Camera cu oglinzi

Mititelu si Bulache tinichigiul lucrau si in afara programului pe la diversi particulari. Aveau nevoie de bani. Mai ales Mititelu: abia se insurase si de cite nu are nevoie omul in casa! Ba chiar si de casa avea nevoie Ionica Mititelu, fiindca statea cu chirie si facea amor cu nevasta pe podea, ca patul scirtiia si auzea gazda. Le gasea de lucru maistrul Sile. De data asta le spuse: "Ma, fiti atenti! Asta unde mergeti e mahar mare la partid". "Care partid, dom’ maistru?" o face pe niznaiul Bulache. "Unu-i partidu’, ma, si inainte, si acuma. Ce, nu stiai, ca te vad baiat destept?". "Va sa zica asa sta treaba", face Bulache. "Asa, ascultati-ma pe mine, c-am vazut multe la viata mea. Celelalte partide-s de forma, ca sa-i abureasca pe fraierii ceia de la… MUE. Asta-i. S-acuma gata, la treaba. Ma, va spun inca o data: fiti atenti! Asta-i tartor mare-mare. Mergeti imbracati mai curatel si sa nu va puna dracu’ sa va apucati de baut sau de fumat. "Da’ daca ne da un paharel?", zice si Mititelu, ca sa arate ca are si el glagorie in cap. "Nici daca va da. Spuneti ca voi nu beti in timpul serviciului. Ati inteles? Ai inteles, Ionica? Vezi ca pe tine ma bazez. Si sa nu care cumva sa luati bacsis, daca va da, ca va ia benga. Ati inteles?". "Am inteles, dom’ maistru".

Merg ei la adresa indicata si acolo ce sa vezi: un viloi, frate, de te rataceai umblind prin camere. Gemea casoiul de mobila stil, de lambriuri si portelanuri. I-a primit o babornita tencuita gros pe obraz, c-o halaciuga zbirlita in cap si cu niste pantaloni largi, stravezii, de i se vedeau chilotii. Dar n-aveai ce vedea, ca vorba ceea: la cap papusa, la cur matusa. Halaciugoasa era ceea ce se cheama o scorpie. Nu era lipsita insa de sentimentul bunatatii, mai cu seama daca in seara precedenta cistigase la canasta in societatea altor cuconeturi de seama ei. Asta era preocuparea ei de capetenie, caci la noua clasa vegetativa canasta, experimentele teatrale desfasurate in baie sau narcoza snoaba cu Paolo Coelho acopera golul spiritual.

In ziua respectiva doamna senator era satisfacuta, fiindca in seara precedenta cistigase, iar acum se si cherchelise putin. Asa ca le zimbea celor doi, tinind un sulete de tigara intre degete si vorbind la telefon. Insa nu-i scapa din ochi, convinsa fiind ca toti zugravii, tinichigiii, instalatorii si toti astia sint niste „specimene" puturoase, gata sa te traga pe sfoara, oameni care, in afara meseriei, daca o stiau si pe aceea!, nu se pricep la nimic altceva decit sa traga chiulul, sa bea si sa fure.

Intr-un fel, Bulache intruchipa "specimenul" perfect, inzestrat cu toate cele trei "activitati": chiulul, bautul si furatul. Un simetric proces cu cel al doamnei senator, ca intr-o rasfringere de oglinzi, avea loc si in sufletul sau. Un dracusor il indemna sa raspunda cu aceeasi ura ascunsa si greu strunita, mocnita in anii de munca pe deselate, in lipsa de orizont si ciuda fata de noii imbogatiti. Asa ca raspundea cu smecherie dispretuitoare si brutalitate. De cele mai multe ori n-avea decit prima posibilitate.

Coltos cum era, Bulache pricepuse bine: "Dracul de baba vorbeste la telefon, rinjeste la noi, dar nu ne scapa din ochi", gindi si injura indesat tot in gind. Dupa o vreme, s-a prefacut ca merge la WC si a inceput sa umble aiurea prin camerele goale. A intrat in una cu toti peretii acoperiti de oglinzi si cu un pat mare in mijloc. "Hotii dracului, se cotopenesc ca iepurii. Domnu’ senator si-o fi aducind fetite aici. Ori te pomenesti ca face prostioare cu babornita!", isi zise Bulache injurind si mai indesat.

Scoase dintr-o vitrina plina cu supiere olandeze pictate cu amorasi o sticla de vin de Panciu, anul 1950, pe care domnul senator o primise cadou intr-o vizita cu niste oameni de afaceri la podgoria respectiva. Lui Bulache i-a fost mai greu s-o deschida, ca pe urma, gil-gil-gil, a tras-o toata. Dupa aceea a vrut sa puna sticla la loc, ca sa nu se cunoasca, dar dracusorul de care am pomenit l-a facut sa se razgindeasca. A asezat sticla in mijlocul patului: in picioare, teapana, indreptata la ora12 fix. Apoi a luat de pe o fructiera doua portocale mai dodoloate pe care le-a asezat de-o parte si de alta la baza sticlei. Avind satisfactia greu de descris a artistului in fata operei implinite, noul Arcimboldo proletar a mai stat o vreme sa-si admire opera.

Apoi s-a intors la colegul sau, care stergea sfios cu fesul orice urma de ipsos ramasa pe pervaz: ii era rusine de doamna senator. Bulache insa, caruia acum i se ridicase vinul la cap, a mai stat o vreme, facindu-se ca munceste. Apoi s-a intors iarasi in camera cu oglinzi si, luind cea mai mare supiera olandeza, a urinat in ea. Apoi a asezat-o frumos la loc in vitrina.

Publicitate și alte recomandări video