ajunga mai repede la gospodarie. Nu mai poate sta pe loc. "Noi avem noroc pentru ca avem si locuri de munca, dar sint multi care traiesc doar din agricultura. Nu stiu ce o sa facem. Ne dorim sanatate sa putem trece peste asta", a declarat sotia barbatului, care avea in brate un copilas de doar citiva anisori.

"Copilul cere, ce sa-i spui. El nu intelege ce se intimpla", a completat femeia. Suparat pe situatie, barbatul ma indeamna sa vorbesc mai degraba cu autoritatile. "Ce, ii vedeti pe aici? In loc sa aiba grija de digul din deal, ei s-au ocupat de digul din vale. Mai mult, nu am primit nimic de atunci. A trebuit sa merg la magazin sa cumpar apa. Ieri (nr. in urma cu doua zile) am  cheltuit un milion pentru mincare", a mai spus sateanul.

Intre timp situatia s-a mai remediat, ieri localnicii din Rachiteni au primit apa, conserve si piine de la autoritati. "Au venit si oameni din Izvoarele sa ia, desi ei au casele in picioare", s-au mai plins insa sinistratii.