Discurs pascal?

► Mizând pe flămânzenia ancestrală. Probabil adresându-i-se psihologiei culegătorului în perpetuă căutare a hranei (seminţe, rădăcini, larve), ştirile, reportajele şi chiar talk-show-urile tv s-au întrecut în alarme privind achiziţiile pentru „masa de Paşte". Mai întâi, cadrul general, exigenţele: „Vinul nu poate lipsi de pe masă când vine vorba de sărbători"; „De pe masa de Paşte a românilor carnea de miel este principalul sortiment!". Dar nu putem rămâne acasă; deci, „turismul de Paste: distractie pe litoral, traditii si mese imbelsugate in Bucovina, Maramures si Transilvania". Urmează, însă, teroarea preţurilor: „O familie cu venituri medii va cheltui în acest an cel puţin 500 de lei pentru a sărbători cum se cuvine Paştele, în condiţiile în care o parte importantă din buget va fi folosită pentru a cumpăra carne de porc, de miel sau de pui" (/digi24.ro/); „O masă bogată de Paşte costă câteva sute de lei". Sau: „Ouale rosii, pasca, cozonacul si carnea de miel nu ar trebui sa lipseasca de pe masa de Sarbatorile Pascale. Pentru ca aceasta sa fie cat mai imbelsugata, timisorenii trebuie sa scoata din buzunar sume destul de consistente" (se ajunge la „mai bine de 500 de lei pentru a avea bucate traditionale de Paste… vestea buna e ca, de obicei, mai ramane carne de miel si pentru congelator"; /opiniatimisoarei.ro/).

► Un fior în plus (de pe acum): „Pregătiţi-vă sufleteşte. Anul acesta masa îndestulată de Crăciun va fi un efort financiar serios, pentru cele mai multe familii din România" (/stirileprotv.ro/). Lăsăm pe altă dată discursul medical privind urmările îmbelşugărilor şi îndestulărilor, pare-se obligatorii.

► Pro domo (naţional). Dacă nu am putut rezerva masa într-o „locaţie" cu meniu de „fiţe" (printre felurile de mâncare, cel puţin „somon la cuptor în crustă de muştar = somon, mărar, usturoi, ulei de măsline, muştar Dijon, coriandru, cimbru, piper, toate după gust", dacă nu, la „antreu" doar, „somon afumat cu hrean si capere, cascaval, pastrama de pui afumat, tartine cu icre de somon, surimi, salata rucola cu rosii cherry si mozzarella, muschi file, castravete cu crema de branza si germeni, rulada de sunca si cascaval, masline, frittata de spanac cu bacon cu onion marmelade"), probabil pentru a ne mai îmbuna, unii ne servesc un dicton, care sună cam aşa: „Nu-i mâncare ca sarmaua, nici hamburgher ca pifteaua"! Aşadar, prin noi înşine! Atâta doar că, prin bucătăria epocii fanariote, am luat şi sarmaua şi chifteaua de la turci! Ceea ce nu ar conta prea mult (de la turci am luat şi ciorba, iar de la slavi borşul!), numai că PIfteaua este de nivelul socio-cultural libean în loc de lighean (vezi şi un sfat, la obiect, pe internet: „Dacă, totuşi, insistaţi pe piftele, v-aş ruga să fiţi consecvenţi: nu mai ziceţi nici Chişinău!"; /luciangavrila.ro/).

► Nu doar verbalul. Un canal tv ne-a asigurat că va organiza cea mai grozavă sărbătorire creştină a Învierii. S-au oferit mostre: doamne, cele mai multe de a doua şi de a treia vârstă, (probabil recuperator) gătite copios şi rujate violent, se vaită, ca de Paşti, mai întâi pe improvizaţii, unele destul de penibile (de tipul „Iartă-mă Doamne, că nici o porunca a ta nu am păzit. Iartă-mă Doamne, că în păcate de moarte am căzut mereu" (sic!), ori „La tine vin, O, Domnul meu cel Sfânt, Cu păcatele mele care sunt, Mai iartă-mă, primeşte-mă, Cu toate relele ce le-am făcut"). Pentru ca, mai apoi, să treacă la huţulii deşănţate, cu îndemnuri, verbale şi gestuale nedisimulate, spre destrăbălări. Iar programul propriu-zis, în ceea ce priveşte partea a doua, va fi fost pe măsura reclamei: ca la crâşmă, cu beţivani dezlănţuiţi! Doar e petrecere pascală!

► Vocabularul de sezon nu putea lipsi: „În Joia Patimilor, audierea lui C. la Parlament"; „Cina cea de taină la… T14", dar şi „Tăierea porcului din curtea SRI". Deci, câte ceva se mai cunoaşte! Iar celor care mai vor să afle, câteva cuvinte din partea unui cleric: „Pentru cei care merg însă după slujba de Înviere la discotecă sau în baruri [sau pe canalul Rtv, n.n.], ori se ghiftuiesc peste măsură, un sfat sincer: sărbătoarea Învierii lui Iisus Christos este doar o bucurie interioară, nicidecum un prilej de beţivăneală" (/opiniatimisoarei.ro/).

► Se mai poartă! Opinii, post-hoc, ale unui simplu privitor: „De când a ajuns sărbătoarea de Paşte să fie obiect de distracţie? Nu de alta, dar au fost prezentate imagini din cluburi, pline de tot felul de pipiţe şi cocalari, care ciocneau ouă roşii la ora 00:00, exact cum ar desface o şampanie de revelion" (/calmbomb.eu/).

Stelian Dumistrăcel este profesor universitar doctor în cadrul Departamentului de Jurnalistică şi Ştiinţele Comunicării de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

Publicitate și alte recomandări video