Caută 
7 MIN
Universitatea de Medicină şi Farmacie a făcut zeci de angajări în ultimii ani fără a respecta prevederi elementare ale Legii Educaţiei, având prevederi în regulamentele de ordine interioară care nu respectă standarde minime impuse la nivel naţional de legi organice. Practic, instituţia de învăţământ a scos la concurs posturi de asistenţi pe perioadă nedeterminată, la care a permis candidatura unor absolvenţi ce nu aveau titlu de doctor luat, aşa cum specifică fără echivoc art. 294, alineatul 1, din Legea Educaţiei.
„Angajarea pe perioadă nedeterminată pe orice funcţie didactică sau de cercetare este posibilă numai prin concurs public, organizat de instituţia de învăţământ superior, după obţinerea titlului de doctor“, se precizează negru pe alb în document. Luând ca exemplu doar sesiunea de angajări pe posturi didactice noiembrie 2015 – martie 2016, la UMF Iaşi, la domeniile Medicinei Generale, se remarcă faptul că au fost scoase la concurs 25 de posturi de asistent pe perioadă nedeterminată (publicate inclusiv în Monitorul Oficial), pentru care au candidat 27 de persoane.
Dintre acestea, 22 au reprezentat candidaţi care erau doar înscrişi la doctorat, mulţi abia în anul I sau II, iar unul nici atât, în timp ce doar 4 aveau deja titlul de doctor. La Medicină Dentară, unde au fost scoase 11 astfel de poziţii, au fost 8 candidaţi, dintre care 6 doar doctoranzi. Persoane din conducerea altor universităţi au rămas cu gura căscată când au auzit cum se fac angajările la UMF. „Un abuz, o forţare a legislaţiei care conduce către ilegalitate şi haos“, au fost reacţiile aproape unanime ale acestora.
Dacă ar fi să facem abstracţie de prevederile Legii Educaţiei Naţionale (care specifică faptul că orice cadru didactic angajat într-o universitate pe perioadă nedeterminată trebuie să aibă deja titlul de doctor luat) şi analizăm exclusiv documentele UMF Iaşi, observăm că, peste faptul că încalcă legea, până şi acestea se contrazic între ele. Concursul pentru intrarea pe un post didactic la UMF este reglementat de două documente: „Indicatori de evaluare utilizaţi pentru ocuparea funcţiilor didactice”, aprobat de Senatul UMF Iaşi pe 4 noiembrie 2013, şi „Metodologia proprie de concurs pentru ocuparea posturilor didactice şi de cercetare vacante“, aprobată de Senatul UMF pe 7 aprilie 2014.
Nerespectarea Legii Educaţiei se remarcă încă din primul document invocat, cel privind indicatorii de evaluare, care specifică, la punctul „Standarde minimale necesare şi obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice pentru asistent universitar“ faptul că un candidat trebuie să deţină diploma de doctor în domeniul postului sau calitatea de doctorand.
Această decizie este întărită de metodologie, care la articolul al treilea, alineatul 4, specifică faptul că „standardele aferente funcţiilor prevăzute la alineatul 3 (n.r., alineatul 3 prezintă o enumeraţie a funcţiilor din universitate, atât didactice, cât şi de cercetare) sunt cerinţe minime şi obligatorii pentru ocuparea funcţiilor respective, sunt standardele Universităţii «Gr.T. Popa Iaşi» denumite «Indicatori de evaluare utilizaţi pentru ocuparea funcţiilor didactice»“. Mai mult, tot acolo se specifică şi faptul că aceşti indicatori ar fi standarde minime naţionale, iar că standardele universităţii „sunt superioare sau egale standardelor minime naţionale“.
Prin urmare, conform primelor 11 articole din metodologie şi întreg documentul cu indicatori de evaluare, candidaţii pot fi şi doctoranzi, un standard sub cel naţional, şi care nu e prevăzut în lege. Însă articolul 12 din metodologie contrazice tot ce s-a precizat până atunci, fiindcă angajarea pe perioadă nedeterminată a asistenţilor universitari se face, conform acestuia, doar cu „deţinerea diplomei de doctori în domeniul postului“.
