Caută 
4 MIN
Textul despre care liderul PRM, Corneliu Vadim Tudor, sustine ca ar reprezenta jurnalul Ronei Hartner, presupusa amanta a presedintelui, reprezinta o insailare de termeni din psihologie, unii depasiti ori folositi impropriu, materialul fiind realizat dupa o mixtura de scheme folosite in studiile de caz ale organelor fostei Securitati si de nazisti, au declarat specialisti in psihologie si in studierea arhivelor serviciilor secrete.
Materialul incepe cu un fel de lista a criteriilor dupa care se face studiul subiectului, in cazul de fata presedintele Emil Constantinescu. Subiectul ar urma sa fie studiat dupa inaltime, alura, greutate, tinuta, fizionomie, vestimentatie, vocabular, culori preferate. Potrivit specialistilor psihologi, aceste caracteristici stau la baza studiilor de caz realizate de fosta Securitate, putind fi regasite in manualele dupa care se preda in trecut in scolile sovietice de profil.
Pe de alta parte, spun psihologii, incercarea din text de a determina caracteristicile personalitatii facind apel la originea etnica a subiectului reprezinta idei dintr-o scoala psihologica demult abandonata: cea nazista.
Caracteristicile dupa care urma sa fie studiat "subiectul" – numit ca atare in textul "jurnalului" – nu sint relevante pentru un studiu serios de psihologie, spun specialistii. Acestia sustin ca ideea potrivit careia aspectele fizionomiei ar putea oferi informatii asupra personalitatii este demult depasita si abandonata de specialisti. Exista in material unele referiri la faptul ca forma urechilor subiectului, a barbiei ori a liniei ochilor ar arata ca subiectul este introvertit ori are complexe de inferioritate.
De asemenea, in text apar o serie de termeni din vechea scoala psihologica sovietica, folositi totusi de Vadim Tudor: "personalitate izolata", "dedublarea personalitatii", termeni care sint socotiti astazi depasiti. De asemenea, alti termeni sint folositi impropriu sau sint definiti gresit, cum ar fi cazul termenului de "isterie". La un moment dat, despre subiect se afirma ca este paranoic, singurul argument fiind acela ca este vorba despre un sef de stat. Specialistii sint de parere ca aceste inadvertente arata ca autorul sau autorii au slabe cunostinte de psihologie, si acelea dobindite din lucrari vechi, de sorginte sovietica. De altfel, in material apar o serie de pasaje copiate in intregime din astfel de lucrari.
Materialul a fost realizat de un obsedat sexual
Daca materialul ar fi fost realizat de o persoana tinara si pasionata de psihologie, afirma specialistii, atunci nu ar fi avut cum sa apara in text termeni nemaigasiti azi in lucrarile moderne aflate pe piata si in biblioteci. Folosirea repetata a arhaismului "musteata" ar putea conduce la ideea ca textul a fost scris de o persoana in virsta.
Specialistii au mai remarcat faptul ca materialul dezvolta, din schema initiala, acele caracteristici despre care autorul (autorii) considera ca ar avea legatura cu viata sexuala a subiectului, numai ca nu intotdeauna aceste caracteristici sint corect alese. Astfel, sint prezentate cu lux de amanunte pozitiile preferate de subiect in timpul actului sexual sau este descrisa ambianta in care subiectului i-ar placea sa consume actul sexual. Acest tip de informatii este considerat nerelevant de catre specialistii psihologi, abundenta descrierilor de acest fel conducind mai degraba la ideea ca materialul a fost realizat sau, probabil, comandat de un obsedat sexual.
Faptul ca materialul a fost realizat de persoane care au avut legaturi cu Securitatea este atestat si de prezenta in "jurnal" a unei adevarate scheme de filaj asupra a doua personaje, denumite "el" si "ea". Traseele sint prezentate cu acuitate, autorul filajului notind locurile unde personajele se intilnesc, cine pe cine asteapta si traseul pe care il urmeaza.
Specialisti in psihologie sustin ca repetarea in text a ideii potrivit careia subiectul ar putea fi influentat telepatic conduce tot la ideea ca autorul a avut legaturi cu Securitatea. Fosta politie politica studia intens posibilitatea influentarii telepatice a persoanelor, existind in institutie chiar un grup de specialisti care sustineau ca obtinusera anumite rezultate in domeniu.
Un alt argument in favoarea ideii privind legatura cu Securitatea il constituie si forma in care a fost redactat "jurnalul". Psihologii afirma ca scrisul egal si ingrijit, precum si impartirea lucrarii pe capitole atent numerotate tradeaza un autor meticulos, care, probabil, a intocmit in viata sa multe rapoarte. Paginile "jurnalului" sint numerotate, iar in text apar trimiteri precise la pagini anterioare.
Textul contine concluzii marcate cu claritate precum si definitii ale unor termeni din psihologie (e adevarat, de multe ori depasite sau de-a dreptul gresite), ceea ce conduce la ideea ca materialul este destinat spre citire unei alte persoane. De altfel, capitolele de "concluzii" se refera la modul in care poate fi influentat subiectul sau la cum pot fi atacate punctele sale slabe. Autorul vorbeste la un moment dat de "calciiul lui Achile".
Specialistii psihologi se mai intreaba cum se face ca o tinara actrita poate scrie, in jurnal, despre amantul ei, ca "subiectul prezinta cuta orizontala deasupra sprincenelor". (Mediafax)
