Cum ar fi ca, deodată, să vă umpleţi casa de copii? O şansă mare pentru patru fraţi

Prin intermediul acestuia, 30 de copii, mai exact grupuri de fraţi care beneficiază de măsuri de protecţie diferite, cum ar fi asistenţă maternală, plasament familial sau centre de plasament, au avut ocazia să se întâlnească şi să îşi creeze propriile amintiri.

Cosmin, Ana-Maria, Andrei şi Ionuţ sunt patru fraţi norocoşi, care de trei ani au rămas împreună la o familie care îi iubeşte şi care vrea să îi vadă împreună şi după ce fiecare va împlini 18 ani.

De ei are grijă în fiecare clipă Lenuţa, care este asistent maternal de trei ani, dorinţa ei fiind să vadă cât mai mulţi copii fericiţi, iar împreună să să crească oameni de bază.

Iniţial, a pornit cu gândul că va lua în grijă unul, maximum doi copii, însă când i-a găsit pe cei patru fraţi, nu a putut să îi despartă, mai ales că cel mai mic dintre ei, care avea atunci patru ani, a sărit direct în braţele soţului său.

„Am simţit că a fost aşa, ca o chemare. Acomodarea cu ei a fost de fapt grea mai mult pentru mine, eu cred că atunci, din octombrie şi până de Crăciun nu am zâmbit vreodată şi nu pentru că ar fi făcut ei probleme, ci pentru că mă stresam eu să fie bine. Mă temeam că nu voi reuşi să fac asta, nu voiam să încep şi apoi să mă opresc, să îi dezamăgesc. Acum ştiu că nu aş mai face aşa, după ce am început să văd lucrurile mai lejer totul a fost bine“, povesteşte Lenuţa înconjurată de cei patru copii, care zâmbesc liniştiţi.

Copiii au acum vârste cuprinse între 7 şi 13 ani, sunt toţi elevi şi mama lor spune că fiecare se străduieşte în direcţia lui să arate că poate mai mult, chiar dacă la început a fost mai dificil pentru că le era greu să se descurce singuri şi să recupereze ceea ce au pierdut. A învăţat însă că răbdarea, şi din partea părinţilor şi din partea copiilor, poate face minuni.

„Copilul cel mare era în urmă, era în clasa a III-a şi nu ştia să spună cât este ceasul, nu ştia zilele săptămânii. Prima dată am vrut să înveţe tabla înmulţirii şi a împărţirii, însă pur şi simplu mi-a rupt foaia în faţă. Cred că era prea mult pentru el, aşa că m-am gândit să îl las singur să înveţe. L-am găsit plângând, zicând că nu se descurcă singur. Iată că, încet-încet, ajutat şi de noi, a terminat clasa a IV-a chiar cu premiul III. Le-am şi zis doamnelor de la şcoală că nu mă impresionează un calificativ, oricare ar fi el, vreau să fie oferit în funcţie de meritele lui, ca să ştim unde trebuie să mai lucrăm“, a completat asistentul maternal.

Au fost acceptaţi foarte repede şi de ceilalţi copii ai familiei, o fată în clasa a X-a şi un băiat în clasa a V-a, fata fiind cea care îi ajută şi să facă temele atunci când îi permite şi timpul.

Lenuţa nu îşi poate închipui cum ar fi viaţa fără ei şi dorinţa ei cea mai mare este să rămână familia lor pentru toată viaţa, chiar şi după ce fiecare va împlini 18 ani. Ionuţ, fiind fratele cel mai mare, chiar dacă are abia 13 ani este deja matur şi vrea să aibă grijă de fraţii săi mai mici, având mereu o postură serioasă.

„Îmi place foarte mult la ei că dacă au o bucăţică de ceva, orice, vor să o împartă şi cu celălalt. De exemplu, dacă uităm să punem pâine destulă pe masă, se uită unul la altul şi dacă unul dintre ei are felia mai mare, rupe şi îi dă şi celuilalt. I-am învăţat de la început că tot ce este al nostru este şi al lor şi invers. Sunt nişte copii deosebiţi“, spune mulţumită femeia.

Singura dorinţă – o familie

De Ziua Familiei au existat însă şi copii care încă mai aşteaptă şansa de a avea o familie întregită sau şansa să îşi petreacă timpul cu fraţii lor. Acesta este şi cazul unui băiat în vârstă de 12 ani care se află în sistemul de protecţie încă de la naştere şi nu a reuşit până acum să facă parte dintr-o familie.

Este nevoie ca de trei ori pe săptămână să fac şedinţe de dializă la Spitalul de Copii „Sf. Maria“, iar de şase ori pe zi are nevoie de sonde vezicale, afecţiunea de care suferă neputând să fie tratată. Cei de la Centrul de Servicii Sociale „Ion Holban“ spun însă că este „sufletul“ oricărei activităţi, indiferent că este vorba de mers la spital sau de joacă.

„Marian este un copil deosebit, unul dintre cei mai isteţi, joviali, îndrăzneţi, însă din cauză că a petrecut jumătate de viaţă în spital e mult mai matur pentru vârsta lui. Noi ne-am dori foarte mult o familie pentru el, însă până acum nu s-a găsit nimeni. Este foarte complicat şi din punct de vedere medical, am încercat să trimitem documentaţia în Italia, Elveţia, Germania, dar mai mulţi medici din Elveţia ne-au spus că nu se poate face nimic pentru a schimba starea lui, nici chirurgical“, a explicat Lucian Părpăuţă, şeful Centrului de Servicii Sociale „Ion Holban“.

A existat la un moment dat dorinţa unui asistent maternal din Târgu Frumos să îl ia în grijă, însă atunci când a aflat ce înseamnă mai exact boala şi care este tratamentul necesar, a renunţat. Cei de la Centru caută în continuare o familie pentru el, dorindu-şi să îl vadă liniştit şi înconjurat de afecţiunea unui părinte.

„Evoluţia unui copil într-o familie este una mult mai bună decât într-un centru, noi încercăm să le oferim tot ce putem. Sperăm că se va găsi până la urmă şi o familie pentru el“, a completat şeful centrului.

Un alt copil care îşi doreşte o familie este un băiat de 13 ani care suferă de hemofilie, o boală cronică gravă a sângelui, a cărei principală manifestare este reprezentantă de hemoragii. De aceea, toţi cei din jurul său au grijă de el, în principal să nu se lovească în timp ce se joacă cu alţi copii.

„De trei ori pe săptămână face la spital un factor de coagulare a sângelui, este copil şi la fel ca oricare altul se poate lovi. Înainte de a se descoperi afecţiunea de care suferă, a mai făcut şi un accident vascular cerebral, în urma căruia a rămas cu anumite probleme. Cu toate acestea, a avut o evoluţie extraordinară având în vedere prin ce a trecut“, a mai precizat Lucian Părpăuţă.

Ziua de 15 mai a dost declarată Ziua Internaţională a Familiei încă din anul 1993, cu scopul de a accentua importanţa unei familii, însă mai ales pentru a promova egalitatea, dragostea şi respectul, toate regăsindu-se în cadrul unei familii.

Publicitate și alte recomandări video