Pornind de la Pippidi

N-as putea sa spun ca am o simpatie speciala fata de Alina Mungiu Pippidi, dar asta nu inseamna ca nu stiu sa-i apreciez calitatile… Am cunoscut-o, pe vremuri, cind debuta la "Opinia studenteasca", asta inainte de Revolutie… Imediat dupa evenimentele din decembrie ’89, Alina Mungiu a cunoscut o neasteptata metamorfoza. Era greu sa mai ai un dialog cu ea. Trebuia sa fii cel putin Gabriel Liiceanu sau Andrei Plesu (Patapievici a aparut pe firmament ceva mai tirziu) ca sa-i intri in gratii. Ultima data m-am intersectat cu ea prin anii ’92 (deja plecase in capitala), pe strazile Chisinaului, unde domnia sa venise in calitate de corespondent al ziaului "Le Monde". Era deja o alta Alina Mungiu decit cea de la "Opinia studenteasca" si chiar decit cea pe care am cunoscut-o la "Convorbiri literare". Vorbea doar despre Europa, despre valorile occidentale, si manifesta un dispret suveran (cel putin asa mi s-a parut) fata de tot ce insemna zona Estului, inclusiv Romania. Mi-a lasat, nu stiu de ce, o impresie nu prea agreabila. De care nu am putut scapa muta vreme. De atunci am evitat-o. De altfel, nici nu am avut prea multe prilejuri sa ma intersectez cu ea. I-am urmarit evolutia de la distanta. Prin intermediul stirilor din presa si a aparitiilor pe micul ecran…

Unele dintre initiativele sale mi s-au parut a fi meritorii. (A contribui, printre altele, la adoptarea Legii liberului acces la informatii, a initiat si a condus, printre altele, celebra Coalitie pentru un Parlament Curat, pe criterii de integritate morala. Initiativa aceasta, desigur, s-a soldat cu un esec. Intreprinderea s-a dovedit a fi utopica. Ea a functionat doar la nivel mediatic. Si acolo cu multe hibe. Ca sa se curete Parlamentul, mai intii ar fi trebuit sa fie curatata societatea, inclusiv societatea civila, de toate noxele care exista in ea.)

Alina Mungiu scris, in toata aceasta perioada, citeva carti de politologie, un roman si doua piese de teatru, "Moartea lui Areil" si "celebra" "Evanghelistii", a carei punere in scena s-a soldat cu un imens scandal. Se pare, insa, ca vocatia literara a Alinei Mungiu e una oarecum de raftul doi. Energia sa creativa e canalizaza pe alte canale. Adevarata sa vocatie e una de natura civica, dublata de cea politica. Aici traiectoria ei a cunoscut o curba ascendenta. Au existat momente cind interventiile publice ale Alinei Mungiu Pippidi au scazut in intensitate. Ele au fost urmate apoi de o revenire spectaculoasa. Presedinta Societatii Academice poseda un instinct politic sanatos, care o face sa simta de la distanta pericolul caderii in dizgratie publica si sa faca pasi inapoi, pentru a se pregati de ofensiva…

