Despre reforme si reincarnari

Crestinii, cu cele sfinte, noi, contribuabilii amariti, cu reformele (in acceptia de culoar a guvernantilor, caci lunga-i calea de la dictionar catre realitatea noastra cea de toate zilele…). Scurt pe doi: ministerul moldovean de interne o pune de reforma. S-a auzit bine: de reforma, intr-adevar. Cel putin asa vorovesc comunicatele de presa si gazetele, care le-au preluat si care comenteaza pe dibuite, ca omul ce banuieste cacealmaua, desi n-o poate decela nicidecum din suma de propozitii filtrate la singe si cintarite farmaceutic, spre a nu angaja cumva vreo promisiune mai imprudenta. Cu alte cuvinte, avem o intentie, manifesta, bineinteles, nu si mai mult. De pilda, franc, despre caracterul reformei in chestie: rapida, transanta (adica radicala) sau lenta, in trepte, distribuita pe citiva ani buni si avind, ca atare, toate sansele sa sfirseasca in coada de peste. De termene, cuantumuri, cifre, cum sede mai bine omului serios, nu mai zic, pentru ca nici pomeneala de asa ceva in fulgurantele emisii catre public. Ministerul a anuntat, urmarea raminind la cheremul hazardului (un titlu de cod pentru interesele nomenclaturii hirsite, bine insurubata in fotolii si functii, si ale actualei echipe care, fiind compusa din oameni, normal ca nu-si poate refuza omenescul conjuncturii, ca si socotelile conjecturii…).

Intr-o formula mai putin machiata, asta ar insemna ca Internele ne sint intr-o nu chiar atit de insolvabila, precum s-ar parea, dilema, si anume: ori se reformeaza, ori se prefac, dindu-ne periodic reprezentatii prin intermediul presei (dovedita o excelenta curea de transmisie pentru europenii cu chimir din Guvern si Parlament). Piatra de incercare, daca alegem griul de neghina (id est volutele impozante cu privire la combaterea coruptiei, conditiile de munca etc.), este reducerea – masiva, pe cit inteleg – de personal in cadrul ministerului. O perspectiva care nu incinta pe nimeni, fireste. Dar pe care n-o poate eluda nici reformatorul cel mai ageamiu (desi, la cum s-au miscat lucrurile in ultimii douazeci de ani, ma tem ca nici din astia nu avem).

Nu sint deloc apropiat de sfera aceasta, pot sa judec numai dupa aparente. Un risc, totusi, minor, fiindca aparenta se confunda cu esenta mai frecvent decit credem si, de pilda, chipul omului spune mai mult si mai sincer decit cutare interviu ori sondaj luat sub protectia anonimatului. Pe de o parte, of-urile presei ca si ale diversilor functionari (printre care psihologi, politologi s. a. m. d.) cum ca, ce vreti, meserie grea, consum – nervos – peste masura, riscuri multiple, tensiune diurna, bla, bla. Pe de alta, indivizi rotofei, rumeni, cu cefe groase si fese pe masura, care isi trag masini dupa citeva luni de slujba, care manevreaza celulare de mii de euro, care isi permit chiolhanuri exorbitante prin localuri unde nu orice om de afaceri s-a incumeta sa calce. Mai nimic pe fizionomiile lor din ceea ce s-ar chema experienta limitelor, stresul impins la paroxism, travaliul riscului. Poate doar ceva repercusiuni ale festinului de aseara, spre exemplu. Cu riscuri de relevanta asumate, asadar, examenul somatic al contingentului arata chiar si celui mai neavizat ochi de contribuabil un trai pe vatrai, nene, la care nu se renunta cu una, cu doua (si, in unele cazuri, nici cu trei!) in numele nu stiu carui ideal european de eficacitate si probitate. Sa-ti sporesti cum iti vrea muschii averile, timp de douazeci de ani; iar pe la patruzeci, daca te plictisesti, sa te pensionezi pentru acelasi huzur pe socoteala vulgului – ce prost (si, mai ales, ce prost gradat!) s-ar lipsi de un asemenea chilipir?

Dar aspectul acesta e general, ca sa zic asa, e o imagine de suprafata (si inca din survol). Inauntru interesele colcaie, se diversifica si prolifereaza; si prea putini trebuie ca sint cei care au schema deplina sub ochi. Ma si mir ca ideea insasi de reforma a putut sa apara prin raportare la un asemenea mediu – refractar si ostil funciarmente ideii respective. Am primit insa calm, ca pe un dat aprioric (semn de dezabuzare cetateneasca), faptul ca premierul n-a mai pomenit de reduceri, miercurea trecuta, la conferinta de presa dedicata reformarii Internelor. Ceea ce inseamna ca reforma Justitiei, scaldata in toate apele conjuncturale (de stat, de partid si, spun pricepatorii, geopolitice) si trimisa pe ocolite in cavou, va cunoaste o grabnica reincarnare…