Spaimele lui Cosmin Contra

S-a tot spus şi s-a răspuns că Spania nu mai este ce-a fost, că a trecut vremea lui Iniesta şi Xavi, că echipa de astăzi se tot caută, deci, cu niţel tupeu în instalaţie, "cojones" cum spun ibericii, ar putea fi păcălită de o echipă tricoloră în zi de graţie. S-a uitat, însă, mai exact au uitat vitejii de după război picuraţi din ceruri că Spania este Spania oricum şi reprezintă un imens rezervor de talente pentru fotbalul european. Ibericii conduşi de sărmanul Luis Enrique (tremură tastatura la amintirea gestului porcesc comis de nişte microcefali drogaţi la momentul de reculegere!!!) au învins Croaţia, vicecampioana mondială, cu 6-0 în Liga Naţiunilor. Numai că "furia roja" n-a reuşit calificarea în "Final Four" al acestei competiţii din cauza unei Anglii experimentale. Acum însă au făcut instrucţie în grupa F a preliminariile Euro 2020, iar lupta pentru calificare contează de la locul II în jos. Şi tocmai de aceea, un punct scos "căpcăunului" din Iberia ar fi fost aur curat, ca un break făcut în primul game al unei finale de Grand Slam.

Sub aceste auspicii s-a jucat meciul de joi, de pe Arena Naţională. Să zicem că tricolorii au avut ghinion în final, ghinion cu mănuşi care se numeşte Kepa. E doar o ipoteză de lucru, fiindcă realitatea e alta: scorul de 1-2 încremenit pe tabelă este unul norocos pentru băieţii noştri, iar norocul cu mănuşi s-a numit Tătăruşanu. Cât despre ghinion, să ne mărginim să spunem că seňorita Fortuna şi-a încheiat idila cu Cosmin Contra, vizibilă la meciurile cu echipele nordice. Realitatea stă, deocamdată, în diferenţa uriaşă între fotbalul spaniol şi cel românesc, nu între naţionalele României şi Spaniei. În fotbal, s-a întâmplat ca Honduras să bată Brazilia, sau – revenind pe coclaurile euromioritice – ca România să bată Germania cu 5-1. Dar a aduce fotbalul carpato-danubiano-pontic la nivelul amintit este o adevărată utopie.

În centrul criticilor stă, ca de obicei, selecţionerul. Cosmin Contra, în cazul de faţă, că e fricos ca o mioriţă fără guriţă. Ba chiar şi laş pe deasupra fiindcă îşi aruncă propria frică pe umerii jucătorilor. Sau, în cazul de faţă, îi molipseşte pe bieţii băieţi de propriile spaime şi angoase, fără să recunoască. Dovada, apărarea "made in Germany 2000" la care a apelat. De fapt, actualul selecţioner poate fi acuzat de multe, dar nu de frică sau prostie. Tricolorii au pornit catastrofal toate partidele importante de până acum, dar Contra a găsit mutările salvatoare pe finaluri. Acum nu i-a ieşit, fiindcă Spania e Spania şi Fortuna e Fortuna. Ochi alunecoşi, inimă zburdalnică… Greşeala lui Cosmin Contra este exact cea evidenţiată de cel mai mare strateg autohton al fotbalului pe hârtie, Cornel Dinu. Că noi am vrut să batem Spania cu propria armă, posesia. Şi că pentru asta, am blindat defensiva şi am văduvit mijlocul, laboratorul posesiei, în condiţiile în care şi jocul nostru de construcţie suferă de multă vreme, chiar în dimensiunile normale. În concluzie, chiar cu cinci vajnici tinerei (?) pe linia de fund, acest modul de joc nu denotă frică, ci mai degrabă nesăbuinţă.

Alţi tele-critici de fotoliu susţin că selecţia e de vină. Aparent, aşa e, numai că în fotbalul nostru aria de selecţie este extrem de redusă. S-au întrevăzut unele semne pozitive cu naţionala U21, dar aceasta este doar un început de drum, un drum istovitor, nu fundacul Ursulea. Deocamdată, primele roade sunt, în ordine George Puşcaş şi Ianis Hagi şi… cam atât, ba chiar şi ei suferă la integrarea în fotbalul mare din Occident. Se critică neglijarea unui Păun, Burcă, ba chiar Mitriţă de la capătul pământului, dar se uită că, în anii noştri, adaptarea la echipa naţională este o problemă de durată. Selecţionerul de astăzi sau cel de mâine nu mai are şansa celor din alte vremuri, de la Angelo Niculescu la Anghel Iordănescu, via Mircea Lucescu, de a beneficia de cei mai buni jucători în cantonamente sau turnee de omogenizare. Angelo Niculescu, criticat în 1968 pentru un turneu în Brazilia cu meciuri de mâna a şaptea, a recunoscut că acolo a fost laboratorul echipei care a explodat în Mexic. De unde bafta asta pe "norocosul" Contra?

Actualul selecţioner trebuie să-şi ducă sfânta cruce până la capătul campaniei fiindcă şanse mai sunt. Nu am scos bonusul spaniol, trebuie să-i biruim pe nordici cu armele noastre. Altfel, vom avea neplăcuta ocazie să asistăm la o petrecere la noi acasă, fără amfitrioni!

Publicitate și alte recomandări video