Nici membrii comisiilor nu înţeleg documentele
Universitatea a avut de gestionat şi o contestaţie pe această tema, iar în rezolvarea acesteia confuzia generată anterior se adânceşte. Unul dintre candidaţi a depus o contestaţie bazată pe faptul că, dintre cei patru candidaţi pe un post de asistent, el era singurul care avea titlul de doctor, în timp ce ceilalţi trei erau doctoranzi. În plângere, acesta a invocat articolul 12 din metodologia proprie a universităţii, cât şi faptul că în fişa dedicată postului se specifică tot necesitatea deţinerii titlului de doctor, nu a calităţii de doctorand.
În răspunsul realizat de către comisia de contestaţie, semnat de prof.dr. Eusebiu Vlad Gorduza, prof.dr. Ioana Grigoraş şi conf.dr. Gianina Iovan, se invoca întocmai prevederea din indicatorii de evaluare care specifică faptul că un candidat poate avea calitatea de doctorand, pentru a respinge contestaţia şi a o „găsi nefondată“.
Mai mult, comisia pentru evaluarea dosarelor şi a îndeplinirii condiţiilor de concurs pentru candidaţii înscrişi la concursurile didactice în sesiunea noiembrie 2015 – martie 2016, care ar fi trebuit să verifice aspectele de neconcordanţă din dosarele candidaţilor, alături de oficiul juridic, şi-a declinat competenţa de a face această analiză. Ea a fost numită prin Decizia 1060 de pe 08.12.2015 de către prof.dr. Ştefan Georgescu, ordonatorul de credite al UMF la momentul respectiv, şi avea în componenţă profesorii universitari Adrian Covic, Petru Cianga, Diana Cimpoeşu, Sorin Andrian, Marcel Costuleanu, Anca Miron şi Anca Galaction.
„Comisia şi-a derogat atribuţiile pentru că nu avea instrumentele de operare necesare să facă anumite evaluări. Anumite elemente pe baza cărora puteam să judecăm unele dosare nu fuseseră definite ca atare de către Senatul anterior, care ar fi trebuit să precizeze limpede nişte definiţii cu care noi să putem opera. Cum ar fi definiţia unui grant. Toată responsabilitatea revine în exclusivitate rectorului interimar şi Consiliului de Administraţie şi, din punctul nostru de vedere, conform legii, responsabilitatea finală revine comisiei de examen“, a declarat prof.dr. Adrian Covic. Acesta a precizat că, oricum, comisia nu s-ar fi pronunţat asupra deţinerii sau nu a titlului de doctor de către candidaţii pentru poziţia de asistent, ci s-ar fi ocupat mai mult de latura ştiinţifică, chestiunea aceasta fiind reglementată de faptul că, înainte de a ajunge la acea comisie, oficiul juridic ar fi validat dosarul de candidatură.
Perioada nedeterminată devine determinată
Prof.dr. Gabriel Dimofte, preşedintele Senatului la momentul respectiv, a precizat pentru „Ziarul de Iaşi“ că erau acceptaţi doctoranzi în calitate de candidaţi pentru funcţiile de asistent administrativ, dar că aceştia erau angajaţi doar pe perioadă determinată. „În momentul în care ei se înscriu ca doctoranzi, dau concurs pe postul de asistent pe perioadă nedeterminată, dar sunt angajaţi pe perioadă determinată până când obţin titlul de doctor, atunci intrând pe post pe perioadă nedeterminată fără a da iarăşi concurs“, a declarat prof.dr. Gabriel Dimofte.