A fost unul dintre sustinatorii cei mai activi ai regimului Constantinsecu. Dar asta pina la un anumit punct. La fel s-a intimplat si cu regimul Basescu. Alina Mungiu s-a angajat cu toate armele si bagajele sa sutina Alianta DA. La un moment dat, insa, ea a trecut in conul de umbra. Dintr-un animator aproape agresiv, s-a transformat mai intii intr-un observator echidistant, ca pina la urma sa devina un critic acerb al puterii de la Cotroceni. Se pare ca gradul ei de angajare (a se citi suportabilitate) merge pina la un punct. In momentul in care puterea sare calul, Alina Mungiu se intoarce impotriva ei. Sa fie vorba de instinctul de conservare care o determina sa ia atitudine la momentul potrivit (de obicei, cind barca puterii incepe sa se clatine) sau, intr-adevar, reprezentanta de frunte a Societatii Academice poseda o anumita onestitate etica pe care nu si-o permite s-o calce in picioare?! Poate instincul si eticul, in cazul domniei sale, merg mina-n mina. Oricum, atitudinea ei merita sa fie salutata. Spre deosebire de alti intelectuali aliniati politic, Alina Mungiu stie sa-si urmareasca interesul pe temen lung… In momentul cind simte, insa, ca tarele noului regim nu se deosebesc cu nimic fata de cele ale celui vechi, ci dimpotriva, schimba tactica. Din sustinator devine adversar. Aceasta atitudine s-a vazut in timpul recentelor alegeri europarlamentare. Oferindu-i-se un loc eligil pe lista PDL-ului (initiativa a avut-o presedintele PDL Iasi, senatorul Dan Carlan), Alina Mungiu a pus nici mai mult, nici mai putin conditia ca fiica mai mica a presedintelui Traian Basescu sa nu apara pe aceleasi liste. A urmat un schimb de replici mai mult sau mai putin ortodoxe, soldat cu o declaratie publica formultata in termeni diplomatici… Atitudinea Alinei Mungiu a determinat PDL-ul sa adopter o alta tactica, Elena Basescu candidind ca "independenta"… De atunci si pina in prezent, pozitia ei s-a radicalizat progresiv. Daca, initial, atacurile doamnei Pippidi erau imbracate in manusi de catifea, astazi ele s-au debarasat de orice urma de diplomatie. In calitate de critic al regimului Basescu, Alina Mungiu se simte in apele ei. Rechizitoriul ei e unul extrem de dur. Referindu-se la candidatura de independent a Elenei Basescu, presedintele SAR rasuceste fara mila cutitul in ranile deschise ale PD-L-ului. Intrebata de reporterul "Academiei Catavencu" despre modul cum a cistigat Elena Basescu alegerile eoroparlamentare, Alina Mungiu spune: A cistigat "cum cistiga intotdeauna beizadelele, cu mare cost. Prietenii zac prin pulbere si praf, aliatii sint discreditati, de nu mai pot scoate capul din casa, dar s-a dovedit ca familia (e vorba, probabil, de familia Basescu – n.n) e invincibila. Ma rog, asa cred ei…". Acest "ma rog" suna mai mult a ultimatum decit a avertisment. Sigur ca luarea de pozitie a Alinei Mungiu e una benefica. Amintirea abuzurilor din Epoca de Aur e totusi prea aproape ca sa putem suporta ceva ce ne aminteste de ea. Atunci a existat fiul, Nicu. (In paranteza fie spus, acesta pare un adevarat gentlemen fata de biezadelele recente. Nicu era, totusi, scolit. Si, dupa cum s-a vazut in timpul procesului, a dat dovada de deminitate si de caracter…) "Pretul de imagine intern si extern al unui astfel de demers – spune Alina Mungiu Pippidi – e unul enorm…". Cu deteriorarea imaginii interne sintem obisnuiti. Romanii sint toleranti, chiar intelegatori fata de slabiciunile conducatorilor. Imaginea exterrna a Romaniei e mai greu de indreptat… Mismasurile acestei campanii, dupa opinia Alinei Mungiu, se vad de la distanta cu ochiul liber: "au trebuit sa transfere voturi… Basescu e doar obiect de bancuri pe afara…". Acuzele Alinei Mungiu sint extreme de grave: "Basescu… vrea un al doilea mandat, fara conditii, unul in care face ce vor muschii lui. Or, acesta e un semnal gresit, exact un asemenea mandat devine indezirabil", spune ea. Alina Mungiu ii compatimeste, intr-un fel, pe colegii sai de breasla de la societatea civila. Eu m-as astepta sa le faca si lor un scurt rechizitorii.

Derapajul actualei puteri n-ar fi fost atit de mare daca tarele regimului Basescu ar fi fost taxate la timp de reprzentantii de frunte ai societatii noastre civile. Din pacate, sfetnicii sai – vorbesc aici de d-nii Patapievici & comp – nu au avut curajul sa-si exprime opiniile. Astfel ca, incetul cu incetul, lucrurile au degenerat. Intr-adevar, costurile interne, dar mai ales externe ale unor astfel de derapaje sint extrem de mari. Traind in fiecare zi intr-un scandal continuu, investitorii ne ocolesc?! Iar vecinii stau cu ochii atintiti spre noi… Oare cind se va pronunta si dl. Patapievici asupra acestor probleme? Deocamdata, domnia sa e preocupat doar de papionul si de pipa sa de "stab" umpluta cu tutun frumos mirositor… Acest miros are merirea, desigur, sa-i protejeze constiinta… Nu-i asa?

Publicitate și alte recomandări video