De ce nu avem o Agora ieşeană?

De aproape un an de când vorbesc cu diverşi ieşeni ca să le aflu poveştile de viaţă pe care apoi le public pe site-ul ieşenii.ro, aflu o mulţime de lucruri şi despre Iaşi. Mai exact, despre cum se vede oraşul dinspre cei care-l locuiesc, nu doar din ce ne spun diverse ghiduri, site-uri oficiale, discursuri sau texte mai mult sau mai puţin promoţionale. Şi ce aflu, dincolo de faptul că e mai mult decât interesant, e şi cât se poate de util, dacă vrei să înţelegi mai ales ce nu merge în acest oraş şi ce poate fi şi ar trebui îndreptat.

Am să zic aici doar despre una dintre problemele Iaşului, aşa cum mi-a fost ridicată de un ieşean foarte implicat în viaţa comunităţii şi care mie mi s-a părut extrem de importantă. E vorba de faptul că Iaşului îi lipseşte o veritabilă piaţă publică, acel spaţiu pe care grecii antici îl numeau agora şi pe care îl găseşti, într-o formă sau alta, în mai toate marile oraşe de peste tot din lume.

Sigur, agora antică avea unele funcţii pe care azi nu le mai poate îndeplini. În Atena antică, în agora se ţineau, spre exemplu, şi alegerile sau procesele publice. Nu mai e cazul, dar rolul principal al unei astfel de pieţe publice a rămas acelaşi.

Piaţa publică e acel loc amenajat special unde cetăţenii se adună, socializează, discută problemele comunităţii, fac politică sau vorbesc unii cu alţii despre ce le trece prin cap, se bucură de atmosfera pe care o dă arhitectura locului, clădirile, de regulă vechi, sau de faptul, pur şi simplu, de a fi împreună. Dar e şi locul unde se adună locuitorii atunci când vor să protesteze sau să ia atitudine faţă de ceva pe care-l consideră important pentru ei. Piaţa publică e, cu alte cuvinte, inima cetăţii.

Iaşul are două astfel de spaţii publice care ar putea funcţiona ca agora, dar care, din diverse motive, n-o fac. Unul e cel din faţa Palatului Culturii, unde acum e doar o parcare şi în stânga ceva spaţiu verde. Celălalt loc e Piaţa Unirii.

Dacă la Palatul Culturii e mai greu de imaginat o agora, măcar din cauza faptului că prin faţa lui trece (şi nu poate fi desfiinţat) bulevardul Anastasie Panu, ceea ce lipseşte locul de liniştea, confortul şi accesul pietonal, în Piaţa Unirii e clar că se poate. Cu o singură condiţie, mare şi lată. Ca primăria să transforme toată zona dintre Palatul Culturii şi Fundaţie în pietonal. Inclusiv strada Cuza Vodă.

Ştiu, pare o măsură radicală, cu consecinţe şi efecte secundare majore, cum ar fi aglomerarea traficului rutier în zonele vecine, în special pe bulevardul Independenţei. Nu ştiu ce consecinţe ar produce şi desfiinţarea liniei de tramvai care traversează centrul din Tg. Cucu până la Gară şi pe direcţia spre Copou. Iar toate astea ar presupune, cu siguranţă un efort uriaş, ca resurse, inclusiv de timp, din partea administraţiei locale, dar cred că merită.

E suficient să ne imaginăm ce ar însemna pentru oraş, turistic, dar şi pentru proprii locuitori, să ai o zonă pietonală pe toată cuprinderea centrului istoric al Iaşului, de la Palatul Culturii, până la Fundaţie. Ce tip de viaţă ar căpăta oraşul.

Iar Piaţa Unirii ar deveni cu adevărat o agora, acel loc unde e musai să fii ori de câte ori vrei să te întâlneşti cu alţii pentru a pune la cale treburile oraşului, a-ţi spune cuvântul sau pur şi simplu a te bucura că eşti, ca cetăţean, „buricul” oraşului, nu doar un simplu plătitor de taxe.