Pentru confruntarea informaţiei, „Ziarul de Iaşi“ a consultat specialişti în legislaţie care au desfăşurat concursuri de intrare pe post la Universitatea „Al.I. Cuza“, Universitatea Tehnică „Gh. Asachi“ din Iaşi şi Universitatea „Babeş – Bolyai“ din Cluj-Napoca. Aceştia au specificat în unanimitate faptul că metoda folosită de către UMF Iaşi este „un abuz, o forţare a legislaţiei care conduce către ilegalitate şi haos“.
Această metodă de angajare nu mai este folosită în nicio altă universitate din cele menţionate anterior, şi toate persoanele contactate ne-au precizat că angajarea doctoranzilor pe perioadă nedeterminată este ilegală. Conform acestora, care au analizat hârtiile pe baza cărora s-au desfăşurat concursurile, angajarea pe perioadă determinată trebuia să fie organizată la nivel intern în universitate, iar după o perioadă ce poate dura până la cinci ani, conform legii, asistenţii, cu doctoratul luat, puteau candida pentru un post pe perioadă nedeterminată.
„Chiar dacă ce au făcut ai putea argumenta că e legal, eu nu îmi explic cum s-au putut înscrie doctoranzi la concursul anunţat în Monitorul Oficial că ar fi pe perioadă nedeterminată, fiindcă ei nu îndeplinesc condiţia elementară, pe care o poate verifica orice jurist, de a deţine titlul de doctor“, au precizat aceştia.
„Ziarul de Iaşi“ a solicitat şi un punct de vedere de la Ministerul Educaţiei Naţionale, care a precizat că un doctorand nu poate fi angajat pe perioadă nedeterminată şi nu poate participa la astfel de concursuri. „Angajarea pe orice post didactic din învăţământul superior, inclusiv pe postul de asistent universitar, pe perioadă nedeterminată, impune deţinerea de către candidat a titlului de doctor şi participarea la un concurs public organizat de instituţia de învăţământ. Persoana care a obţinut statutul de student-doctorand este încadrată pe post de asistent universitar sau de cercetare pe perioadă determinată, care nu poate fi mai mare de 5 ani“, se precizează în răspunsul remis de minister pe adresa ziarului.
Reprezentanţii UMF remarcă „mici diferenţe“
Prof.dr. Ştefan Georgescu, fost ordonator de credite al UMF Iaşi, a precizat că o astfel de decizie a fost luată de către Senat, conştienţi fiind că există „o serie de mici discordanţe între regulamentele interioare şi directivele naţionale“.
„Este foarte adevărat că pot apărea discuţii când sunt doi concurenţi, unul cu titlul de doctor obţinut şi un altul care nu are această calitate, dar ca acoperire juridică este acest regulament interior care are o vechime de câţiva ani. Nu ştiu ca ministerul să fi avut vreo reacţie la aceste regulamente şi la aceste mici diferenţe“, a declarat prof.dr. Ştefan Georgescu. El a precizat că astfel de situaţii sunt permise de către regulamentul de concurs votat de către Senatul universitar şi pleacă de la o „realitate de care trebuie ţinut seama“.
„Sunt puţini cei care au studiile doctorale finalizate, şi este o mare nevoie de cadre didactice, mai ales tinere, şi la început de carieră didactică s-a găsit această situaţie care nu este de acum, este mai veche, şi până acum nu a stârnit discuţii de legalitate din câte ştiu eu pentru că toate acestea au fost validate ulterior. Singura explicaţie care poate sta în picioare este faptul că Senatul, beneficiind de autonomia universitară şi fiind în imposibilitatea de a găsi candidaţi ca să îndeplinească condiţiile stipulate de normativul care este destul de restrictiv, a luat această decizie“, a adăugat prof.dr. Ştefan Georgescu. Motivele pentru care s-au făcut aceste excepţii ar putea fi însă şi de altă natură, nu numai faptul că cei cu doctorat ar fi puţini. Surse din universitate spun că printre cei angajaţi în acest mod în ultimii ani sunt fii sau fiice ale unor profesori, dar şi protejaţi sau doctoranzi preferaţi ai acestora. n
