Iată cum se câştigă un proces cu asiguratorul pentru schimbarea acoperişului casei!

Un ieşean şi-ar putea monta un nou acoperiş la casă pe seama asigurării de locuinţă. El a cerut instanţei obligarea la plata reparaţiilor în valoare de 39.000 lei, după ce firma de asigurări refuzase să accepte despăgubirea. În faţa judecătorilor, asigurătorul s-a arătat dispus să plătească cel mult o zecime din costuri.

În ianuarie 2019, Romeo M. a încheiat o poliţă de asigurare tip CASCO, prin care erau acoperite toate riscurile la care îi putea fi supusă casa, inclusiv uragane, tornade, boom sonic, coliziunea cu un vehicul sau tulburări civile. Prin aceasta, societatea de asigurări se obliga să suporte toate prejudiciile produse, la valoarea de nou. Poliţia încheiată de ieşean era practic o prelungire a celei anterioare, încheiate în aceleaşi condiţii. O lună mai târziu, el s-a văzut în situaţia de a cere despăgubiri în baza poliţei.

Fenomenul de îngeţ-dezgheţ afectase grav ţigla acoperişului, ca şi infrastructura acestuia, fiind necesară înlocuirea acestuia în totalitate. Fuseseră afectate 70% dintre ţiglele montate în 2004. Ieşeanul a fost nevoit să facă reparaţiile pe banii lui, întrucât societatea de asigurări a refuzat plata. ASIROM invocase faptul că stricăciunile se datorau proastei calităţi a materialelor folosite la construcţie. Ţiglele absorbeau o cantitate de apă dublă faţă de normal, ceea ce a condus la măcinarea şi fisurarea acestora în urma îngheţului şi dezgheţului.

Asigurătorul şi-a menţinut poziţia şi în faţa instanţei. ASIROM s-a arătat dispusă să suporte un procent de maxim 10% din valoarea totală a despăgubirii. Expertiza tehnică făcută în cauză a arătat că distrugerea acoperişului se datora într-adevăr calităţii proaste a ţiglei ceramice, care nu rezistase la îngheţurile-dezgheţurile repetate. Expertul a stabilit două valori ale pagubelor. Înlocuirea ţiglei cu una de acelaşi tip costa 24.000 lei. Cum însă tipul respectiv de ţiglă nu se mai fabrică, era necesară folosirea unei ţigle asemănătoare, costul reparaţiilor ridicându-se la 27.100 lei.

„La data încheierii poliţei de asigurare, a fost efectuată o inspecţie de risc de către un reprezentant al societăţii pârâte, prin care au fost confirmate informaţiile furnizate de reclamant cu privire la clădire (valoarea de nou, tipul clădirii, respectarea prevederilor autorizaţiei de construire etc.), starea generală de întreţinere a locuinţei fiind caracterizată drept foarte bună, iar uzura redusă. Cu această ocazie, reprezentantul societăţii pârâte nu a impus reclamantului luarea de măsuri obligatorii în vederea remedierii unor eventuale deficienţe. În consecinţă, nu au fost descoperite erori de proiectare, de execuţie, defecte sau vicii ale materialelor, nici nu a fost reclamată o nerespectare a calităţii materialelor indicate de proiectantul bunului asigurat”, au reţinut magistraţii Judecătoriei.

Câtă vreme reprezentanţii ASIROM verificaseră starea tehnică a acoperişului înainte de încheierea poliţei, firma nu mai putea invoca ulterior calitatea proastă a materialelor. Magistraţii au obligat ASIROM la plata reparaţiilor acoperişului, dar nu în cuantumul pretins de Romeo M. Chiar dacă acesta ceruse 39.000 lei, judecătorii au acceptat doar valoarea stabilită în urma expertizei, respectiv 27.100 lei. ASIROM a declarat apel împotriva sentinţei, cazul aflându-se acum pe rolul Tribunalului.