Motiv de fiericire pentru industria romaneasca

* Pentru astazi avem o veste buna si o veste proasta. Vestea proasta este ca e din nou luni, inceputul unei noi saptamini de munca rodnica, iar vestea buna este ca au mai ramas doar cinci zile pina vineri, cind se pleaca din nou in week-end. In week-end, cind puteti face ce doriti, sa dormiti, sa va uitati la televizor, sa faceti gratare, sa va tavaliti pe iarba sau sa practicati diverse sporturi. In sensul asta am aflat de la televizor ca „tot mai multi romani imbratiseaza golful". Pe de alta parte, ni s-a explicat ca practicarea acestui sport costa mult (echipament, materiale, cotizatii, fonfeuri etc.), asadar practicantii sint, in general, „oameni bogati si celebri". Cu alte cuvinte, din cite am inteles noi de la televizor, tot mai multi romani devin bogati si celebri, asadar imbratiseaza golful, fapt care demonstreaza cresterea nivelului de trai in patria noastra. Noi banuim ca treaba asta, cu golful pentru mase, cu numarul tot mai mare de romani care imbratiseaza golful, a fost prost inteleasa: de fapt, reporterii or fi vazut pe tarla niste ciobani beti, care se distrau tragind cu bita in cacarezele de oaie de pe jos.

* Avem o intrebare in legatura cu toate produsele astea din reclame, despre care ni se spune „Acum, de doua ori mai puternic, bun, gustos etc": oare cercetatorii de pe la firme au fost cu totii niste dobitoci care nu s-au priceput sa conceapa decit produse slabe calitativ, dar au fost cu totii dati afara, iar in locul lor s-au angajat alti specialisti, care au nascocit produse de doua ori mai bune, dupa care au fost dati si ei afara, iar in locul lor s-au angajat specialisti noi, care au venit cu produse de trei ori mai bune decit primele sau cum naiba? Asta-i cam ca la aparatele de ras cu una, doua, apoi trei lame. De ce nu s-a facut din prima aparatul cu zece lame? Stim de ce: fiindca imediat dupa aia va veni concurenta si va spune ca zece lame fac un rahat fara cea de-a unspea lama, care taie tot!

* A venit toamna. Inceputul acestui anotimp nu este legat doar de culesul viei si consumul tulburelului, ci si de inceperea unui nou an scolar, chiar universitar. Cu aceasta ocazie a inceput din nou sa ne framinte o mai veche nedumerire: ce inseamna, de fapt, ca o universitate este „ecologica"? Adica ailalti, studentii si cadrele didactice de la universitatile care nu sint ecologice, cum fac? Nu respecta natura, fac focul in padure, dau la peste cu carbid, isi spala masinile in piriu, lasa resturi si ambalaje in poienita, strivesc furnicutele, omoara delfinii, polueaza cu cianuri sau cum? O universitate ecologica e ca sprayurile alea care nu distrug patura de ozon sau ca detergentii biodegradabili? Studentii ecologici folosesc la cursuri numai hirtii obtinute prin reciclare?

* In fiecare saptamina putem vedea-revedea pe Discovery episoade din serialul-concurs „Scrapheap" (cu numele tradus la noi prin „Constructii din fiare vechi"). Doua echipe de cetateni priceputi la mestereala si dotati cu toate sculele necesare, de la rotopercutor la trafalet, intra intr-un cimitir de masini si diverse fiare vechi si, de dimineata pina la apusul soarelui, construiesc doar din resturi, bube, mucigaiuri si noroi ceva care functioneaza: o barca, un tractor, o masina de curse, o racheta, un carut de butelii, o antena de prins rusii – ceva in genul asta, bun la casa omului. Am mai pomenit despre emisiunea asta si cu alte ocazii, fiindca merita. Mai mult, ar trebui redifuzata pe postul public de televiziune, fiindca, la cit de multe chestii se obtin din fiare vechi, ar fi singura capabila sa dea idei de relansare a industriei romanesti!