Dosarele Securitatii (III)

Pentru inceput, tinem sa raspundem unor cititori ai acestor materiale inedite, dar si incomode, care au postat pe site-ul nostru exprimandu-si nedumerirea ca nu publicam numele reale ale informatorilor Securitatii si numele victimelor, invocand, in unele cazuri, institutia numita Avocatul poporului. Aceasta interdictie ne-a fost impusa de Legea 677/2001, care a fost votata cu mult entuziasm interesat in perioada de dominatie absoluta a PSD in Parlamentul Romaniei, 2000-2004, cu toate rezervele si rumorile slabei opozitii de atunci. Aceasta lege de sorginte totalitarista interzice categoric dezvaluirea unor informatii privind viata personala a unui individ, fara acordul acestuia. Pe scurt, imposibilitatea aflarii adevarului.

Prin urmare, daca publicam numele unui turnator al Securitatii, chiar daca au trecut atatia ani de atunci, ne putem trezi cu un proces penal deschis de vreun stranepot al ticalosului. Din aceste considerente, si in urmatoarele episoade vom folosi initiale care n-au nicio legatura cu adevaratele nume ale personajelor implicate. Ne-am permis si ne vom permite in continuare publicarea numelor adevarate ale ofiterilor si subofiterilor Securitatii.

De asemenea, vom folosi in continuare ortografia originala din documente, pentru a arata gradul de cultura al "lucratorilor" din Securitate, precum si al informatorilor acestora.

"Muncitorii sau revoltat spunand ca nu au cu ce sa traiasca"

Intr-o "informare" depusa pe masa Securitatii din Murgeni de un oarecare "binevoitor" I.V, este descrisa in detaliu starea generala de nemultumire a muncitorilor dintr-o proaspata intreprindere "socialista": "…In ziua de 8 mai 1952 la intreprinderea 23 August din Murgeni sau achitat chenzina II salar pe aprilie. intrucat planul nu a fost indeplinit decat cu 84 procente % (sic!) muncitorii au primit salarul mai mic. Unii nau primit chiar nimic iar alti sume mici. MUNCITORII SAU REVOLTAT SPUNAND CA NU AU CU CE SA TRAIASCA AVAND CATE 6-7 COPII (subl.ns.). Toti au spus ca parasesc locul de munca. A fost organile partidului si Sindicatului la fata locului. Muncitorii invoaca ca nu lise plateste pentru zilele ce au lucrat. Cauze care au provocat aceasta nemultumire sunt. Directorul sau responsabilul nu a verificat condica de prezenta. Muncitori de la Prese de Ulei Falciu nu sunt platiti pe anul 1951 pentru 231 ore de lucru.(…). Vinovat se face fostul Contabil sef L.I. care nu a facut actele si nu a facut platile. Au facut acte false pentru care fapt a fost si destituit din post, idem directorul M. Informatie sigura".

Avand in vedere salbaticia acelor vremuri tulburi, credem ca directorul si contabilul sef nu au ramas numai cu destituirea. O astfel de "informare" care facea trimitere si la niste ipotetice sau adevarate "falsuri" in acte nu avea decat o singura destinatie: temuta puscarie comunista.

"Ve-ti face o analiza a activitatii dusmanoase a basarabenilor fugiti din URSS"

Punctul 5 al Conventiei de Armistitiu, semnata la Moscova pe data de 12 septembrie 1944 de catre comunistul Lucretiu Patrascanu, ca sef al delegatiei Romaniei, prevedea in mod explicit obligatia tarii noastre de a "repatria" in URSS toti cetatenii basarabeni, nord-bucovineni sau de alta nationalitate care se refugiasera peste Prut dupa ultimatumul din iunie 1940. Formal, nu puteau fi obligati la "repatriere" fara acordul scris al acestora. Realitatea fost alta. O armata de politisti rurali, jandarmi si agenti ai Sigurantei a fost mobilizata pentru a-i prinde si a-i aduce la "centrele de triere" organizate, de regula, in orasele-resedinta de judet.

In pofida tuturor masurilor luate, mii de astfel de cetateni s-au ascuns prin toate ungherele Romaniei, cu speranta ca vor scapa de "repatrierea" in "dulcele" rai stalinist, din care tocmai scapasera. "Varful" acestei adevarate deportari a fost atins in anul 1945, cand sute si sute de vagoane de vite incarcate cu viitoarele victime ale razbunarii bolsevice, au luat drumul Siberiei, intr-o calatorie fara intoarcere. Documente referitoare la aceasta tema se mai gasesc prin arhive, asa ca, nu peste mult timp, le vom readuce in actualitate in paginile de istorie locala ale ziarului Obiectiv de Vaslui. Basarabenii si nord-bucovinenii ramasi pe la noi s-au "bucurat" de o stricta supraveghere din partea Securitatii Statului. Cea mai buna dovada o reprezinta stufoasa corespondenta dintre Regionala Barlad cu Raionul de Securitate Murgeni.

