Judecătorii au crescut daunele morale pentru familia muncitorului mort la CET : un milion de lei

Justiţia şi-a spus ultimul cuvânt în privinţa unui accident de muncă mortal petrecut la CET II Holboca în urmă cu 9 ani. Judecătoria nu găsise niciun vinovat printre cei 5 angajaţi ai Veolia trimişi în judecată, considerând că responsabilitatea pentru producerea accidentului aparţinea exclusiv mortului şi, în general, angajatorului. Curtea de Apel s-a pronunţat miercuri, fără a schimba ceva pe latura penală a cazului. Au fost doar majorate despăgubirile către familia victimei.

Accidentul în urma căruia şi-a pierdut viaţa D.C. s-a petrecut pe 13 ianuarie 2013. Bărbatul, maşinist la Dalkia Termo SA, cum se numea pe atunci Veolia, nu se întorsese acasă imediat după serviciu, aşa că soţia sa a început să-l caute la serviciu. Aici avea şi să fie găsit, prins între o rolă de susţinere a unei benzi transportoare, banda de cauciuc şi coada uneltei pe care o folosea pentru curăţarea benzii. Murise strangulat, surprins probabil de pornirea benzii, în intervalul orar 13.00-13.40.

Procurorii Parchetului de pe lângă Judecătorie au trimis în judecată societatea şi 5 angajaţi ai acesteia, sub acuzaţia de ucidere din culpă şi neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă. Expertiza efectuată în cauză a stabilit că accidentul a avut mai multe cauze. Victima ignorase instrucţiunea care stabilea că orice acţiune din afara atribuţiilor şi instrucţiunilor de serviciu nu se poate face decât cu aprobarea superiorului ierarhic. D.C. lucra singur şi nu exista un sistem video de supraveghere sau o instalaţie de interfonie. Panourile de protecţie a benzii lipseau, iar C.D. nu acţionase niciun dispozitiv de protecţie înainte de a lucra în zona benzii transportoare. Lipsa panourilor de protecţie, a supravegherii video sau a mijloacelor de comunicare dintre maşinist şi operatorii benzii au fost imputate de judecători societăţii, şefii direcţi ai lui D.C. ca şi şeful Serviciului Intern de Prevenire şi Protecţie fiind absolviţi de orice responsabilitate. Judecătoria a aplicat o amendă de 150.000 lei către Veolia SA, societatea fiind obligată totodată la plata a 70.000 euro ca despăgubiri morale şi 16.000 lei daune materiale către soţia victimei.

Cu excepţia celor cinci angajaţi ai Veolia, toate celelalte părţi au declarat apel împotriva sentinţei. Soţia maşinistului a solicitat majorarea daunelor stabilite. Fiica victimei a atacat sentinţa întrucât instanţa apreciase în mod greşit că a renunţat la pretenţiile civile. Procurorii au cerut pronunţarea unor sentinţe de condamnare şi în cazul celor cinci angajaţi trimişi în judecată, considerând că prin neglijenţă sau că prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu favorizaseră producerea accidentului. "Una dintre cauzele producerii accidentului a constituit-o neasigurarea dispozitivelor de protecţie care să prevină pătrunderea victimei în zona periculoasă anterior opririi complete a benzii sau, altfel spus, cauza accidentului a fost dată de lipsa unor panouri laterale care să împiedice accesul în zona benzii transportoare. În această ipoteză în care victima desfăşura munca în condiţiile existenţei unui pericol grav şi iminent de producere a unui accident de muncă, realitatea juridică este aceea că inculpaţilor le reveneau obligaţia de a înlătura starea de pericol, inclusiv prin evacuarea personalului întreprinderii, iar lipsa îndeplinirii acestei obligaţii a favorizat, a permis şi a făcut posibilă producerea accidentului", au precizat procurorii. Ei au cerut şi majorarea amenzii aplicate Veolia, considerând-o prea mică faţă de maximul legal de 600.000 lei. La rândul său, societatea a cerut achitarea, reprezentanţii săi apreciind că nu putea fi învinuită de ucidere din culpă, întrucât în producerea accidentului, nu firma a avut rolul activ. Pe de altă parte, montarea panourilor de protecţie ar fi fost o măsură inutilă şi excesivă.

Magistraţii Curţii de Apel au respins atât argumentele aduse de Veolia, cât şi cele prezentate de procurori. "În urma probatoriului administrat în faţa instanţei de apel, situaţia de fapt, astfel cum a fost stabilită de instanţa de fond, nu a suferit nicio modificare. Apelanţii au reluat argumente expuse şi în faţa judecătorului fondului", au apreciat judecătorii. În schimb, ei au considerat pretenţiile soţiei şi fiicei lui C.D. civile ca fiind justificate. "Curtea va avea în vedere vârsta victimei (45 ani), la un moment al deplinei maturităţi, dispariţia violentă şi intempestivă de lângă soţie şi fiică, al căror sprijin material principal era, faptul că victima a fost descoperită doar ca urmare a apelului telefonic al soţiei sale, vârsta fiicei la momentul producerii decesului tatălui său, într-o perioadă în care suportul oferit de acesta, în multiple planuri, era extrem de important, durata procedurilor judiciare (9 ani), care a amplificat suferinţele părţilor civile, faptul că procedurile judiciare şi-au urmat cursul şi ca urmare a eforturilor personale depuse de părţile civile, lipsa de compasiune a persoanei juridice inculpate, care nu a depus minime eforturi pentru a alina suferinţa cauzată părţilor civile", au rezumat magistraţii. Luând în considerare şi faptul că victima fusese considerată ca vinovată de producerea accidentului în proporţie de 30%, judecătorii au fixat un nivel al despăgubirilor morale de 525.000 lei pentru fiecare dintre cele două părţi civile. Sentinţa Curţii de Apel este definitivă.