Ce bunuri sunt considerate bunuri proprii ale soților

În afară de bunurile comune ce fac obiectul devălmășiei, fiecare dintre soți are în patrimoniu său și bunuri proprii.

Bunurile proprii nu fac parte din comunitatea legală a soților, ele alcătuiesc obiectul dreptului de proprietate sau al altui drept real al soțului căruia îi aparțin, titularul dreptului exercitând asupra acestora în mod exclusiv atributele ce alcătuiesc conținutul dreptului de proprietate sau ale unui alt drept real.

Legiuitorul la art. 340 lit. a-h Cod Civil enumeră categoriile de bunuri care deși sunt dobândite în timpul regimului comunității legale, sunt bunuri proprii ale unuia dintre soți. Enumerarea este una limitativă, de strictă interpretare, soții neputând prin acte juridice să adauge la aceasta și alte categorii de bunuri.

Cu toate că prin lege sunt stabilite, pe de o parte, criterii precise cu privire la determinarea unui bun ca fiind comun, iar pe de altă parte, bunurile proprii sunt limitativ prevăzute de Codul Civil, totuși există posibilitatea legală ca un bun propriu să devină comun – de exemplu, în situația în care un soț donează celuilalt soț un bun propriu cu condiția să intre în comunitatea legală – sau un bun comun să devină propriu, în cazul în care, cu respectarea condițiilor legale, are loc împărțirea bunurilor în timpul căsătoriei.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 340 lit. a Cod Civil bunurile dobândite prin moștenire legală, legat sau donație, cu excepția cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres că ele vor fi comune, sunt bunuri proprii. Includerea acestor bunuri în categoria bunurilor proprii a fost determinată de caracterul intuit personae al dobândirii, caracter stabilit de legiuitor, sau prin voința dispunătorului în cazul legatului și donației.

Fiind acte cu titlu gratuit, legatele și donațiile sunt făcute în considerarea unei anumite persoane, ceea ce presupune că bunurile dobândite prin aceste modalități sunt proprii doar soțului gratificat.

În literatura de specialitate s-a menționat, că acea contribuție a părinților unuia dintre soți la dobândirea unui bun în timpul comunității legale nu poate fi socotită decât ca o donație făcută în favoarea exclusivă a copilului lor, cât timp n-au arătat în mod expres că au înteles să gratifice pe ambii soți, situație în care acel bun este comun.

Atât în doctrină cât și în practica judecătorească s-au ridicat unele probleme legate de bunurile dobândite prin legat sau donație cu clauză de întreținere, precum și darurile de nuntă. Astfel, dacă bunul a fost trasmis unuia dintre soți prin donație sau testament cu clauză de întreținere, iar clauza a fost executată de către soțul gratificat, bunul este propriu acestuia. Dacă însă ambii soți au suportat din patrimoniul comun cheltuielile pentru executarea clauzei de întreținere, soțul nebeneficiar al donației sau testamentului este îndreptățit fie la a cere restituirea contravalorii părții sale de contribuție din aceste cheltuieli, fie de a se prevala de ele cu ocazia determinării cotei de contribuție a ambilor soți la dobândirea bunurilor comune.

În ce privesc darurile de nuntă, atât în doctrină cât și în practica judecătorească s-a reținut că acestea sunt bunuri comune datorită destinației, dar și intenției dispunătorului de a servi la întemeierea familiei și constituirea unui patrimoniu comun al soților.

De asemenea, tot bunuri proprii sunt și sumele de bani încasate de unul din soți cu titlu de indemnizație ce iau naștere ca urmare a asigurării contractuale sau prin efectul legii ori cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciu material sau moral adus unuia dintre soți, urmare a unei fapte ilicite.

Pentru ca indemnizația să devină bun propriu este necesar ca asigurarea să fie privitoare la persoane și nu la bunuri. În cazul asigurării de bunuri, sumele de bani încasate cu titlu de indemnizație vor fi proprii ori comune în raport cu bunul asigurat.

În cazul unui eventual deces indemnizația de asigurare, cât și despăgubirea pentru prejudiciul material ori moral adus unuia dintre soți se vor cuveni moștenitorilor.

Celelalte categorii de bunuri proprii ale fiecărui soț, dincolo de cele menționate mai sus, conform prevederilor art. 340 din Codul Civil, sunt: bunurile de uz personal; bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerţ care face parte din comunitatea de bunuri; drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creaţiilor sale şi asupra semnelor distinctive pe care le-a înregistrat; bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele ştiinţifice sau literare, schiţele şi proiectele artistice, proiectele de invenţii şi alte asemenea bunuri; bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum şi bunul dobândit în schimbul acestora și fructele bunurilor proprii.

Publicitate și alte recomandări video