Apocalipsa după Turchin

Peter Turchin este expert mondial în gândaci de pin. Predă la Universitatea Connecticut şi susţine că lumea, în frunte cu Statele Unite, e măcinată de „o triadă întunecată de maladii sociale”. Şi anume, de o clasă de elită supradimensionată, de o scădere a nivelului de trai în rândul populaţiei generale şi de un stat tot mai incapabil de a susţine echilibrele bugetare.

Turchin a creat o arhivă digitală de date istorice şi arheologice şi îşi bazează concluziile privind viitorul apropiat , pe modelarea datelor a peste 10 000 de ani de istorie a omenirii. Prin codificarea înregistrărilor sale, el e capabil să determine mărimea clasei de elită-aspirantă din diferite ţări şi perioade istorice, cum ar fi membrii clasei nobiliare din Franţa medievală care nu mai aveau castele şi alte proprietăţi imobiliare pe care să le stăpânească, sau numărul de avocaţi americani care nu-şi găsesc un loc în barouri sau un job decent.

Ross Douthat, editorialist la New York Times, considerase cândva că modelarea istorică a lui Turchin nu este convingătoare, dar anul 2020 l-a făcut credincios: „În acest moment”, a recunoscut recent Douthat într-un podcast, „simt că trebuie să-i acordăm mai multă atenţie”. Turchin e comparat deja cu alţi autori de „megaistorii”, precum Yuval Noah Harari.

Dintre cei trei factori care vor determina violenţa socială, cel mai important este cel legat de „supraproducţia elitelor”, şi anume tendinţa claselor conducătoare ale unei societăţi de a creşte mai repede decât numărul de posturi pe care membrii lor le pot ocupa.

Turchin susţine că o clasă conducătoare poate creşte biologic, cum e în Arabia Saudită, „unde prinţii şi prinţesele se nasc mai repede decât pot fi create roluri regale pentru ei”, în timp ce în alte ţări, cum e cazul Statelor Unite, „elitele se supraproduc prin mobilitate ascendentă economică şi educaţională”. În SUA, tot mai mulţi oameni se îmbogăţesc şi tot mai mulţi se educă, dar „problemele încep atunci când banii şi diplomele de la Harvard devin precum titlurile regale în Arabia Saudită: dacă o mulţime de oameni le au, dar numai unii au putere reală, cei care nu au putere se întorc în cele din urmă împotriva celor care au”.

În Statele Unite, spune Turchin, poţi vedea din ce în ce mai mulţi aspiranţi luptând pentru un singur loc de muncă, să zicem, la o firmă de avocatură prestigioasă, sau pentru o poziţie guvernamentală influentă.

„O parte dintre elite se vor converti în contra-elite”, susţine Turchin, care dă exemplu lui Trump, dar şi a oamenilor din jurul lui, cum ar fi Steve Bannon, un „exemplu paradigmatic” de contra-elită, crescut în clasa muncitoare, cu Harvard Business School, îmbogăţit ca bancher de investiţii şi care a revendicat şi a ajuns la un moment dat la putere abia după ce s-a aliat cu oamenii de rând, împotriva elitei mainstream.

Dacă nivelul de trai al oamenilor de rând scade în raport cu ceea ce aveau înainte, aceştia acceptă ofertele contra-elitelor, dar „declanşatorul final al colapsului, spune Turchin, tinde să fie insolvenţa statului”. La un moment dat, creşterea insecurităţii devine costisitoare: elitele trebuie să-i liniştească pe cetăţenii nemulţumiţi cu ajutoare şi gratuităţi. În cele din urmă, statul epuizează toate soluţiile pe termen scurt, iar ceea ce era până atunci o civilizaţie coerentă se dezintegrează.

Problemele sunt structurale, iar procesul anevoios de schimbare democratică nu le poate rezolva la timp pentru a preveni haosul, mai susţine Turchin.

Teoria lui Turchin poate părea prea apocaliptică, la rând cu multe altele care au mai apărut în ultimele două decenii, dar fundamentarea Big Data, întinsă pe 10 000 de ani de istorie, îl face destul de credibil. Şi nu doar asta, ci şi ceea ce deja trăim de câţiva ani.