Îngerul Bizarului – Magie neagră, sex + rachete (și ceva science fiction)

Serialul Strange Angel, realizat de Mark Heyman, scenaristul filmului Black Swan, adaptează cartea de  de non-ficțiune scrisă de George Pendle, un fost ziarist de la Time Magazine. Este practic un film biografic, numai că biografia expusă spectatorilor calcă deseori foarte apăsat pe teritoriul bizarului și al imaginarului.

Adevărul este că viața lui Marvel “Jack” Whiteside Parsons a fost incredibilă. Este unul dintre părinții științei rachetelor, unul dintre cei care au făcut ca omul să ajungă pe Lună. Și este unul dintre cei care a înființat faimosul Jet Propulsion Laboratory. Aceasta este fața doctorului Jekyll. Pentru că există și mister Hyde: de partea cealaltă a vieții sale, Jack Parsons a fost implicat, dincolo de rațiune, și în ocultism, fiind lider al unui grup satanist înființat de celebrul și rău-famatul Aleiser Crowley. Și, în același timp, a fost vecin cu anumite figuri legendare ale science fiction-ului. Ziua savant, noaptea mag. Parsons studia știința pentru a duce omul în cosmos și practica ritualuri pentru a explora alte spații.

Toate acestea le-ați putut vedea în Strange Angel. dacă l-ați urmărit până acum. Totul a fost adevărat.

Bizar drumul spre stele

John Whiteside "Jack" Parsons (pe numele lui real Marvel Whiteside) s-a născut pe 2 octombrie 1914 în Los Angeles, într-o familie avută. Încă de mic a început să fie pasionat de rachete, mai ales datorită celeilalte pasiuni ale sale, cea pentru literatura science fiction. Era un cititor avid al revistei Amazing Stories, la care ajunsese după ce îl descoperise, fascinat, pe Jules Verne.

Deși nu a fost un elev prea strălucit în școală, Parsons a început să experimenteze încă de foarte tânăr rachetele, făcând tot felul de încercări în compania prietenului său Edward Forman, cei doi adoptând și un motto pentru activitățile lor, „Per Aspera Ad Astra”. În timpul școlii, Parsons și Edward au construit mai multe modele, au continuat să studieze explozibili și, după ce au construit prima rachetă cu combustibil solid, au început să corespondeze cu marii cercetători din domeniu, precum Robert H. Goddard, Hermann Oberth, Konstantin Țiolkovski, Willy Ley și Wernher von Braun. Cu acesta din urmă, Parsons chiar a stat ore întregi de vorbă la telefon.

În același timp, în privat, Parsons avea și alte preocupări. George Pendle spune că viitorul mag a încercat să invoce diavolul în dormitorul lui, dar, speriat că invocația a avut succes, a întrerupt pe moment studiul ocultismului.

Deși nu își terminase oficial studiile, iar personalitatea și metodele lui de lucru nu erau chiar pe placul tuturor, Parsons și grupul pe care îl strânsese în jurul lui au reușit să se infiltreze în California Institute of Technology. El a devenit astfel unul dintre fondatorii faimosului Jet Propulsion Laboratory (JPL) și al firmei Aerojet Engineering Corporation. Mai târziu, când celelalte activități ale lui Parsons au ieșit la iveală, multă vreme aceste serioase instituții nu prea au mai vrut să își asocieze numele cu cel al vizionarului și instabilului savant.

Fiindcă, în vreme ce făcea experimente cu tot soiul de substanțe periculoase (activități care făcuseră ca grupul să fie poreclit „Suicide Squad/ Echipa sinucigașă”), Parsons avea și anumite interese.

Ca specialist în materiale explozive, el a început să fie cunoscut ca expert în câteva procese mediatizate de la sfârșitul anilor ’30. De asemenea, se lipise de grupul SF-iștilor californieni, după ce, în 1938, Forrest J. Ackerman l-a rugat să le țină o conferință despre rachete. Parsons s-a împrietenit cu mulți dintre autorii SF din Los Angeles, printre care Robert Heinlein, Jack Williamson, Cleve Cartmill sau foarte tânărul Ray Bradbury. Pendle spune că Parsons, ca să facă bani pentru experimentele sale, chiar a făcut proiectul unui thriller SF, o poveste despre savanți „rachetiști” patrioți și naziști care vor să le fure ideile. Asta cu mulți ani înainte ca lumea să se prindă că adevărații naziști chiar erau interesați să construiască rachete.

Și tot în același timp, în 1939, Parsons avea să își descopere cealaltă pasiune după ce a asistat la o „liturghie gnostică” a organizației Ordo Templi Orientis (O.T.O.) înființată de celebrul ocultist (și nebun) britanic Aleister Crowley.