Dintr-un document emis la data de 8 octombrie 1951, am extras urmatoarele pasaje: "…Intocmiti si inaintati o lucrare in care sa analizati profund activitatea actuala a elementelor fugite depe teritoriul Uniunii Sovietice in anii 1940-1944/basarabeni, bucovineni etc. care in prezent se afla cu domiciliul in raza de activitate a Raionului dvs. (…). Pentru ca lucrarea sa atinga scopul dorit o veti intocmi dupa indicatiunile si punctele aratate mai jos care vor fi respectate cu strictete de Dvs. (…) Astfel se va face analiza activitatii dusmanoase a acestei categorii de cetateni (…) aratand daca s’au mai acomodat sau continua sa aiba ACELEASI MANIFESTARI OSTILE FAtA DE UNIUNIEA SOVIETICA SI A REGIMULUI NOSTRU DE DEMOCRATIE POPULARA (subl.ns.). (…) Trebuie sa va formati o parere si sa prevedeti ce greutati ar putea intampina regimul nostru din cauza atitudinii lor dusmanoase sau NEPASATOARE FAtA DE LUPTA CLASEI MUNCITOARE DIN R.P.R. (subl.ns.) (…) Puncte de sprijin la intocmirea lucrarii sunt: numarul lor pe raion si originea sociala/ taran sarac, mijlocas, chiabur, mic burghez, burghez si cati dintre ei sunt intelectuali".

"Cerem sa acoperiti cu agenturi informative toate santierele de constructii"

Dupa cum scriam in episoadele anterioare, Securitatea acoperea toate ramurile vietii si activitatii poporului roman. Nimic nu era uitat si in toate se implicau "lucratorii", de aceea la sediul Consiliului National de Studiere a Arhivelor Securitatii (CNSAS) s-au adunat kilometri de arhiva. Sectorul constructiilor era unul extrem de sensibil pentru autoritatile bolsevice ale acelor vremuri, dar si un bun "rezervor" de asigurare a sclavilor ce urmau a fi arestati si trimisi la canalul Dunare-Marea Neagra sau pe la alte proiecte megalomane emanate de mintea bolnava a unui Gheorghe Gheorghiu-Dej, spre exemplu.

Pe 20 aprilie 1951, Directiunea Regionala de Securitate Barlad trimitea celor de la Murgeni urmatoarele instructiuni: "…Analizanduse felul cum a fost urmarita problema constructiilor pe anul 1950, a reesit ca aceasta problema nu a fost urmarita efectiv, dand astfel posibilitate dusmanului de clasa sa provoace o serie intreaga de greutati in realizarea planului, afacerisme, nemultumiri in randul muncitorilor etc. tinand cont ca de acest sector depinde in mare parte constructia socialismului la noi in tara si ca valoarea investitiilor pe intreaga tara trece de 300 miliarde lei organelor de securitate le revine inportanta sarcina de a asigura o realizare normala a lucrarilor de investitii. Acest lucru nu il vom putea face daca ne vom multumi a ne complace in situatia din anul 1950, CAND LIPSA AGENTURILOR INFORMATIVE DE CALITATE IN OBECTIVELE PE CARE LE AVEAM CA SARCINA SA LE URMARIM A FOST RESIMTITA DIN PLIN (subl.ns.). (…) Recrutarile nu se vor face la intamplare ci numai in urma unui studiu amanuntit din care sa reasa daca cel punctat corespunde pentru a fi recrutat sa deie informatii de calitate sau nu. Identificarea suspectilor din obective stiut fiind ca in acest sector asemenea elemente se gasesc din plin DEBLOCATI, AVOCATI, MAGISTRATI ETC. (subl.ns.). (…) O atentie deosebita se va da aprovizionarilor cu materiale ale santierilor, precum si felului cum conducatorii santierilor aplica sarcinele calitative ale planului de stat in ceia ce priveste economisirea de materiale (…)".

Categoriile sociale pe care le-am subliniat mai sus ii reprezinta pe cei "epurati" de analfabetii ajunsi la putere, care urau absolut pe oricine avea ca studii mai mult de un gimnaziu. "Deblocatii" erau fostii mari proprietari (boierii) carora le fusesera confiscate toate bunurile mobile si imobile, comunistii lasandu-i literalmente muritori de foame. Pentru a-si putea intretine familiile, acceptau putinele slujbe puse la dispozitie in mod special: constructiile civile si industriale, unde urmau sa lucreze ca muncitori necalificati.

