Cele mai trăsnite procese ale deţinuţilor. De ce nu au Kent și bere fără alcool la magazin?

Una dintre cele mai importante frâne în scăderea volumului de dosare din instanţe româneşti este pusă, în ultimii ani, paradoxal, chiar de cei trimişi de justiţie în spatele gratiilor. Cu o educaţie juridică peste medie, învăţaţi din unul în altul despre tertipurile care-i pot scoate, chiar şi pentru câteva ore, din închisoare, puşcăriaşii sunt de departe cei mai importanţi „clienţi“ ai instanţelor ieşene. Peste o mie de dosare au fost deschise în 2019 de către persoane private de libertate, majoritatea dintre ele fiind analizate punctual de judecătorii de penal de la Judecătorie sau Tribunal, indiferent cât de trăsnite au fost, aparent, solicitările.

De departe, cele mai multe dosare au fost cele în care deţinuţii au contestat o decizie ce îi priveşte, luată de judecătorul delegat de la Penitenciarul de Maximă Siguranţă din Iaşi. Legea permite deţinutului care se consideră nedreptăţit să conteste în instanţă fiecare sancţiune sau rezoluţie a magistratului delegat la puşcărie şi puţine persoane private de libertate se mulţumesc cu rezoluţia judecătorului închisorii. Potrivit datelor de pe portalul instanţelor de judecată, în 2019 au fost înregistrate 658 de dosare ce au avut ca obiect „contestaţie împotriva hotărârii judecătorului delegat“. Aproape în totalitate, aceste dosare au fost pierdute de deţinuţi, nu înainte însă ca Penitenciarul să fie citat, iar judecătorul să analizeze fiecare caz în parte.

Câteva exemple

Pe lângă contestaţiile împotriva hotărârii judecătorului delegat, unii deţinuţi au mai deschis procese cu obiectul „contestaţie la executare“, „liberare condiţionată“, „pretenţii – daune morale“ etc. Iar conţinutul unora dintre dosare stârneşte amuzamentul.

La finele anului trecut, de pildă, un deţinut a dat în judecată Penitenciarul deoarece la magazinul din curtea închisorii nu se vindeau ţigări de care îi plac lui, Kent. Deţinutul a mai fost nemulţumit şi de faptul că nu avea acces tot timpul la magazin, ci doar în anumite zile. „Ar trebui să se găsească marfă mai variată“, a scris deţinutul, care însă nu a avut câştig de cauză la Judecătorie.

În trecut, un alt deţinut şi-a căutat dreptatea în justiţie nemulţumit că la magazine nu se vinde bere fără alcool. Explicaţia instanţei a fost una tranşantă „berea fără alcool este o bere care se produce prin fermentare, şi nu se poate garanta concentraţia de 0% alcool, existând posibilitatea ca aceasta să fermenteze şi ulterior procesului de fabricaţie“.

Un alt deţinut a dat în judecată Penitenciarul pentru că nu a vrut să îi pună la dispoziţie un meniu vegetarian în timp ce altul pentru că nu i s-a dat voie să comande de la KFC.

Însă nu doar pentru burtă au deschis deţinuţii procese. O altă persoană din Penitenciar a deschis şi el proces „întrucât a fost cazat cu persoane fără cultură, fără bun-simţ, hoţi, violatori şi criminali şi s-a săturat să facă curat după alţii, să i se fure mâncarea, să îi fie frică pentru propria persoană“. Verdictul judecătorului: „respinge ca nefondat“, sintagma cel mai des întâlnită din sentinţele acestor tipuri de dosar.

Fiecare proces pierdut ar trebuit, teoretic, să îi coste pe deţinuţi, în unele cazuri cheltuielile judiciare fiindu-le imputabile, chiar dacă de cele mai multe ori suma e de 100 de lei. Cum însă persoanele din penitenciar sunt, în majoritate, insolvabile, paguba, dincolo de încărcătura instanţelor, rămâne a statului.

Cele mai multe procese deschise de un deţinut de la Iaşi îi aparţin interlopului nemţean Dumitru Ioan Mironescu. Potrivit datelor portalului de judecată, doar la Judecătoria Iaşi, apar în arhivă peste 100 de procese în care acesta este implicat. Multe dintre acestea au ajuns şi la instanţele superioare, ca urmare a apelului sau recursului.