Caută 
2 MIN
Puterea tămăduitoare a Sfintei Parascheva are, în aceste zile, un adversar redutabil: coronavirusul SarCov2, care a făcut sute de mii de victime în toată lumea. Îi va apăra Ocrotitoarea Întregii Moldove pe cei care vin să i se închine?
„Este greu să le spui oamenilor să nu atingă racla sau să nu se închine. Nu putem spune că sfintele moaşte pot face rău cuiva. Modul în care îşi manifestă credincioşii evlavia este foarte puţin controlabil, e greu să-i spui omului ce să facă. Este o zonă emoţională, fiecare îşi manifestă cinstirea la racla Sfintei aşa cum simte, unii doar se închină, alţii pun şi mâna, alţii ating creştetul. Racla este curăţată periodic, plexiglasul la fel, tot ce ţine de vulnerabilitate suntem pregătiţi să luăm cele mai bune măsuri”, declara recent Constantin Sturzu, purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.
Dincolo de tot ceea ce semnifică Sfânta, atingerea raclei are în acest an o încărcătură poate mai mare ca oricând. Aceasta pentru că, de la izbucnirea pandemiei, de foarte multe ori s-a vorbit de modalitatea transmiterii coronavirusului prin atingerea unor suprafeţe pe care le-au atins alte persoane, fie purtătoare, fie deja bolnave. Până acum, referirile au fost la obiectele atinse cel mai des, de la telefonul mobil şi butoanele semafoarelor, ascensoarelor etc., până la cumpărături şi dotările interioare ale autobuzelor şi tramvaielor.
Ce se întâmplă însă în jurul raclei? Racla este construită din lemn de chiparos, îmbrăcat în argint şi a fost restaurată recent în Grecia. Aşadar, credincioşii care ajung la acest izvor de vindecare şi tămăduire, cum îl descrie părintele Sturzu, pun mâna mai ales pe racla de argint.
Din cele mai vechi timpuri, argintul este cunoscut pentru proprietăţile purificatoare asupra apei. Dar coronavirusul nu este un microorganism. Aşadar, poate fi luat prin atingerea raclei? „Există un risc de preluare de la o persoană la alta”, spune profesorul Silviu Gurlui, de la Facultatea de Fizică a Universităţii „Al.I. Cuza”. Câteva ore, coronavirusul poate să persiste, a adăugat el. Studiile efectuate în cele opt luni de pandemie menţionează trei ore în aerosolii eliberaţi în aer prin tuse, strănut etc., patru ore pentru suprafeţe din cupru, până la 24 de ore pe hârtie, carton şi ţesături, până la 72 de ore pe plastic, sticlă şi pe unele suprafaţe metalice. „Există un potenţial major”, consideră profesorul Gurlui, care crede că o soluţie de mijloc e mai potrivită – adică, cu toate restricţiile impuse deja, oamenii să folosească totuşi dezinfectanţii după ce se închină. Aşa cum, de altfel, sunt folosiţi şi la raclă, din timp în timp.
