Nici dupa moarte nu sintem egali

* In week-end n-a fost Sfirsitul Lumii, dar s-a sfirsit, ieri, la Bucuresti, tirgul de articole si servicii funerare Expo Funerare (http://www.expofunerare.ro/). S-a scris mult in presa despre el, despre articolele de fite de acolo, despre sicriele de lux. Cu toate astea, tara e in criza, iar cei mai multi morti nu-si permit asemenea cheltuieli. Din fericire, mai exista si patroni de firme care stiu ce inseamna sa fii mort bugetar sau pensionar, fara venituri, si care s-au gindit sa ofere articole funerare mai ieftine raposatilor defavorizati. Cu unul dintre ei stam de vorba in chiar aceste clipe:

– Simtiti criza, in domeniul dumneavoastra? Cum va descurcati?

– Criza de lumbago o simt mai tare, dar si pe aia globala. Am luat masuri.

– Cum arata masurile de criza in domeniul pompelor funebre?

– Eram firma de pompe nefunebre, de motopompe, ne chemau taranii la irigatii, la improscat pe cimp, la desfundat. Ne-am reprofilat, cu prima inmormintare.

– Ce fel de inmormintare?

– De mort!

– Ce fel de inmormintare a fost, de v-a convins sa va reprofilati?

– Inmormintare in mormint! Ne-a sunat un client, sa intrebe daca sintem firma de pompe si cit ar costa serviciul complet. Eram eu cam mahmur, n-am inteles, asa ca am luat comanda.

– Si cum v-ati descurcat?

– Era parastas, masa, lume vesela, ca mortul lasase mostenire. Am improvizat, ce sa facem? Aveam motopompa cu roti la noi, am intins masa peste ea, catafalc, am remorcat-o pina la cimitir, lumea a fost multumita. Si m-am luminat: mai multi mor azi decit muncesc, ca sa aiba nevoie de pompe! Deci am schimbat profilul.

– Si cum va descurcati?

– Pai, am eliminat timpii cu morti…

– Vreti sa spuneti timpii morti?

– Timpii morti cu morti, obiectele muncii! Si risipa de materii prime am eliminat-o!

– Ce oferiti clientului, pe timp de criza? Mai exact, rudelor clientului?

– Intii, condoleante. Dupa aia, bere, vin, tuica, ciorba, muraturi, chifle, scobitori…

– Pentru ce?

– Pachet complet, cazare si masa. Inainte de criza, intii se caza sarbatoritul, asta, raposatul, la ultimul domiciliu, apoi se dadea masa. Acum e criza, deci intii masa.

– De ce?

– Lumea se imbata, se intinde la vorba, cui ii mai arde sa se ridice, sa conduca gazda pe ultimul drum? Mortii cu mortii si viii cu rodul viilor, cum se zice!

– Iar dumneavoastra ce faceti?

– Rezolvam problema, batem cuiele, coborim cu funia, astupam, aranjam…

– Care-i avantajul?

– Nu se mai uita nimeni daca e STAS sau nu-i dupa norme. Sicriul, de pilda: vorba lui Eminescu, care zicea ca nu vrea sicriu bogat. Noi il facem sarac, cit mai ieftin, din carton, pe care lipim folie, sa para mahon! Si groapa e mai de criza.

– Cum arata gropile de criza?

– Mici si adinci, ca bagam pe verticala, facem economie de spatiu!

– Vad ca dricurile dumneavoastra nu sint negre si nici nu par dricuri…

– Sint masini pentru transport persoane. Nu scrie nicaieri ca persoane vii sau nu. Dar va zic eu ca nici un raposat nu s-a plins de serviciile noastre!