Urare si la gara!

* O zi de marti fericita va dorim! Oare de ce nu foloseste nimeni o asemenea urare? De obicei, lumea spune „Week-end fericit!”, ca si cind week-end-ul n-ar fi deja fericit prin el insusi, prin faptul ca nu se munceste. Lumea mai utilizeaza si „Craciun fericit!”, „Sarbatori fericite!” etc – in general, ureaza fericire tocmai la ocaziile la care, cu sau fara urarile lor, adresantii sint fericiti si se simt bine. Pesemne, oamenii nu sint prea increzatori in puterea urarilor lor si de-aia le baga la gramada, doar cu anumite ocazii importante, cind mai fac urari si altii. De exemplu, de ziua dumneavoastra onomastica, nu sinteti chiar fericit (ati mai imbatrinit cu un an, va doare o masea, s-a infundat chiuveta etc). Cu toate astea, ati primit zece urari de fericire. Prin urmare, unele dintre ele n-au fost sincere, cineva nu v-a dorit, de fapt, fericirea. Cine anume: nasul Gica, varul Costel, cumnatul Nelu? N-aveti de unde sti fiindca, dupa cum am mai spus, toata afacerea asta a fost la gramada. Noi va dorim o zi de marti fericita tocmai pe motiv ca martea, de obicei, e ca vai de fundul ei si cu trei ceasuri rele pe deasupra.
* Alaltaieri am prins la televizor secvente de la „Festivalul melcilor”. Ori am fost noi fraieri si n-am retinut, ori au fost prezentatorii uituci si n-au pomenit, dar nici acum nu stim exact in care comuna romaneasca a avut loc mareata manifestare – caci intr-o comuna parea sa se fi desfasurat. Cind am deschis noi televizorul, pe micul ecran erau doar aspecte de la concursul de viteza: niste cetateni isi minau din spate gasteropodele, picurindu-le cu lichid dintr-o sticla si incurajindu-le „Hai, ma! Baga mare! Fa dreapta! Depaseste-l pe extrema! Musca-l de casuta! Da-i cu cornul!” etc. Cam cum fac proprietarii cailor de curse. Habar n-avem ce lichide or fi fost in sticle, dar ni s-a parut la un moment dat ca unuia dintre concurenti i se cam stricase bara de directie si o luase cam cis. Am mai retinut ca un kilogram de melci preparati costa cam 30 de Euro, deci bietii localnici, gazde ale manifestarii (cei mai multi pareau pensionari CAP), s-or fi multumit sa crantane cochiliile goale, ramase dupa festival.
* Tot am mai auzit in ultimele seri, pe diverse posturi si cu prilejul diverselor talk-show-uri de batut tara-n piua, despre iminenta alegerilor anticipate, care vor avea loc aproape sigur imediat dupa integrare etc. Am inceput sa ne punem o intrebare, a propos de atitea alegeri cite am suferit noi in ultimii 17 ani: ce se intimpla cu toate stampilele alea de votare dupa ce se incheie un scrutin? Se dizolva in acid, sa nu le mai poata folosi nimeni? Se taie cu bardita sau se pun pe foc? Vine un catel, le ia in gura si fuge cu ele? Intrebam asta, fiindca de fiecare data cind se pregatesc noi alegeri, aflam de diverse firme care cistiga licitatia pentru realizarea stampilelor cu guma pe care scrie „TATOV”. La cite alegeri locale si generale s-au petrecut din 1990 pina acum, ni s-ar parea normal ca fiecare cetatean sa poata aduce de acasa stampila proprie. Sau, de ce nu, Romania sa devina principalul exportator mondial de pioni pentru jocul de sah.
* Acum citeva seri, la stirile sportive, o domnisoara bruneta si cu gropite in obraji ne-a povestit despre o tinerica, am uitat cum ii zice ei de la botez, logodnica unui fotbalist roman de care am auzit doar la radio, cum ca „n-are ochi decit pentru iubitul ei”. Banuim ca intr-adevar asa este: daca ar fi avut ochi si pentru altul, ar fi privit spanchi, cu unul la slanina si cu altul la faina.