Tărâmul schimbărilor

„Dacă a existat vreodată vreun loc în care să pui bazele unei religii, acesta a fost orașul Los Angeles în prima jumătate a secolului XX”, spune George Pendle în cartea sa.

Pendle explică faptul că statul California a fost multă vreme o poartă de intrare a milioane de emigranţi mânați în America de dorinţa de a-și schimba viața, iar asta a imprimat statului și orașului Los Angeles o aură sensibilă la orice idee de transformare.

George Pendle (scriitor): LA-ul are un aer de înger căzut care exercită o fascinație narcotică asupra celor care vor să se transforme. În prima jumătate a secolului trecut, orașul părea un câmp de luptă doctrinar: culturi mistice încercau transfigurarea sufletelor, savanții încercau să elibereze omul de strânsoarea atmosferei, în vreme ce în zona înverzită a Hollywood-ului studiourile încercau să trateze fragilitatea ființei umane cu un ordin mitic de semizei, „starurile” filmului.

Pendle spune că, pe un asemenea teren fertil, lui Aleister Crowley i-a fost de ajuns o singură călătorie la Los Angeles pentru a face ca doctrina sa să fie imediat adoptată de Loja Agape a Ordo Templi Orientis (OTO), la origine un ordin ocult ce avea legătură cu masoneria.

În 1939, doctrina și ritualurile thelemice însă îl fascinează pe Parsons, care devine imediat adept și apoi, cu aceeași viteză, urcă în ierarhia grupării. Comunică permanent cu Crowley şi, în cele din urmă, mută complet activitatea lojii în casa lui din zona rezidențială a Pasadenei, denumită Millionaires' Row. Casa, numită Parsonage, devine repede un loc cu ușile larg deschise pentru o mulțime teribil de pestriță: boemi, artiști, muzicieni, atei, anarhiști și alte „figuri exotice”. Și SF-iști.

Numai că zvonurile despre activitățile lojii încep să circule repede și tot mai multă lume află despre ritualurile oculte și sexuale ce aveau loc noaptea în casa lui Parsons.

Fără a cunoaşte celebrul postulat al lui Arthur C. Clarke („Orice știință suficient de avansată nu se poate distinge de magie”), Parsons nu vedea nici o contradicție între știință și pasiunea lui pentru ocultism.

Mark Heyman: Secta și ritualurile pe care le practica îl făceau să creadă că are superputeri. Este foarte fascinantă această putere a credinței. Fiindcă Jack Parsons credea în ceva despre care zicea că îi oferă abilități extraumane, acest lucru l-a împins pe un drum care, culmea, a dat și rezultate. Era nevoie de cineva capabil să creadă că poate supune lumea voinței lui pentru a studia ceva care, pe vremea aceea, părea imposibil: rachetele spațiale.

Autoritățile aveau cu totul altă părere. Un practicant al magiei negre nu avea cum să construiască rachete pentru armată, nu? FBI i-a retras imediat toate autorizațiile, cariera lui a fost făcută imediat țăndări de acuzele de magie neagră și demență. Parsons se adâncește și mai mult în experimentele lui ocultiste.

Magie și scientologie

În anii ’40, Parsons face cunoștință cu un nou personaj care avea să joace un rol important în viața sa.  La Parsonage se mută un anume Lafayette Ronald Hubbard, fost ofițer naval şi scriitor SF destul de cunoscut în acea perioadă. Cei doi devin prieteni foarte apropiaţi, iar Parsons îi scrie lui Crowley că Hubbard pare un talent nativ în misterele Thelemei.

Cei doi încep să practice, din 1946, un ritual pe care îl numesc Babalon Working, o serie de ceremonii prin care Parsons încerca, prin magie sexuală, să producă un „Moonchild”, întruparea unui principiu arhetipal feminin numit Babalon, o idee ce apare într-un roman fantastic scris de Crowley în 1917.

Ritualurile nu produc însă nici un copil magic, iar Hubbard se dovedește în cele din urmă un escroc. El pleacă luând cu el o sumă mare din banii lui Parsons și pe cea de a doua soție a acestuia. Nu după multă vreme, Hubbard fondează propria lui sectă și propria lui religie, scientologia.

Există și o morală la această poveste.

George Pendle (scriitor): În vreme ce Crowley s-a zbătut toată viața să popularizeze OTO, Biserica Scientologică a avut un succes extraordinar și pretinde că are peste 8 milioane de membri în peste 3.000 de biserici din 53 de țări. Se spune că are venituri de 300 de milioane de dolari pe an, iar cărțile lui Hubbard se vând ca pâinea caldă printre devotați.

