Poate fi reformată Poliţia?

Un fost şef al Uniunii Tineretului Comunist (UTC) a fost numit deunăzi secretar general la Ministerul de Interne. Pelmuş Pandelea are o pensie de aproape 12.000 de lei pe lună şi s-a făcut remarcat printr-un credit luat de la defuncta Bancorex, respectiv prin promovarea de care s-a bucurat în epoca Năstase. Tot 12.000 de lei pensie va încasa şi Nicolae Mirea, şeful Poliţiei Caracal, dat afară în urma crimelor care au îngrozit România. Din aceleaşi motive sinistre, şeful Poliţiei Române, Ioan Buda, a fost "retrogradat" ca şef la Poliţia de Frontieră. În paralel, un prelucrător prin aşchiere din Craiova, apropiat de PSD, va prelua frâiele Jandarmeriei Române. La Jandarmeria Bucureşti se întoarce Sebastian Cucoş, urmărit penal în dosarul 10 august.  

Prin aceste coordonate, Guvernul PSD a dat startul unei "dureroase" reforme în "afacerile interne". În ideea că românii rămân cu durerea, poliţiştii cu afacerile (mai mult sau mai puţin) interne. Întrebarea e dacă se poate şi altfel. Există în sistem profesionişti care să conducă peste noapte direcţiile din minister? Sunt aceşti profesionişti oameni cinstiţi, onorabili? Câţi dintre cei competenţi şi cinstiţi au experinţă în management, pot fi promovaţi de la o zi la alta în structuri de conducere? Cantitativ, sunt suficienţi pentru a acoperi poziţiile cheie din sistem, astfel încât reformele impuse să se resimtă într-un timp rezonabil pe verticală? Şi care ar fi aceste reforme? Există un manual de bune practici ţinut sub cheie prin sertare de cei care au condus până azi?

Privit din exterior, sistemul de ordine publică pare cel mai puţin reformat domeniu de după '90. Ministerul de Interne şi-a început misiunea dispersând alături de mineri "golanii" din Piaţa Universităţii, şi a continuat-o aproape neîntrerupt sub tutela fostului FSN. Scurtele paranteze au însemnat guvernarea Ciorbea (tot un fel de PSD) şi vreo patru ani cu "Regina" Blaga (ex-FSN). Dacă la celelalte ministere cheie (Educaţie şi Sănătate) a existat o flexibilitate, uneori chiar excesivă, de a se moderniza, de a împrumuta din "afară", de a schimba regulile din mers, Ministerul de Interne a rămas egal cu el însuşi în ultimii 30 de ani. Mai grav, cu timpul privilegiile din sistem (pensionarea anticipată, pensiile speciale) au osificat o castă opacă, intangibilă, care şi-a extins tentaculele şi în mediul privat. Adevăratul stat paralel, de care nimeni nu are interesul să se atingă (pentru că pierde voturi, relaţii şi bani) şi pe care puţini reuşesc să-l arate clar cu degetul (pentru că e difuz şi ubicuu).

În 2004, după ce a ajuns la putere, Mihail Saakasvili a concediat într-o singură zi toţi şefii forţelor de ordine din Georgia şi peste 15.000 de ofiţeri. Paradoxal, deşi cei mai mulţi proveneau din Poliţia Rutieră, în perioada de "anarhie" nu s-a constat o creştere a incidentelor/ infracţiunilor în trafic. Cei concediaţi au fost înlocuiţi de tineri cu studii superioare, în urma unor examene elaborate împreună cu experţi străini. Procesul de selecţie şi de înzestrare tehnică a noii instituţii de ordine publică a fost finanţat de americani. Rezultatul? În şapte ani, încrederea în Poliţie a crescut de la 5% la 87%, depăşind încrederea în Biserică. Fireşte că în România desfiinţarea Poliţiei e o utopie. Chiar dacă soluţia ar fi salutată de opinia publică, nu ar putea fi pusă în practică din motive de CSAT, CCR, PSD, SINDICATE. Dar ideea unui parteneriat cu un stat occidental de profesionalizare a angajaţilor din Ministerul de Interne rămâne fezabilă. Atenţie, nu vorbim de cursuri şi diplome, obţinute prin seminarii la Sinaia şi Mamaia, ci de un proces de durată, în care statul partener să ofere consiliere continuă şi să supravegheze respectarea unor indici de performanţă. În esenţă, să şcolarizeze viitorea elită a Poliţiei Române, cu excepţiile inerente, care ţin de siguranţa naţională.

Publicitate și alte recomandări video