Cupa Mondială a început în pas de melc

A trecut o săptămână din Cupa Mondială a anului 2018. Suficient pentru a da apă la moară comentariilor. Ca de pildă, că acest World Cup, sau mai exact „Mirovoi Kubok“, este cel mai slab din istorie. Nu e de mirare, acest lucru a fost întotdeauna adevărat, fiindcă primele meciuri din grupe au fost mai mereu amorţite şi ameţite. Istoria Cupei Mondiale a însemnat mai mereu partidele din faza KO, nu şahurile eterne din grupe. Cum ar fi Argentina – Olanda (0-0) din 2010, ca un simplu exemplu. Îndeobşte, în aceste faze, meciurile care atrag sunt cele între neofiţi şi granzi, în care lumea se extaziază în faţa unor „autobaze de stat“ ca ale Tunisiei şi Iranului.

Mult lăudata echipă a Iranului ar fi fost, dacă ar juca în Liga I, cea mai detestată echipă, însă rezistenţa eroică de acum patru ani în faţa Argentinei şi acum în faţa Spaniei o ridică pe un piedestal nemeritat. Ne îndoim că puştii din lumea întreagă vor începe să colecţioneze  abţibilduri cu Ezatolahi sau Jahanbakhsh, tot Ronaldo şi Messi vor fi la putere, însă toată lumea ţine minte că Ezatolahi a înscris un gol în meciul cu Spania, nevalidat de un „asistent ticălos şi un VAR adormit“. Faptul că golul a fost marcat dintr-un ofsaid cât casa contează mai puţin, aproape cât zicala care spune că trebuie să mergi la culcare când îţi spun doi că eşti mangă.

Până acum, rămân în istorie două meciuri din acest Mondial: un halucinant Portugalia – Spania, cu un 3-3 scos de Cristiano Ronaldo în faţa unei echipe conduse de un antrenor improvizat, şi victoria superbă a Croaţiei în faţa Argentinei. În ultimul meci, gafa portarului Caballero a contat enorm în economia eşecului echipei „blanco-azul“, însă o echipă ca Argentina, în frunte cu marele Messi, trebuie să fie în stare să treacă peste o astfel de eroare. Însă Messi joacă de ani buni cu FC Barcelona pe paşaport în loc de Argentina, şi puţin îi pasă de durerea conaţionalului său. Atunci când superstarul tău îşi permite să-şi aleagă coechipierul, să-l prefere pe Agüero şi să-i pută Higuain sau Dybala, cauza nu stă în infatuarea liderului din vestiar, ci pe bancă, la o conducere tehnică neputincioasă şi nevolnică. Când un antrenor precum Jorge Sampaoli, care a spart tiparele Copei America cu naţionala Chile, se comportă precum un tehnician pus pe hârtie ca George Csorcseri la Târgu Mureş, sau Victor Naicu la Voluntari, rezultatele nu pot fi altele. Mai ales acum, când Croaţia a ajuns la conştiinţa valorii, iar cei mai buni mijlocaşi din fotbalul mondial, Luka Modric şi Ivan Rakitic, uită de bătăliile din „los clasicos“ şi  îşi demonstrează super-clasa pe teren. Cât despre Argentina, această excepţională naţiune fotbalistică trebuie să se gândească de pe acum la momentul „post-Messi“, şi primul lucru nu ar fi căutarea unui nou Messi, ci a unui nou antrenor, care să conducă în mod real echipa.

În rest, nu prea pot fi trase multe concluzii din primele zile ale Cupei Mondiale. Rusia nu este, într-adevăr, „Matrioşka“ împopoţonată care ia bătaie de la toată lumea, dar nici nu se poate întrupa în sperietoare, după ce a bătut Egiptul şi Arabia Saudită. Portugalia trăieşte prin Cristiano Ronaldo, jucător de o altă factură psihică decât Messi, dar deloc imun la farmecele vedetismului. Franţa, Brazilia şi Spania încă nu şi-au arătat colţii, Germania este la final de capitol, Belgia este privită în continuare cu neîncredere, iar Polonia a fost privită cu prea multă încredere. Se aşteaptă minunile, dar de unde? Islanda rămâne o echipă limitată, Africa dezamăgeşte crunt (excepţia confirmă regula, Polonia s-a bătut singură, nu a fost învinsă de Senegal) şi, dacă Japonia nu prinde puţin curaj, poate doar Mexicul să devină revelaţia competiţiei.

Însă, după cum am spus la început, istoria Cupei Mondiale la fotbal nu s-a scris în primele meciuri din grupe. Au fost suficiente cazuri când lei amorţiţi s-au trezit pe parcurs şi au urlat până în final. De aceea, considerăm că turneul final din maica Rusiei mai are multe de spus.

 nicolae.grecu@ziaruldeiasi.ro

Publicitate și alte recomandări video