Un final exploziv pe fundal de OZN-uri

În cele din urmă, viața lui Parsons s-a oprit brusc și spectaculos. Jack a murit, pe 17 iunie 1952, într-o explozie ce a avut loc la domiciliul lui din Pasadena. Cel mai probabil, cauza a fost un accident determinat de un experiment al savantului. Dar, cum era de așteptat, nu toți au fost de acord cu explicația evidentă. Pentru unii, Parson a fost asasinat de unul dintre serviciile secrete cu care avusese contacte. Alții au crezut că a fost ucis de un gangster împotriva căruia depusese mărturie prin anii ’30. Alții au arătat cu degetul spre magnatul Howard Hughes.

În fine, o a treia categorie a explicat moartea lui prin aceea că Parson pur și simplu încercase să invoce o forță elementară a focului, cu consecințele de rigoare.

Și, ca totul să fie și mai adânc cufundat în bizar, numele lui Parsons a fost legat și de un alt mister al secolului, farfuriile zburătoare. Mai precis, Parsons și experimentele lui oculte sunt de vină pentru apariția acestora. „Operațiunea Babalon a demarat chiar înainte de primul val de fenomene aeriene inexplicabile numite Discuri zburătoare. Parson a deschis o ușă și ceva a trecut în zbor prin ea”, scrie ocultistul britanic Kenneth Grant, un apropiat al mișcării Thelemice.

Există ceva adevăr în această afirmație, și anume niște coincidențe. 1947 a fost anul în care Parsons a terminat primul stadiu al așa-zisei Operațiuni Babalon, dar și anul când a fost inaugurată „era OZN-urilor”, după ce un anume Kenneth Arnold a văzut trecând peste muntele Rainer un șir de obiecte misterioase pe care le-a descris ca pe niște „farfurii zburătoare”. Tot în 1947 a murit și „Marea Fiară” Aleister Crowley, iar un an mai târziu Albert Hoffman a descoperit LSD-ul. Cei pasionați de găsirea unor conexiuni misterioase au ce să discute. Sau, mai bine, toate acestea pot constitui subiectul unui captivant roman/film horror ocult.

Adevărul este că Jack Parsons, spirit profund neliniștit, a dus o viață sub zodia bizarului și, în același timp, a fost unul dintre savanții a căror activitate științifică a pavat drumul spre stele al omenirii.

Astăzi, comunitatea științifică s-a mai calmat în ceea ce privește reputația dubioasă a lui Parsons, iar contribuția lui este recunoscută oficial. Unii mai glumesc încă și spun că JPL înseamnă de fapt Jack Parsonîs Laboratory.

Există chiar şi un crater pe Lună care a fost botezat cu numele lui. Un crater situat pe faţa întunecată a Lunii, evident.

Aleister Crowley, „Marea Fiară 666”

Aleister Crowley (1875-1947) a fost, cu siguranță, una dintre cele mai fascinante și mai controversate personalități ale secolului XX. Ocultist, scriitor, astrolog, francmason și, mai mult ca sigur, cu mintea conectată pe alte coordonate decât oamenii normali. Este cunoscut, în egală măsură, și sub alte nume (pe care și le-a luat, evident, singur) precum Mega Therion, Frater Perdurabo, The Great Beast 666 sau The Wickedest Man in the World.

Crowley a fost inițiat din tinerețe în grupul esoteric Golden Dawn, după care s-a rupt de aceștia pentru a merge pe propria lui cale în studiul și practicarea ocultismului. El a creat o doctrină esoterică pe care a numit-o Thelema, nume pe care l-a furat de la abația Thelemei, locul imaginar inventat de François Rabelais în Gargantua, unde o comunitate virtuoasă trăiește după sloganul „Fă ceea ce-ți place”. Crowley a făcut din aceasta o lege de bază a Thelemei sale, sistem filosofic, mistic și religios în care a amestecat idei luate din ocultism, yoga și din misticismul oriental și occidental.

Intenția declarată a Thelemei era aceea de a ridica conștiința umană pe un nivel superior, mai ales prin folosirea drogurilor și a sexului, plăceri foarte importante în doctrina lui Crowley.

„Această religie filosofică”, explică Mark Heyman, creatorul seriei Strange Angel, „se baza pe practicarea a ceea ce Crowley numea magick, adică magie cu terminația «ck». Unul dintre elementele importante ale acestei religii era ideea că energia sexuală este un mod de manifestare a puterii tale asupra lumii. Ca practicant, trebuia să îți concentrezi voința, să împlinești aceste ritualuri care presupuneau, într-un fel sau altul, practicarea unor acte sexuale. Toate acestea ar fi dus la producerea magick-ului, ar fi îngenuncheat lumea în fața voinței tale”.

Deși nu a strâns foarte mulți adepți, Crowley a avut o influență covârșitoare asupra culturii populare, mai ales asupra muzicienilor rock (David Bowie, Jimmy Page, Ozzy Osbourne etc.) și a inspirat un număr uriaș de personaje fictive ce apar în diverse opere culturale.