Mai ceva ca la Chefi la cuţite. Poli a patentat o reţetă nouă: de aruncat puncte pe geam. Iată ingredientele!

Aşa de bine iese preparatul Politehnicii încât toţi cei trei adversari extrem de modeşti întâlniţi în ultimele runde (FC U Craiova 1948, Dinamo Bucureşti şi Oţelul Galaţi) au savurat din plin produsul trupei lui Grozavu, care s-a mulţumit cu un singur punct din dueluri pe care trebuia să le câştige. Iar dacă arbitrii nu ajutau Iaşul, reţeta funcţiona şi cu Sepsi, o trupă în derivă, bătută recent până şi de o nou-promovată în Liga a II-a, Corvinul Hunedoara.

Lăsând gluma la o parte, în toate partidele încheiate la egalitate din ultimele trei runde scenariul a fost asemănător. Poli a jucat decent în câteva felii ale primului act şi a căzut dramatic după odihnă. Astfel, deşi avusese 30 de minute om în plus, Iaşi a fost egalată în prelungiri de o trupă olteană abulică, nu a fost în stare să tragă vreun şut pe poartă în repriza a doua cu o echipă, Dinamo, incapabilă să bată grupări din eşalonul trei, iar vineri a picat în faţa unei formaţii, Oţelul, epuizate, care abia se târa.

Schimbări aiuritoare, tactică neinspirată

Aşa cum s-a întâmplat în alte dispute din acest sezon, căderea cu Galaţi din actul doi a apărut după o pauză care a fost prost gestionată, antrenorul oaspeţilor, Dorinel Munteanu câştigând duelul cu banca gazdelor. Schimbările făcute de tehnicianul gălăţean (trei la pauză şi alte două în minutul 56!) şi biciul verbal al acestuia, coroborate cu mutările neinspirate ale gazdelor (de pildă, Harrison, care a înscris din poziţie de vârf central, a fost trecut în bandă în minutul 46 şi scos apoi, în minutul 64, iar Ciobanu a fost introdus în minutul 90, de parcă Iaşi trăgea de timp pentru a menţine rezultatul de 1-1!), lipsa unui discurs coerent şi a unei tactici adecvate a ieşenilor a schimbat cursul jocului. Care, după cum a rulat ultimul sfert de oră al primului act, în care eroarea lui Grozavu din start fusese rectificată, Iaşi revenind la 4-2-3-1, în locul modulului negenerator de rezultate 4-4-2, cu romb la mijloc, confirma din plin calculele hârtiei. Astfel, fără să joace grozav, ba chiar fiind dominată uneori de Oţelul, Poli a câştigat clar prima repriză, la câteva repere statistice importante (ocazii, şuturi pe poartă, şuturi în afara porţii şi cornere) fiind 2-0.

Erorile gazdelor de la pauză şi din actul doi, care au făcut din Iaşi o echipă care nici nu a atacat, pentru a da lovitura decisivă, nici nu s-a apărat, pentru a proteja poarta, a dat posibilitatea Galaţiului să se ridice de la podea. Şi, cu ultimele firimituri de energie rămase după epuizantul duel de marţi, cu FCSB, oaspeţii au egalat şi au fost chiar la un pas de victorie.

Palmă aspră dată de Dorinel

Ţinând cont şi de statistica echilibrată din repriza a doua (posesie a oaspeţilor, 2-2 la şuturi pe poartă şi cornere, 1-1 la ocazii, cea a gazdelor apărând în prelungiri, 3-0 la şuturi în afara porţii), Munteanu a avut astfel motive să spună că remiza e echitabilă, cel mai selecţionat jucător român din istoria naţionalei dându-i şi pe gazon o palmă lui Grozavu. Asta după ce antrenorul gălăţean nu a răspuns atacurilor omologului său ieşean, care a dat iarăşi multe declaraţii neinspirate, lipsite de logică (de pildă, cele legate de gafele de arbitraj, în condiţiile în care Poli a fost avantajată în ultima perioadă, şi faptul că Oţelul nu e dezavantajată că jucase şi în Cupă) şi sugerase că cei de la Oţelul sunt cotonogari şi lipsiţi de obraz!

Astfel, Politehnica nu a fost în stare să treacă de o grupare pe care în primăvară o bătea şi acasă şi în deplasare, deşi vara a fost net de partea Iaşului.

Care, dacă nu se va trezi, va avea viaţă grea în Liga I! Tare grea!