Adolescenţii, cei mai loviţi de pandemie. Iată ce spun psihopedagogii ieşeni!

Pe parcursul anului 2020, la Telefonul copilului Iaşi, gestionat de Direcţia Generală a Protecţiei Copilului şi Asistenţă Socială (DGPCAS), au fost înregistrate 490 de apeluri . “Cele mai multe cazuri raportate au fost de neglijare – 101, urmate de cele de abuz fizic, în general din partea adulţilor. Echipa de la Telefonul copilului a făcut 280 de intervenţii în teritoriu, atât cu deplasare fizică, cât şi cu coordonare telefonică”, a declarat Tiberiu Bantaş, purtătorul de cuvânt al DGPCAS Iaşi. În prima parte a acestui an, însă, se remarcă o creştere a numărului de apeluri la acelaşi număr de telefon destinat copiilor.

Cele mai frecvente abuzuri

“Până la sfârşitul lunii mai, avem înregistrate un număr de 214 apeluri şi 98 de intervenţii. La fel ca şi anul trecut, cele mai multe cazuri sunt legate de neglijare, abuz fizic şi violenţă domestică", a mai spus Tiberiu Bantaş. O parte dintre telefoanele primite au dus la excluderea copiilor din mediul familial considerat toxic. “Revenind la 2020, motivul care a stat la baza instituirii plasamentului în regim de urgenţă a fost: neglijarea (34 de cazuri), violenţă fizică (24 de cazuri), violenţă sexuală (15 cazuri), abuz emoţional (3 cazuri) şi trafic (un caz) “, a mai spus purtătorul de cuvânt al DGPCAS Iaşi.

Psihologii consideră că pandemia a avut şi are în continuare un impact puternic asupra familiilor. De aici şi telefoanele care reclamă forme de neglijenţă sau abuz fizic. Cei mai afectaţi, în opinia acestora, sunt preadolescenţii şi adolescenţii, categorie de vârstă care are o nevoie maximală de socializare. “În viaţa copiilor a apărut o situaţie nouă, dată de pandemie, care a indus în viaţa lor frica de necunoscut, pentru că se vorbea atât de mult de aceasta încă de la început. Ei au acumulat o serie de energii negative care nu le-au făcut bine deloc. Adolescenţii şi preadolescenţii s-au trezit dintr-odată într-un bulling venit din exterior. Nu de la şcoală, nu din familie… Toată lumea trăgea în ei, li se spunea că nu pot merge la şcoală, că pot transmite boala părinţilor sau bunicilor etc. Aşa s-au rupt multe relaţii între adolescenţi şi bunici. Literatura de specialitate spune clar că între aceste două categorii există o relaţie de tip miraj. Ei bine, brusc, la unii, această relaţie a dispărut. Dintr-odată, adolescenţii s-au trezit învinovăţiţi, unii dintre ei rămânând cu sentimentul de culpă că ar fi putut sau chiar au făcut cuiva ceva rău”, a declarat psihopedagogul ieşean Maricica Buzescu.

Arestaţi în faţa calculatorului

Primele măsuri, cele ale stării de urgenţă, au dat pur şi simplu viaţa adolescenţilor, dar şi a familiilor acestora, peste cap. S-au trezit prizonieri în spaţiul mic al apartamentului , care a devenit pentru toţi membrii familiei casă-şcoală-birou. "Pentru un adolescent, oricum lumea întreagă este mică. Închipuiţi-vă că mama predă într-o cameră, iar că fata, elevă la liceu, asistă la ore în cealaltă cameră. Inevitabil, cele două se intersectează. Categoric nu se înţeleg mereu, categoric le este greu. În toată această perioadă ne-am transformat casa în şcolă, birou, alţii în spital. Practic, serviciul acesta, inclusiv şcoala online, înnebuneşte lumea.

Nu înţeleg de ce se tot vorbeşte tot mai mult de transferarea lucrului la domiciliu, indiferent că e vorba de copii sau adulţi. Normal să aibă loc conflicte în cupluri, pentru că aşa e făcută lumea, să aibă o libertate profesională. Online-ul ăsta este ca şi cum ai pune un profesor de Matematică să predea Filosofie”, a adăugat Maricica Buzescu. Lipsa de socializare pentru adolescenţi a dus inevitabil la tulburări mentale, pentru că au "sărit” anumite etape din viaţa lor.

“Haideţi să ne gândim la un singur lucru, la care alţii poate nu s-au gândit. Adolescenţii din pandemie erau la vârsta primei iubiri, poate că abia aşteptau să meargă la şcoală să îşi ia fata sau băiatul de mână. Cât de greu le-a fost acestor copii, arestaţi în faţa calculatorului. A apărut fenomenul închiderii în sine, apoi anxietatea, iar din anxietate cazi uşor în stres şi apoi în depresie. Cred că în momentul în care un copil a devenit depresiv şi a pus mâna pe un telefon, cum ar fi cel al copilului, să vorbească, a făcut foarte bine. Dar gândiţi-vă la cei care nu au internet, calculator sau telefon! Acum, există o glumă pe reţelele de socializare: vor reveni la normalitate doar cei care au fost normali înainte!”, a adăugat Maricica Buzescu.