Cerbul de Aur s-a incheiat: a venit lupul si l-a mincat

* Pina acum n-am scris mai nimic despre Cerbul de Aur. N-am scris, pentru ca am asteptat sa se ispraveasca, sa i se puna punct. Fiind deja fripti cu ciorba, am preferat sa suflam in iaurt, stiind prea bine ca, prin partile noastre, e la moda sa te ineci precum conlocuitorul de etnie roma la mal. Practic, la Cerbul de Aur – 2009 au fost chestii care ne-au placut, chestii care nu ne-au placut, chestii care ne-au enervat si chestii care ne-au lasat reci. De exemplu, ne-a placut scenografia: se vede ca au trecut ani buni de la editiile in care decorurile semanau cu alea de la "Revelion ’82", pe baza de staniol botit, hirtie creponata si stamba incretita. Am vazut in alte tari concerte ale unor trupe cu nume si renume si putem spune ca, la faza asta, n-avem cu ce sa ne rusinam. Nu ne-au placut unii prezentatori, care s-au apucat sa bata cimpii pe scena, desi bietii cimpi nu le facusera nimic. Nu ne-a placut vocea uneia dintre duduile prezentatoare, care suna la fel de suav, de invaluitor si de incitant ca vocile care anunta "Trenul cursa de persoane are in componenta zece vagoane!" sau "Bazias, ieri, scade patru centimetri…".

* Ne-a placut vocea italianului care a cistigat Cerbul de Aur: omul ne-a parut a fi bluesman innascut (http://www.youtube.com/watch?va5kVac6Rwo1A), chit ca numele de Antonino i se potriveste ca nuca in perete: omul poate sta onorabil si confortabil in aceeasi odaie cu Ray Charles sau cu David Clayton-Thomas, de la "Blood, Sweat and Tears" (http://www.youtube.com/watch?vafkm79KtNnc4), de pilda. Ne-a placut Steve Vai (http://www.youtube.com/watch?vaw5x6id8SJ_I), dar nu ne-a prea placut ca a venit fara trupa si ca a cintat doar trei piese, asadar nici n-a avut timp sa se incalzeasca. Ni s-a parut si nitel stingher, fiindca stilul sau nu se prea lipeste in nici un fel de muzica mai usoara practicata la Cerb. Oricum, spre deosebire de multi muzicieni care au cintat in Romania de nevoie, fiindca in restul lumii nici naiba nu-i mai tine minte, Steve Vai (nascut pe 6 iunie, 1960) e si acum in virf, iar chitarele Ibanez JEM (modelele folosite de Steve Vai) sint printre cele mai cerute (http://www.ibanez.com/ElectricGuitars/Series-jem).

* Au mai existat, la Cerbul de anul asta, si alte chestii care ne-au placut sau nu ne-au placut. De pilda, nu ne-a placut ca s-a tinut in aceeasi perioada a anului in care lumea vine pregatita cu haine usoare si pleaca de-acolo dirdiind, cu turturi la nas. Noi am fost la o editie de Cerb si n-am reusit sa stam pina la capat, fiindca ne-am potcovit cu o raceala, vorba prezentatorilor de stiri, "desprinsa, parca, dintr-un film de groaza". Oricum, nu ne-a parut rau, actiunea s-a petrecut la editia din 1995, cind am avut ocazia sa-i ascultam pe (si sa discutam mai pe indelete cu) cei de la Status Quo. Ne amintim ca atunci, la editia aia, au cistigat rusii de la trupa "Cramp In The Leg" (http://www.youtube.com/watch?vaUh71M-8w5uE), care ni se plinsesera, cind am stat de vorba, ca in Romania nu exista decit vodca pentru copii. In fine, cam asta ar fi cu cerbul din anul asta: bine ca mai are forta sa boncaluiasca si bine ca nu l-au prins niste bugetari fomisti, sa-l puna pe gratar!

* Ca in fiecare an, in perioada Cerbului de Aur, se schimba vremea, vine frigul, se pornesc ploile si incep inundatiile. Mai intii timid, local, apoi pe arii din ce in ce mai extinse. Ca in fiecare an, am urmarit la televizor puzderie de imagini cu strazi din Bucuresti si din alte localitati, transformate in pitoresti canale venetiene si, tot ca in fiecare an, am auzit cam exact aceleasi formulari, cazute din gurile reporterilor sau prezentatorilor. Printre ele, premiantele cu aur: "Gospodarii inundate, animale si pasari inecate", alaturi de "In fiecare toamna, taranii isi vad risipita agoniseala de-o viata". Din prima se intelege ca bibilicile, curcile, gainile si alte pasari din curtea omului nu sint animale, ci plante sau minerale (poate ca, totusi, s-or fi referit la planta aia, numita, eufemistic vorbind, "fundu’ gainii"?), in vreme ce a doua formulare ne lasa sa banuim ca taranii sint niste vietuitoare care traiesc doar un an (sau "decit un an", cum ar zice domnul Geoana), de pe-o toamna pe alta, timp in care reusesc sa-si stringa agoniseala de-o viata…

Publicitate și alte recomandări video