Nerusinari

Corina Dumitrescu, un produs emblematic al imposturii universitare demne de lumea a-IV-a, profesor la o universitate ce a vandut iluzii ambalate in straie crestine catorva zeci de mii de tineri, agramata lasa, ce arunca vina pentru enormitatile gramaticale din CV in carca secretarei, vrea sa ajunga si ministru al Educatiei, spre a ferici pe cat mai multi din preaplinul "stiintei" ei. Si intrucat impostura nu e intreaga daca nu e si fudula, numita – tineti-va bine! – membru in Consiliul Superior al Magistraturii inventeaza si o diploma de absolvire la o universitate americana, ca sa rupa definitiv gura targului. In era internetului, cand totul poate fi verificat in cateva minute, ipochimena cu probleme insurmontabile de limba romana, daramite de engleza, pretinde titluri academice pe care neam de neamul ei nu le-a avut vreodata.

Ioan Mang, sau Manga, pentru ca beat trebuie sa fi fost ca sa fure cu nerusinare 80% de text din lucrarea unor cercetatori japonezi, profesor si senator, of course, pretinde si el ca poate dirigui invatamantul romanesc. Nerusinarea scortoasa a dinozaurului ajuns profesor pe puncte la o universitate de stat (!?) – creatie tipica a clanurilor politice bihorene – ajunsa celebra pentru viteza cosmica a arderii etapelor, se tine bat pana la ultima suflare, cand premierul se decide sa-l demita.

Rasuflam usurati, dar ramanem incremeniti in fata tupeului si arogantei cu care ne trateaza politicienii nostri, ce ar avea probleme de adecvare si in Africa Centrala. In Romania, insa, un popor indelung rabdator pare dispus sa negocieze in orice conditii. Daca ziaristi vrednici de profesia lor nu i-ar fi demascat, numitii ne-ar invata acum… etica si limba romana. Se sparie si gandul de asa pricopseala.

Laura Codruta Kovesi, Procuror General al Romaniei, deci unul dintre cei platiti cu bani grei de obiditul contribuabil, tocmai pentru a face dreptate, isi ia recent un doctorat in care uita sa puna ghilimelele de rigoare – ce gest simplu si ce semn ortografic elementar! – in locul in care nu incordarea mintii ei de sub fruntea lata de doua degete a produs ideile, ci a altora, care chiar se indeletnicesc cu aceasta. Numita a avut decenta sa nu-si publice inca teza, dar aceasta nu scuza furtul, care in cazul persoanei investite sa incrimineze hotia ia proportii devastatoare. S-a gandit cumva la demisie? As!

Junele Dan Constantin, presedinte interfata al unui partid-iedera, una din vocile vehemente ale Opozitiei de pana mai ieri, si-a amintit ca detine o diloma neonorata de inginer zootehnist, pentru a pretinde si a primi la repezeala portofoliul Agriculturii. Se dovedeste cu nimic mai prejos decat personajele deja evocate, pentru a intra la randu-i in hora imposturii, inventand o diploma universitara in Scotia. Nu era decat o biata intalnire de weekend, soldata cu o strangere de mana si o tidula ce consemna ca a fost de fata la acea intamplare. Si cand te gandesti ca e atat de tanar – iar venerabilul Apostol Pavel ne recomanda sa nu nesocotim tocmai tineretea – nu poti sa nu-ti exprimi uluirea, intrebandu-te: in ce tara traim?

Dar balta-i plina de pesti solzosi, din categoria consacrata de istorie, stimabilii mei cititori. Pasiunea titlurilor academice imaginare a contagiat-o si pe ministresa Mediului, eterna si fascinanta Rovana Plumb. Duduia se mandreste si ea in cv-ul pompos cu o diploma la George Washington University, infirmata prompt, chiar de la prima strigare, de imputernicitul prestigioasei institutii. Oficialii universitatii ne spun in clar ca diplomele nu se ofera pe acele meleaguri in baza cv-ului politic, nici pe temeiul recomandarii sefului de partid, ci a unor cu totul si cu totul alte – neromanesti – exigente. Banuiesc doar, nu am certitudinea, stimabili politicieni vanatori de titluri academice, ca si din acest motiv ei au o clasa politica responsabila, iar nu un surogat pestilential, si ca pricini infinit mai inocente, gen evaziune fiscala cu o bona filipineza, te scot definitiv din spatiul public.

Moda titlurilor fara acoperire i-a prins pe politicienii nostri in chip alarmant. Prestigiul profesiunilor academice e profund corupt de impostura politica, ce pretinde ca totul i se cuvine. In acest timp, cateva universitati au reactionat prompt, dar partial, adica numai in cazul tragi-comic al Corinei Dumitrescu. Cele mai multe institutii academice au preferat tacerea complice in locul atitudinii demne si ferme de punere la zid a imposturii. Sa fie chiar atat de generalizata increngatura de interese si complicitati intre unii si altii? Daca lucrurile stau asa, atunci avem serioase motive nu doar de ingrijorare, ci si de tristete.