Tudorel Toader, primarul Iaşului

Dacă lui Liviu Dragnea i-ar fi reuşit anihiliarea statului de drept în 2017, România ar fi fost astăzi, în contextul războiului din Ucraina, unul dintre partenerii activi (dar mai ales pasivi) ai Moscovei. Cu o justiţie subjugată total, Bucureştiul lui Dragnea, Ştefănescu, Iordache, Severin, Dorneanu, Pleşoianu ar fi pendulat în politica externă undeva între Budapesta şi Minsk. Probabil mai aproape de poziţia Belarusului, în condiţiile în care Ungaria contează pe un mediu de afaceri mai bine ancorat în vest şi pe o tradiţie mai îndelungată a opoziţiei politice. Omul însărcinat la momentul respectiv să schimbe macazul istoric, să transforme România într-o pajişte pentru rumegătoarele de la Kremlin, conduce în prezent Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.

O conduce demult şi o s-o mai conducă atâta timp cât are chef, legislaţia în domeniu modificându-se în funcţie de interesele dinozaurilor din educaţie (vezi anti-reforma lui Cîmpeanu). Mai rău e că Tudorel Toader ar putea să conducă şi Iaşul. Potrivit unor surse din PSD, consultate de ZDI, instrumentul lui Dragnea ar putea candida la Primărie în 2024 (poate mai devreme) din partea social-democraţilor. Liderul filialei, Maricel Popa, susţine că PSD Iaşi a scos la încălzire alţi patru candidaţi, fără să-i nominalizeze, dar în politică nu iese fum fără foc. Rectorul de la „Cuza” rămâne o soluţie luată serios în calcul, problema e că Toader încă se alintă, nu-i convins că merită să lase vrabia din mână pe cioara de pe gard.

Nu-i exclus ca opţiunea vehiculată în PSD Iaşi să se „auto-distrugă în 30 de minute/ zile/ săptămâni”, dar răul a fost deja făcut. Simplul fapt că social-democraţii ieşeni s-au gândit, fie şi unii dintre ei, la Toader ca la un edil cu ştaif peste al doilea oraş al ţării demonstrează cât de anacronic, perfid şi corupt rămâne acest partid. Că în ciuda vizitelor lui Ciolacu la Bruxelles, în teritoriu, inclusiv la Iaşi, există suficienţi pesedişti care duc dorul servituţilor faţă de Uniunea Sovietică. Sau, în cel mai bun caz, a unui stat pe modelul propus de Toader, în care politrucului să-i fie garantată impunitatea în faţa legii. Pe de altă parte, e puţin probabil ca numele fostului ministru al Justiţiei să fi apărut din neant, fără ca social-democraţii să fi sondat, fie şi superficial, opinia publică. Altfel spus, ministrul care voia să ne facă pachet şi să ne trimită la ruşi se bucură în continuare de un capital consistent de simpatie în „capitala culturală/ regală/ etc.” a României.

Vestea bună (defel) e că Tudorel Toader şi-a găsit naşul dacă acceptă propunerea PSD. Un alt „VIP” al intelighenţiei din târg, Silviu Gurlui, este vehiculat ca potenţial candidat de succes la Primărie. Întors de la nunta lui George Simion, profesorul de fizică este promovat intens de un ziar condamnat pentru şantaj, semn că varianta ar putea prinde contur.

Cu o „mobilizare parţială” la urne, o societate civilă tot mai apatică, o elită vetustă şi un mediu privat, în genere, ursuz şi autosuficient, Iaşul mai că ar merita o finală între un exponent al corupţiei generalizate şi un reprezentant al noilor legionari. În ultimă instanţă, trebuie să admitem, că atât poate să ne ofere, momentan, mediul academic ieşean.