Povestiri pentru prieteni

Dupa ce am scris articolul de saptamana trecuta, am descoperit un site: www.measuringworth.com. Site-ul este interesant intrucat ne ofera un instrument cu ajutorul caruia sa putem evalua, pe durate lungi, nivelul bunastarii individuale.

De exemplu, in 1900 venitul mediu al unei familii americane era de 750 de dolari pe an (in acea perioada, familia medie era compusa din 5 membri, dintre care cel putin patru munceau). In termeni de putere de cumparare, 750 de dolari din 1900 echivaleaza cu aproape 16.000 de dolari in 2000. Dar in 2000 salariul mediu in Statele Unite era de 47.000 de dolari pe an. Cu alte cuvinte, un american de conditie medie era, in 2000, de trei ori mai bogat, in termeni de putere de cumparare, decat o familie de conditie medie din 1900. Altfel spus, daca familia de conditie medie din 1900 s-ar fi multumit, de-a lungul timpului, sa isi conserve venitul, ea s-ar fi trezit, 100 de ani mai tarziu, ca nu mai face parte din clasa de mijloc, ci ca a coborat pe scara sociala la nivelul paturii sarace.

Un prieten mi-a atras atentia ca acest calcul e intrucatva nerealist pentru ca nu tine cont de datoria publica a statului american. Pentru a nu-si impozita suplimentar cetatenii, statul prefera sa se indatoreze, astfel ca veniturile acestora sunt ridicate doar pentru ca ei nu sustin financiar intregul cost al serviciilor publice.

Nu stiu daca argumentul acesta e neaparat corect, dar m-am hotarat sa vad ce se intampla daca tin cont de el. In 1900, datoria publica a SUA era de 1,3 miliarde de dolari, la o populatie de 76 de milioane de locuitori. Asta inseamna 17 dolari pe cap de locuitor. Cum familia medie era compusa, in acea perioada, din 5 membri, rezulta ca vorbim de o datorie de 85 de dolari pe familie. Prin urmare, venitul net al unei familii medii si de conditie medie din 1900 era de 665 de dolari pe an. Pe de alta parte, datoria publica a SUA era, in 2000, de 5,7 trilioane de dolari, la o populatie de 281 de milioane de locuitori, ceea ce inseamna 20.000 de dolari pe cap de locuitor. Venitul net al unui american de conditie medie din 2000 ar fi astfel de 27.000 de dolari pe an.

Acum, 665 de dolari din 1900 sunt echivalenti, ca putere de cumparare, cu aproximativ 14.000 de dolari din 2000. Altfel spus, daca tinem cont si de datoria publica, un american de conditie medie din 2000 este de doua ori mai bogat decat o familie medie si de conditie medie din 1900. Si daca ne gandim ca o familie medie era compusa, la inceputul secolului XX, din cinci persoane, dintre care cel putin patru trebuiau sa munceasca pentru a asigura venitul familiei, rezulta ca un american de conditie medie din 2000 este de cel putin opt ori mai bogat, in termeni de putere de cumparare, decat un american de conditie medie din 1900.

De opt ori mai bogat intr-o suta de ani! Diferenta e, s-o recunoastem, coplesitoare. Haideti sa ne inchipuim ca am fi avut de-a face cu o familie care s-ar fi ingrijit si de bunastarea urmasilor ei de peste o suta de ani. In 1900, pretul de piata al unciei de aur la New York era de aproximativ 20 de dolari. Sa presupunem ca familia respectiva ar fi cumparat 38 de uncii de aur cu 760 de dolari, deci cu venitul lor pe un an, cu gandul ca urmasul lor din 2000 sa isi poata intemeia o familie care sa se bucure, la fel ca si ei, de confortul unei conditii sociale medii. Ei bine, in 2000, pe aceeasi piata din New York, pretul unciei de aur era de aproximativ 280 de dolari. Cu alte cuvinte, urmasul generoasei familii ar fi obtinut pe averea mostenita fix 10.640 de dolari. Ceea ce inseamna ca mostenitorul nostru ar fi obtinut prin acest procedeu doar ceva mai mult de o cincime din venitul anual al unui american de conditie medie din 2000, lucru care fara indoiala ca i-ar fi uimit pe stramosii sai.

Cum sa explicam toate acestea? Ordinea in care umanitatea a trait de la inceputurile ei si pana relativ de curand era una finita. Prin asta inteleg o ordine care administreaza si prelucreaza bunuri preexistente in natura. Ordinea este „finita" pentru ca aceste bunuri sunt finite, limitate cantitativ. Intr-o astfel de ordine, un bun isi pastreaza valoarea de-a lungul timpului – sau, oricum, valoarea totala a bunurilor ramane neschimbata: daca valoarea unora creste, scade proportional valoarea altora astfel incat pe ansamblu valoarea ramane aceeasi.

Totusi, de aproximativ 200 de ani (desi, in sens propriu, de mai putin de 100 de ani) am inceput sa traim intr-o ordine capitalista a liberei concurente si a liberului schimb, care este trans-finita. Spre deosebire de ordinea finita, cea trans-finita este producatoare de bogatie: cantitatea bunurilor este finita in orice moment, dar permanent crescatoare, astfel incat valoarea totala a bunurilor nu mai poate ramane neschimbata. Problema este insa ca intuitiile noastre cu privire la lume provin, de cele mai multe ori, din experienta capatata de mii de ani intr-o ordine finita. De aici, o suma intreaga de iluzii si de utopii.

* Sorin Cucerai traducator, cercetator in cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc si publicist

Publicitate și alte recomandări video