Post-comunismul si demonii sai

O melancolie grea pluteste peste Romania ultimelor zile, dupa lovitura de stat a Curtii Constitutionale, in chestiunea CNSAS. Furie, neputinta, planuri urgente de expatriere. Lipsa de aer. Lehamite. Este prima data cind o institutie in integralitatea sa este declarata in afara legii. Toata lumea isi da seama, insa, ca nu este vorba de o simpla institutie, ci de un proces, in speta este vorba de felul in care ne raportam la trecutul comunist. Mai este el problematic? Mai poate exista justitie pentru victime? Mai conteaza acesta in vreun fel in cultura politica a post-comunismului plutocratic, tot mai agresiv dominanta?

Nu am competenta teoretica sa discut sentinta, as dori totusi sa fac unele observatii de bun simt in legatura cu argumentatia Curtii in chestiunea data. Astfel , argumentarul Curtii gaseste legii patru abateri de la litera Constitutiei:

1. Incalcarea dreptului la aparare, intrucit persoana acuzata nu este asistata de un avocat; aparent justa, aceasta este falsa in fondul ei, pentru ca ignora faptul ca institutia, sau mai bine spus Colegiul, care da verdicte nu este o institutie cu caracter juridic; verdictele avind de fapt mai mult un caracter administrativ si moral; admit ca aici este o problema, minora, insa, si care poate fi rezolvata facil, prin schimbarea regulamentului de functionare al CNSAS.

2. Faptul ca acelasi organ face si cercetarile si da sentintele; aceasta este pur si simplu o interpretare abuziva; CNSAS nu da verdicte cu valoarea juridica propriu-zisa; cine respinge judecatile Colegiului are la dispozitie justitia ordinara. Functia sa este mai ales morala.

3. Verificarea dosarelor Securitatii poate aduce prejudicii demnitatii unor persoane, mai ales prin faptul ca se instituie automat o forma de culpabilitate colectiva asupra tuturor persoanelor care au facut parte din serviciile de informatii ale regimului comunist. Acesta este, probabil, si argumentul cel mai vulnerabil si in acelasi timp reprobabil al Curtii in aceasta speta. Mi se pare ca, potrivit acestei logici interpretative, ar trebui sa-l reabilitam pe Ceausescu si sa i se ceara dlui Basescu sa-si retraga decizia de condamnare a comunismului. Oricum, cu aceasta intram intr-un tip de dezbatere care nu mai este pur juridica: despre responsabilitatea membrilor aparatului represiv. Oricum, nu cunosc nici o decizie a CNSAS in care sa se invoce principiul responsabilitatii colective drept argument al unei decizii. Dar nu se poate cere acesteia sa ignore faptul ca membrii aparatului represiv comunist poarta o responsabilitate particulara implicita, chiar daca aceasta nu poate fi indusa intr-o sentinta juridica. Mi se pare ca aici judecatorii Curtii Constitutionale ar putea fi acuzati pur si simplu de cenzura: ne interzic ca avem opinii morale!

4. CNSAS s-ar comporta ca o instanta extraordinara, ceea ce este interzis de Constitutie. Am raspuns la aceasta la punctul unu: CNSAS nu este o instanta juridica, nici ordinara, nici extraordinara. Este o institutie care, pe de o parte, administreaza fondul arhivistic cu privire la sistemul represiv comunist, iar pe de alta parte evalueaza, pe baza unui probatoriu extras din aceste arhive, conduitele cetatenilor implicati in represiunea totalitara. Fireste ca verdictele date de CNSAS pot avea implicatii juridice, dar numai de grad secund si eventual prin refractie. Admit ca statutul ei nu este tocmai clar, dar cu aceasta intram intr-un tip de dezbatere juridico-filosofica fara final. S-a aratat ca CNA, ANI, CNDC s-ar putea desfiinta, urmind aceasta logica. Presa ar trebui interzisa, pentru ca obisnuieste sa se ante-pronunte in numeroase cazuri penale, implicit, mai ales.

Mi se pare limpede ca avem aici evident un exces de zel, o depasire de atributii chiar. Lectura Constitutiei este facuta literal. Dreptul constitutional este un domeniu ambiguu, cu un statut precar, la mijloc intre teoria dreptului si filozofia politica. O asemenea judecata presupune o lectura fina, nuantata, care sa tina seama atit de textul Constitutiei, cit si de logica realului. Dreptul constitutional este puternic in tarile anglo-saxone pentru ca interpretii Constitutiei nu sint niste birocrati cu o cultura politica autoritara.

De altfel, mai socanta este unanimitatea cu care s-a luat aceasta decizie. Toti cei noua judecatori au avut aceeasi opinie, plus, in maniera avocatului lui Ceausescu, chiar Avocatul Poporului, platit de stat sa apere CNSAS in acest proces. Este vorba atit de judecatori vechi, pusi de Iliescu, cit si de cei noi, inclusiv cel numit recent de Basescu. Niciunul n-a schitat nici un gest de indoiala. Este drept ca atunci cind citesti numele lor iti pierzi rasuflarea. Avem aici adunati, ca intr-un fel de Jurassic Park, colectia de lichele ale regimurilor Iliescu (Vida, Ninosu, Stanoiu, Cochinescu, Ion Predescu, Acsinte Gaspar etc.). Finalmente, insa, ei sint coerenti cu asteptarile lumii lor. Ei au votat la fel si in spetele Nastase, Copos, Patriciu etc. Este inutil sa le ceri lor mai mult de atit.

Ma uit, insa, ca printre ei se afla si un iesean, Tudorel Toader, profesor la Universitate, foarte tinar (nascut in 60), abia numit acum doi ani in functie. Il stiu vag de pe holurile Universitatii: un ins scund, cu o figura stearsa, genul de contopist kafkian, care te trimite la moarte dintr-o aruncatura de condei. Este destul sa te uiti pe internet (are pagina Wiki) la cariera lui ca sa iti explici totul. Procuror scurt timp inainte de revolutie, cariera fulgeratoare dupa, la Universitate, actualmente decan la Facultatea de Drept, reales recent. Citeva carti, de regula la edituri de mina a saptea, specializate in editarea de cursuri universitare. Interesant insa este ca toate sint de drept penal. Nu stiu valoarea lor, dar inteleg ca este vorba de drept penal si nu constitutional. Oricum, nu are nici un studiu. Nu ISI sau intr-o limba straina. Niciunde. Fie si in Analele Universitatii, in colegiul caruia se afla (ca orice boier de vita noua). Nici un grant primit, nici o bursa sau macar o participare la un colocviu international, fie si la Chisinau. A fost si avocat, inclusiv aparatorul fostului prefect Radu Prisacaru, aflat, dupa cum se stie, in delicateturi cu DNA. Este si el pe lista cu chiriasii RAPAPS in Bucuresti care stau in conditii privilegiate. A fost propus de liberali, dar cel care i-a sustinut numirea in Camera Deputatilor (chiar de doua ori) a fost Sergiu Andon, avocatul lui Voiculescu in speta discutata mai sus. Omul este, mi se pare, definitia in forma umblatoare a post-comunismului romanesc.