Probleme cu testamentul. Averea unui ieşean, disputată între preotul care l-a îngrijit şi nepotul defunctului. Ce a decis instanţa?

În plângerea sa, Gabriel A. a arătat că era nepotul de soră al defunctului, acesta fiind văduv, fără descendenţi în viaţă. Bătrânul, care decedase în vârstă de 95 de ani, se apropiase în ultimii ani de viaţă de preotul Răzvan T., o rudă îndepărtată. Preotul oficia în prezenţa bătrânului slujbe religioase, spovedindu-l şi împărtăşindu-l şi speculând preocuparea firească a nonagenarului pentru un sfârşit creştinesc. Treptat, preotul îl izolase pe bătrân de rude, condiţionând orice contact cu nonagenarul de prezenţa sa. Când suna telefonul, preotul era cel care răspundea în locul bătrânului. I-ar fi spus bătrânului că rudele vor să îi doneze organele după moarte. În cele din urmă, îl determinase să-şi schimbe testamentul, bătrânul lăsându-şi întreaga avere preotului. O lună mai târziu, bătrânul murea. Nepotul a precizat în plângerea sa că starea de sănătate a unchiului său se înrăutăţise brusc, întrucât acesta nu-şi mai respecta regimul alimentar impus de numeroasele afecţiuni de care suferea. Gabriel A. a cerut anularea testamentului, invocând dolul, respectiv inducerea în eroare prin viclenie a bătrânului.

De partea cealaltă, preotul a arătat că şi el îi era rudă bătrânului, bunicul său fiind văr drept cu acesta. Întrucât Răzvan T. voia să urmeze cursurile Facultăţii de Teologie, tatăl său a cerut ajutorul bătrânului pentru obţinerea unei recomandări din partea unui preot. În 2010, bătrânul a acceptat şi să îl ia în spaţiu pe Răzvan T., iar în timp între cei doi s-a legat o relaţie de afecţiune şi respect reciproc. Studentul în teologie îşi ajuta străbunicul în gospodărie şi discutau împreună despre pasiunea comună, istoria. Până în 2016, când s-a căsătorit, Răzvan T. a locuit cu bătrânul. Ulterior, a continuat să meargă cu el la controalele medicale, îi plătea facturile, îi cumpăra medicamente, îl ajuta în gospodărie şi îl însoţea la spital atunci când avea nevoie de intervenţii chirurgicale.

Dintre celelalte rude, doar sora bătrânului îl mai ajuta. Aceasta murise însă în 2019, cu un an înaintea bătrânului. Conform precizărilor lui Răzvan T., bătrânul începuse să facă aluzii cu privire la dorinţa de a schimba testamentul în 2015, hotărându-se definitiv în acest sens după ultima sa internare în spital. Preotul a negat faptul că ar fi prestat servicii religioase bătrânului. Acesta avea o legătură strânsă cu Biserica şi avea propriul duhovnic. Răzvan T. doar participase, în calitate de rudă, la înmormântarea celor două surori ale bătrânului, dar slujbele le oficiaseră preoţii parohi.

Primul testament al bătrânului fusese întocmit în 2013, prin acesta el lăsându-şi întreaga avere fraţilor săi şi mamei reclamantului. Când şi-l schimbase, făcuse în prealabil o expertiză medico-legală care atesta că avea capacitatea psihică păstrată. „Din declaraţia martorului A.A., prezent la încheierea testamentului, instanţa reţine că, deşi defunctul era obosit şi lipsit de energie, îşi dorea mult să încheie un testament care să nu fie ulterior anulat, insistând asupra acestui aspect în faţa notarului, prin care să lase bunurile sale pârâtului T.R.”, au reţinut judecătorii.

Deşi bătrânul voise să întocmească un testament care să nu poată fi anulat, Codul Civil impune o serie de restricţii care făceau actul atacabil. Astfel, testamentele întocmite în favoarea medicilor, farmaciştilor, preoţilor sau altor persoane care au acordat asistenţă de specialitate celui decedat în ultima parte a vieţii pot fi contestate. În cazul bătrânului, testamentul fusese întocmit cu foarte puţin timp înaintea decesului, în cursul bolii ce dusese la moarte. Totuşi, nu s-a putut demonstra în instanţă că Răzvan T. îi asigurase străbunicului său asistenţă religioasă în mod constant, acest rol fiind îndeplinit de preotul paroh şi de duhovnic.

Declaraţiile martorilor au conturat imaginea unei rude care se preocupă sincer de bătrân. Plecat în concediu, Răzvan T. îşi rugase o cunoştinţă să-l ducă pe bătrân la spital, iar cu ocazia unor sărbători, pe când lipsea din oraş, să îi pregătească câteva pachete cu mâncare. Pe de altă parte, bătrânul se îndepărtase de celelalte rude pe fondul unor neînţelegeri cu privire la unele terenuri aflate la ţară şi nu din cauza preotului. Bătrânul nu răspundea la telefon din cauza problemelor de auz. Pe rând, magistraţii Judecătoriei au respins toate afirmaţiile lui Gabriel A. Apelul înaintat de acesta Tribunalului a fost şi el respins. Primul termen de judecată a recursului nu a fost încă stabilit.