Cererea de protecţie faţă de o persoană violentă nu se aplică şi în interiorul bisericii. Libertatea religioasă primează

Conform plângerii depuse de C.C., relația acesteia cu C.M.M. se încheiase vara trecută. Bărbatul nu ar fi acceptat însă situația și a început să o hărțuiască pe C.C., tânăra văzându-l pe C.M.M. în fiecare dimineață în fața blocului. Acum două duminici, C.M.M. ar fi abordat-o iar, cerându-i să reînceapă relația.

Fiind refuzat, bărbatul i-ar fi tăiat tinerei cauciucurile mașinii. Având cheia de la locuința lui C.C., bărbatul i-ar fi intrat în casă, distrugându-i din lucruri. Femeia a cerut și ca, prin ordin, să-i fie interzisă lui C.M.M. și apropierea de biserica pe care o frecventează.

În replică, apărătorul din oficiu al lui C.M.M. a afirmat că distrugerea pneurilor mașinii de către bărbat este doar o presupunere, neputând fi probată. El a arătat și că bărbatului nu i se poate limita libertatea religioasă, prin interzicerea accesului la o anumită biserică.

Magistrații Judecătoriei Pașcani au apreciat că C.C. nu a dovedit violențele, de orice natură, la care ar fi fost supusă. Cele două plângeri depuse de femeie la poliție nu au fost considerate ca suficiente pentru a dovedi fie și doar violența psihologică.

„Aceste probe nu au convins pe deplin instanța în sensul că reclamanta s-ar afla în real și iminent pericol, care să justifice emiterea unui ordin de protecție, așa cum s-a solicitat și de asemenea, neprobându-se că pârâtul ar da dovadă de un comportament violent, care i-a produs reclamantei o stare de temere reală”, au motivat judecătorii respingerea cererii. Adoptată vineri, sentința este supusă apelului.