Oameni ai Universitatii (II)

Urmatorul slujitor al Universitatii iesene pe care vreau sa-l aduc pentru o clipa atentiei cititorului a fost Constantin Chircu, cu pregatire universitara in domeniul studiilor clasice. Datorita unor schimbari care au avut loc in perioada de dupa 1948, Constantin Chircu a fost nevoit sa-si paraseasca domeniul pentru care se pregatise in Universitate si sa se dedice activitatilor cunoscute in acel timp ca apartinind "Serviciului plan". Spuneam adesea, intre colegi, ca rigoarea gramaticii latine l-a pregatit intrucitva pentru noua indeletnicire. Este cert faptul ca in activitatea de la Serviciul plan, Constantin Chircu a vazut o continuare naturala a studiilor efectuate in domeniul disciplinelor clasice. Spre deosebire insa de interactiunea dintre om si text, de data aceasta omul trebuia sa intre in contact cu alti oameni, de cele mai multe ori neobisnuiti cu precizia ceruta unui planificator. Spre cinstea lui Constantin Chircu, aceste contacte, uneori cu aparente de rigiditate, duceau in cele mai multe cazuri la rezolvari acceptabile, atit pentru cel interesat, cit si pentru cerintele "planului". Aflindu-ma la Ministerul Educatiei si Invatamintului in jurul anilor 1975, impreuna cu Constantin Chircu, mi-am dat seama de prestigiul de care el se bucura printre responsabilii din minister. Mergind cu statele de functiuni ale Universitatii pentru aprobarea lor, imi aduc aminte ca la unul din serviciile care trebuia sa avizeze, persoana ce purta raspunderea verificarii statelor a exclamat: "Daca sint alcatuite cu indrumarea lui Constantin Chircu, le voi semna fara sa le controlez". Cind am fost numit rector al Institutului Pedagogic Suceava (1964-1967), exista o singura functionara care trebuia sa se ocupe de problemele de plan. Ministerul a decis ca aceasta persoana sa lucreze sub indrumarea lui Constantin Chircu. Cu amaraciune, mi-a vorbit el despre munca pe care o depusese pentru alcatuirea celor doua volume de Istoria Universitatii, aparute la centenarul din 1960. A fost obligat, impreuna cu autorii volumelor, sa omita numele unor cunoscute cadre didactice din trecut care nu manifestasera "intelegere" pentru doctrina marxist-leninista. La pensionarea lui Constantin Chircu, locul sau a fost luat de un cadru mai tinar, format in buna parte sub indrumarea maestrului.

Voi incheia aceasta evocare cu Teoctist Galan, pentru multa vreme indeplinind functia de secretar tehnic al Analelor stiintifice ale Universitatii. Imi aduc aminte ca fusese asociat cu Universitatea din Cernauti, pina la transformarea acesteia in universitate ucraineana. Nu stiu daca studiase limbile clasice, dar imi amintesc bine ca era cunoscator al limbii latine intr-o masura mai mare decit intilnim la majoritatea celor ce au studiat-o in liceu. Teoctist Galan imi apare intotdeauna in memorie asezat la birou, cu masina de scris in fata, cu privirea atintita asupra acesteia. Stabileste contactul cu interlocutorul numai dupa ce termina de dactilografiat fraza sau chiar o formula matematica din manuscris. Cred ca in anii 1950 si 1960 a transpus de pe manuscrisele mele cel putin 40 de lucrari, publicate in tara sau in strainatate, in limbile romana, franceza, italiana si rusa. De asemenea, a pregatit pentru tipar si prima mea carte despre functiile aproape periodice, aparuta in Editura Academiei. Capatase o asemenea dexteritate cu textele matematice, incit era adesea capabil sa-ti indice posibile erori si chiar omisiuni in formule. Lui Teoctist Galan ii datoram in mare masura calitatile zecilor de volume ale Analelor, publicatie care ne-a reprezentat de peste un secol si ne reprezinta si acum in comunitatea stiintifica internationala. Trebuie amintit si faptul ca, la pensionare, Teoctist Galan a lasat o persoana pregatita sub indrumarea sa, capabila sa-i continue cu succes munca. Aceasta trasatura nu este chiar intotdeauna prezenta in viata universitara.

Fireste, in timpul activitatii mele la Universitatea ieseana, am fost beneficiar si al muncii depuse de alti destoinici functionari, atit de necesari procesului de invatamint. Fara a incerca sa fac o lista completa, voi aminti numele: Iordachescu (seful serviciului Contabilitate), ing. Bendescu (seful atelierului didactic), Benone Proca (fizician, Centrul de Calcul, in faza initiala). Sper ca ei vor fi evocati de alti colegi, care le-au fost mai aproape in timpul activitatii lor in Universitate.

Inchei aceste rinduri cu gindul ca ele vor stimula, poate, pe cei ce conduc proiecte, institutii sau grupuri de cercetatori sa acorde credit si celor care, din pozitii auxiliare, mai putin vizibile, depun aceeasi stradanie in realizarea bunurilor materiale sau spirituale pe care semenii le asteapta de la noi.

Publicitate și alte recomandări video