Un caz cunoscut in amanunt de semnatarul acestor randuri il priveste pe fostul proprietar Titu Ioanid (jurist de formatie), din satul Barzesti, comuna Stefan cel Mare, care, dupa ce i s-a confiscat totul, a muncit pe santier, apoi la pavatul strazilor din Vaslui si, inainte de pensie, a fost soferul primului autobuz din oras care a inceput sa circule prin anii ’60. 

"Daca dupa colectari nu va mai ramane cu nimic, va duce copiii in fata Sfatului Popular ca sai ingrijeasca Statul"

Impovaratoarele "cote" ce trebuiau "varsate" de catre tarani in nesatiosul burdihan bolsevic au iscat nenumarate nemultumiri si frustrari in randurile oropsitilor sateni. Cand cutitul ajungea la os, unii mai scapau vorbe de obida care erau repede inregistrate de "turnatorii" locali ai securitatii. In continuare, treaba era simpla: plutonierul Coman intocmea un raport pe care il inainta sefului sau, locotenentul Cretu. Acesta (dupa ce agata de coada impricinatului si adjectivele "chiabur" si "liberal Brateanu") il inainta la Barlad, dupa care, nu la mult timp de la comiterea "faptei", aparea "masina neagra" a cioclilor de la secu’ pentru a-l invita pe "infractor" la un "sejur" de cativa ani prin ocnele "democratiei populare" sau la vestitul canal, ucigasul a mii de oameni nevinovati.

Iata cum suna o delatiune din acei ani: "…Va raportam ca astazi 9 decembrie 1951 I.O. factor PTT, taran mijlocas poseda 10 ha. teren si are 8 copii, membru PNL din com. Carja s’a aratat foarte nemultumit in legatura cu colectarile ce se fac spunand ca aceste nu sunt colectari binevole si sunt COLECTARI FORTATE PE CARE LE FACE STATUL (subl.ns.) si ca el in urma acestor colectari daca dupa cotele ce le are de dat nu ii va mai lasa nimic VA DUCE COPIII LA SFATUL POPULAR CA SAI INGRIJEASCA STATUL (subl.ns.)".

Odata cu aparitia colhozurilor, numite romaneste gospodarii agricole colective (GAC), au aparut si numeroase probleme care vizau, in special, impartirea produselor care mai ramaneau dupa predarea "la stat" a cotelor obligatorii sau dupa plata datoriilor contractate prin banci de niste presedinti incapabili si incompetenti in gestiune. Un caz preluat de securitatea din Murgeni si semnalat celor de la Barlad era dedicat tocmai acestor probleme care, la o adica, tineau de "etica si echitatea socialista" de care faceau atata caz si spume la gura "predicatorii" comunisti: "…In cadrul GAC din comuna Suletea se comenteaza nefavorabil de catre colectivisti din cauza ca nu s’a luat nici o masura de catra conducerea GAC motivand ca nu au instructiuni primite cum trebue inpartite furajele si dupa cum o parte din colectivisti poseda vite neavand ce le da de mancare. De asemenea sa inregistrat nemultumiri din partea colectivistilor: (urmeaza patru nume – n.n.)".

"Sa fie judecat in fata poporului"

Pe 21 decembrie 1951, "plotoneriul" de securitate Sandu Coman (frate de "suferinta" cu tov. locotenent Cretu) raporteaza urmatoarele: "…In comuna Blagesti raionul Murgeni facanduse perchezitie de catre comisiunea de colectari la cheaburul G.S. sa gasit circa 600 kg. porumb stiuleti 70 kg. fasole si 40 kg. floarea soarelui iar dupa un timp de circa 4 zile sa gasit camumflat (sic!) la taranul sarac S.J. cantitatea de 800 kg. porumb ascuns de susnumitul cheabur facand ca prin aceasta sa se sustraga dela colectari, fata de cele de mai sus organele competente a luat masuri impotriva acestui cheabur ca maine 22 decembrie a.c. sa fie judecat in fata poporului".

Pe acelasi document este prezentat un alt caz de sustragere de la predarea cotelor: "…Raportam ca in ziua de 19 decembrie 1951 in comuna Berezeni raionul Murgeni sa efectuat perchezitie damiciliara (sic!) de catra comisiunea de colectari la cheaburul T.G. in urma caruia sa gasit urmatoarele ceriale cari a fost confiscate: 200 kg. orz 75 kg. porumb 200 floarea soarelui 15 faina porumb 20 scule lana 25 kg. branza si 11 care fan. Susnumitul poseda 9 ha. pamant din care 7 arabil si restul fanat si izlaz. Fapt care in sanul taranimei mijlocase se comenteaza nefavorabil afirmand ca perchezitiile a inceput sa se faca si la taranii mijlocasi. In legatura cu acest caz va urma raport detailat".

