Ciuguleala liberală. O familie de la vârful Prefecturii ieșene face carieră și avere

O licitaţie banală pe platforma electronică de achiziţii publice: comuna Dagâţa vrea să construiască, din fonduri proprii, un pod peste râul care desparte câteva case şi terenurile agricole de satul Zece Prăjini. Este a doua încercare, la un preţ mărit, pentru că prima tentativă de atribuire a contractului nu a atras nicio ofertă. Noua valoare estimată este de 559 de mii de lei, iar data limită de înscriere este 1 octombrie. Podul ar urma să aibă o lungime de 13,6 metri, lăţime de 5 metri, iar albia regularizată cu pereţi din beton înainte şi după pod, respectiv malurile întărite pe alte câteva zeci de metri în continuarea pereţilor respectivi.

E mic preţul sau e în media pieţei? Un răspuns am găsit în cealaltă parte a judeţului, la Plugari, unde proiectarea şi construirea unui pod mai mic, de 7 metri lungime, dar de 6 lăţime şi cu pereţi din beton mai lungi în aval şi amonte, au fost atribuite în septembrie 2019 contra sumei de 755 de mii de lei. Aşadar, cam cu 50 la sută mai mult faţă de estimarea celor din Dagâţa – iar asta, pe vremea când materialele de construcţie costau mai puţin decât acum.

Totul a fost corect, ne-a spus primarul Paul Mursa, subliniind că pe hârtii s-au uitat şi inspectorii Curţii de Conturi. Ba, încă proiectantul propunea un milion de lei iniţial, a adăugat primarul, dar până la urmă lucrarea a ieşit la trei sferturi din estimarea proiectantului. Banii au venit până la urmă din fonduri guvernamentale, refacerea podului fiind "la urgenţă". Totuşi, deşi procedura impunea 6 luni pentru finalizarea lui, podul a fost gata în 8 luni şi jumătate: inaugurarea s-a făcut la câteva zile după ieşirea din starea de urgenţă. Cei de la Dagâţa speră să-l vadă pe al lor gata în 12 luni.

Trei pentru un pod

Dar cine a fost norocosul câştigător de la Plugari? În cele 14 zile cât procedura a fost deschisă, singura ofertă a venit de la o asociere de firme de succes, potrivit cifrelor de afaceri raportate. Proiectant este Artehnis, firmă deţinută de fratele deputatului liberal Mugur Cozmanciuc, iar executant, Edil Industry, firmă care, cu doar două luni înainte şi în asociere cu alte două companii, semnase cu Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară pentru Salubritate (ADIS) Iaşi un contract uriaş, de 159 de milioane de lei, pentru administrarea pe următorii 5 ani a Centrului de Management Integrat al Deşeurilor de la Ţuţora. De atunci, cei de la Edil Industry nu s-au mai ocupat de colectarea şi transportul deşeurilor în comunele ieşene (prin achiziţii directe), ci doar de lucrări edilitare – de la furnizare şi împăştiere balast tot la Plugari, în valoare de 269 de mii de lei, până la vânzări de utilaje, precum autoplatforma mobilă de lucru cu nacelă de 134,5 mii lei, tot către Plugari. Aroneanu şi Miroslava încheie scurta listă a achiziţiilor directe. În fine, a treia firmă din asocierea pentru podul din Plugari, Casa Design, a obţinut, tot împreună cu Edil Industry, un contract de 6,58 milioane de lei (iniţial estimat la 6,59), fără TVA, pentru modernizarea unor drumuri la Ciorteşti. Procedura fusese lansată la începutul lui 2019, dar atribuirea a venit abia în vara anului trecut – cu aproape un an întârziere faţă de termenul estimat, şi asta în ciuda faptului că nu au existat contestaţii.

O mână face afaceri cu alta

Dar Edil Industry este strâns legată de o altă firmă ieşeană, Metalideea – cea care a realizat cu ani în urmă scările spre Vârful Toaca şi a eliminat câteva puncte periculoase pe traseele din Masivul Ceahlău. Numărul de telefon de contact al primei firme este pe cartea de vizită a celei de-a doua. De altfel, Cătălin Gîrjan, directorul economic de la Edil Industry (firma tatălui său), este acţionar la Metalideea, cu 30 la sută din pachet. El este unul dintre liberalii discreţi, ieşind din conul de umbră după ce soţia sa a fost numită subprefect în mai 2020.

A fost un moment de cotitură în afaceri: după o pauză de peste trei ani, Metalideea a reintrat pe piaţa achiziţiilor directe, mai timid la începutul anului trecut, mai hotărât după luna mai. Şi numai cu primării conduse de liberali. Cu o excepţie: a vândut Primăriei Bicaz (primar PSD) 39 de coşuri de gunoi stradale la preţul de 320 de lei bucata, din acelea din care a livrat Primăriei Victoria (primar PNL) 60 de bucăţi, la 350 de lei bucata. Dar locuitorii din Victoria au şi coşuri mai scumpe, de 430 de lei, cumpărate astă-vară.

La Dumeşti au ajuns două staţii de autobuz contra 32,5 mii lei, în vreme ce la Plugari au fost făcute patru staţii cu ceva mai puţini bani. Dumeştiul a comandat şi reabilitarea şi conservarea unui monument al eroilor (42 mii lei), în vreme ce comuna Plugari a achiziţionat mobilier stradal de 48,3 mii lei şi stâlpi pentru iluminat, de 35,7 mii.

Am vrut să aflăm de ce s-au înmulţit brusc achiziţiile directe anul trecut şi de ce aproape numai de la primării cu conducere liberală, dar nu am primit răspuns nici la apel, nici la mesaj. Vom reveni imediat ce vom avea răspunsurile şi, cu siguranţă, misterul va fi elucidat.

Ce sume apar în declaraţiile de avere

Cu toate aceste succese, Cătălin Gîrjan nu câştigă mai mult decât soţia sa. Potrivit declaraţiei de avere a Adinei Gîrjan, ea a câştigat anul trecut, în calitate de manager public (până pe 22 mai), apoi de subprefect, 129 de mii de lei. Documentul consemnează că soţul a fost retribuit cu 60 de mii de lei ca director economic la Edil Industry şi cu 31 de mii ca şef serviciu marketing la Metalideea – firma unde este acţionar şi care i-a acordat şi dividende de 14,4 mii lei. Pe ansamblu însă veniturile lui Cătălin Gîrjan au fost mai mari decât cele menţionate, tot într-o declaraţie a soţiei, pentru anul 2019.