Caută 
2 MIN
* Vremea n-a ţinut cu românii amatori de grătare la iarbă verde: când n-a fost frig a plouat, iar când a fost mai cald şi n-a plouat a bătut vântul ca apucatul, luând cu el, pe sus, bucăţi de ceafă, mici, pâine, scobitori, muştar, peturi, pături şi rogojini întinse pe iarbă, cu tot cu nevestele şi soacrele de pe ele, alte accesorii. Acum, vremea pare să ţină cu românii; nu ştim dacă şi nivelul de trai ţine cu românii, dar vrem să aflăm în chiar aceste clipe, chiar de la faţa plină de fum a locului:
– Bună ziua! Văd că profitaţi din plin de blândeţea acestei zile însorite. Văd şi fum în jur şi bănuiesc că, vorba aia, nu e fum fără foc, nu?
– Nu e fum fără foc, dar din păcate e foc fără grătar. Adică grătarul este, dar e gol, că n-am ce pune pe el. Când ploua mai puneam pe el o pungă, să nu ruginească…
– Şi staţi aşa, aici, de pomană, nu vă e jenă că vă vede lumea cu grătarul gol?
– N-a fost gol, adineauri am alungat de pe el nişte ploşniţe de câmp, puturoase…
– Totuşi, ce aşteptaţi? Speraţi într-o schimbare?
– Da, aştept să se schimbe direcţia vântului, să pun pe foc crengi verzi, frunze…
– N-am înţeles despre ce vânt vorbiţi şi care-i legătura cu crengile. Aiuraţi de foame?
– Când bate vântul spre est, unde-s cetăţenii ăia, care pun mici şi ceafă pe grătar, eu pun pe foc crengi verzi şi frunze, să facă fum, să-l ducă vântul la ei şi să nu-i vadă pe copiii mei, care acum aşteaptă după tufele alea, cum le trag tăvile cu fripturi!
* Am decis să stăm de vorbă şi cu alţi români aflaţi la iarbă verde; mai exact, chiar cu acei cetăţeni pe care primul nostru interlocutor vrea să-i lase fără fripturi:
– Bună ziua! Remarc la dumneavoastră belşug şi multă voie bună. Vă distraţi, aşa-i?
– Ne distrăm, normal, nu ca fraierul cu care aţi stat de vorbă, că ştiu ce-i poate pielea. Cum ies oamenii gospodari la făcut grătare, cum iese şi nehalitul la ciordeală. Cu toţii cunoaştem exact ce face el, că aşteaptă să vină fumul la noi, ca să nu mai vedem, şi ca să-şi pună copiii să ne fure ce avem pe grătare. Dar ne-am pregătit şi noi…
– Vreţi să-i pândiţi pe cei mici, la adăpostul fumului, să-i prindeţi şi să-i urecheaţi, nu?
– Nuuu! Am pregătit produsele de pe grătar. Soluţia finală, cum s-ar spune. Sperăm că va fi pentru ultima dată…
– Dar nu-i păcat să vă fure fripturile astea mari şi frumoase? Sunt de purcel, nu?
– Nu-s de purcel, ci de văcuţă, şi nu-s fripturi, ci alte chestii, adunate de pe jos, să nu călcăm în ele. Ce-i drept, sunt mari şi frumoase, după cum aţi zis.
Publicitate și alte recomandări video
Îți recomandăm
