IRESponsabilitate

Cu aproximativ o lună în urmă, un sondaj IRES dezvăluia un adevăr periculos ce începuse să fie intuit deja de mulţi dintre noi. Potrivit anchetei sociologice, încrederea românilor în principalele instituţii ale statului s-a prăbuşit. Pe ultimul loc în acest clasament al ruşinii, parlamentul. Adică locul ăla duhnind a corupţie în care coaliţia PSD-ALDE inventează legi în favoarea penalilor, criminalilor şi violatorilor şi în care opoziţia mai degrabă mimează că este deranjată de miros!

Faptul că, totuşi, la capitolul intenţii de vot, electoratul oferă în continuare suficiente voturi diferitelor partide şi mai ales PSD-ALDE nu intră în contradicţie cu cele de mai sus. Dezamăgiţi de politiceni, majoritatea românilor aleg din inerţie şi în silă, având aşteptări minime. Unii, pe cei care le-au mărit salariile (deşi puterea de cumpărare scade vertiginos), ceilalţi, pe cei care le promit că nu le vor micşora respectul de sine. Peste ani, primii vor rămâne cu buzunarele goale, iar restul cu speranţele înşelate.    

Nu mai este nicio îndoială că, prin asaltul declanşat de Dragnea şi Tăriceanu împotriva instituţiilor esenţiale ale statului, statul însuşi începe să se năruie, să se destructureze. În acest moment, România a ajuns tot mai vulnerabilă atât la atacurile externe, cât şi la cele interne. Dacă situaţia escaladează, atunci s-ar putea să asistăm, mai repede decât credeam, la apariţia mişcărilor radicale, extremiste, “made in Romania”. Nu ar fi o premieră.  

Probabil, s-ar găsi destui români ce ar vota o formaţiune care ar promite (în răspăr cu normele UE) reintroducerea pedepsei cu moartea (ori închisoarea pe viaţă) pentru o gamă cât mai largă de infracţiuni. O formaţiune care ar milita (fie şi “off the record”) pentru ”partidul unic”, pentru “desfiinţarea exploatării omului de către om”, pentru justeţea actului de maltratare/eliminare a adversarilor. Atât comuniştii, cât şi legionarii erau fanii declaraţi ai unor astfel de inepţii. Dar, cu cât pesediştii se apropie mai mult de comportamentul abuziv al comuniştilor – şi se apropie cu fiecare lună -, cu atât apariţia noilor legionari devine tot mai probabilă.  Nu poate exista roşu fără verde! Asta ne-a transmis ultimul secol.

În acest contex agitat, nu ar fi exclus ca printre tutorii viitoarelor partide radicale să se afle chiar “serviciile” (tot mai umilite în ultima vreme de către politicieni), din pură răzbunare. Doar că, deseori, “finii” au scăpat rapid de sub controlul “naşilor”, nemaifăcând distincţia între creator şi umilele vietăţi politice. Consecinţele au fost devastatoare şi pentru unii, şi pentru alţii. Dar şi pentru cei care treceau indiferenţi pe stradă. 

Greşeală uriaşă pe care o face guvernarea (de ieri şi de azi) constă în aspectul că, atunci când nu e acaparată exclusiv de burdihanul proprietate personală, priveşte doar spre o parte a României, ingnorând ba chiar jignind, ori de câte îi vine la îndemână, cealaltă parte. Legile trebuie să rămână aceleaşi pentru toţi. S-a furat atât de mult în ultimii 28 de ani încât nici măcar desfiinţarea justiţiei nu-i mai poate absolvi pe guvernanţi de pedeapsă. Habar n-am cât vor întinde coarda cei de la putere, dar dacă aceasta se va rupe va fi vai şi amar de foarte mulţi politicieni. Indivizii ăştia iresponsabili s-au mai ars de câteva ori, tare de tot, în ultima sută de ani. Am citit într-o carte. Dar nu-i mai ştiu culoarea.

Publicitate și alte recomandări video