Cu parere de rau, noi n-am gasit acest raport "detailat".

"Tineretul din UTM a ajuns in stare de ebretate si sa luat la bataie cu ceilalti tineri"

Uniunea Tineretului Muncitoresc (UTM) era, pe atunci, "echipa" a doua, de perspectiva, a Partidului Muncitoresc Roman, adica a partidului unic aflat la putere in tara noastra. In 1965, numele acestei organizatii a fost schimbat in U.T.C., cam aceeasi Marie, dar coafata proaspat pentru o noua palarie. Unii ardeau de nerabdare sa ajunga din gaoacea "pionieratului" (organizatie a "juniorilor" partidului) la stadiul de utemist (sau utecist), altii erau incorporati numai si numai datorita faptului ca implinisera 14 ani si, prin urmare, aveau buletin de identitate. Tuturor acestor tineri li se inmanau intr-un cadru festiv carnetele rosii care aveau imprimate pe coperta stema partidului (sarmana secere taraneasca turtita de virilul ciocan muncitoresc), dupa care, lunar, plateau o cotizatie obligatorie. Neplata acestui bir conducea automat la pierderea "calitatii" de utemist (utecist), cu consecinte ulterioare, uneori grave!

In cateva randuri, va vom prezenta un caz semnalat de securistii din Murgeni stabilor de la "regionala" Barlad, ceea ce demonstreaza faptul ca si "inaintatii" si "constientii" utemisti erau, la urma urmei, tot oameni: "…Raportam ca in seara zilei de 6-7 ianoare a.c. (1952 n.n.) org. raionala U.T.M. Murgeni fara a cere aprobarea organilor competinte a organizat in scoala din com. Murgeni un bal la care bal a adus bautura in cantitati mari fapt ce a facut ca pana la urma MAJORITATEA DIN UTEMISTI SA FIE IN STARE DE EBRETATE SI SA PROVOACE SCANDAL CU RESTUL DE TINERI DIN COMUNA (subl.ns.). Ca rezultat pana la urma tineretu sa luat la bataie in care scandal a fost lovit si un tovarasi militian ce cauta sa faca ordine. Scandalul a fost provocat de UTM-istii B.G. si G.I. primul secretar al UTM-ului raional si secundul din Comitetul Raional UTM. Masurile urmeaza a fi luate de catre Raionul de Partid".

Nu probabil, ci sigur, "tineretul progresist" s-a ales cu o mustrare cu avertisment si viata a mers mai departe. Nu bagau securistii in puscarie cativa "tovarasi verificati din punct de vedere social si moral", locurile cu pricina fiind rezervate "reactionarilor burgheji" si "cheaburilor" pusi pe supt pretioasa sudoare a poporului muncitor!

Spinoasa problema a taurilor comunali

Cand am spus ca atat Securitatea, cat si Militia se ocupau si de fleacuri, n-a fost o afirmatie superflua, asa, ca sa ne gasim in treaba. Daca paranoicii comunisti ajunsesera sa le dea ca sarcina de serviciu luarea in evidenta si numararea taurilor comunali din rasa Simmenthal, pe cand puteau sa o faca si presedintii sfaturilor populare in colaborare cu tehnicienii veterinari din subordine, atunci inseamna ca prostanacii de la Bucuresti umpleau degeaba buzunarele securistilor cu salarii grase.

Dar, cum orice sarcina venita de sus trebuia executata, au facut-o si pe asta vechile si "dragele" noastre cunostinte de la Murgeni: lt. Cretu si plut. Coman. Iata ce raportau acestia Barladului la data de 15 aprilie 1951: "…La ordinul Dvs. nr. 24/7020 referitor la verificarea comunelor acolo unde la grajdurile comunale ale Sfaturilor Populare, exista tauri de rasa Simmenthal, raportam ca din investigatiunele (sic! Secret mare! – n.n.) intreprinse de noi pe teren rezulta urmatoarele: in intreg Raionul de Securitate, au fost identificate un numar de cinci comuni, ca com. Cavadinesti 2 tauri, com. Ganesti 2 tauri, com. Basesti 2 tauri, com. suletea 2 tauri si com. Falciu 2 tauri, toti fiind de rasa Simmenthal. (…) In acest senz sau luat masuri de catre Sfaturile Populare ca toti acesti tauri sa fie valorificati prin Cooperative si dati la COMCAR".

Singura concluzie care se poate trage din aceasta banala povestioara este ca "organele" nu aveau incredere nici macar in presedintii sfaturilor populare pe care tot ei ii pusesera "in paine", si inca ce paine!

Publicitate și alte recomandări video