Ucigaşul pus pe şotii a păţit-o. Premieră la Iaşi împotriva deţinuţilor care se joacă de-a Justiţia ca să se mai plimbe

Marius Anton a fost condamnat în 2014 la 25 de ani de închisoare, pentru comiterea mai multor infracţiuni, printre care şi una de omor. Aflat după gratii, s-a căsătorit în noiembrie 2018, soţia sa fiind şi ea o deţinută. În 2019, Judecătoria Răducăneni l-a mai condamnat o dată pe Anton, la încă trei ani de închisoare, pentru înşelăciune prin metoda „Accidentul”. Îşi conducea „afacerea” chiar din penitenciarul Iaşi, folosindu-se de soacra sa pentru a încasa banii de la victimele sale.

În decembrie 2022, împreună cu un alt deţinut şi cu soţia sa, a înaintat o contestaţie împotriva ultimei sentinţe de condamnare. Contestatorii nu şi-au explicat în niciun fel contestaţia, menţionând că vor depune motivele până la primul termen de judecată şi solicitând să fie aduşi în faţa instanţei. Pentru soţii Anton, era o ocazie de a se mai vedea o dată, în afara vizitelor conjugale la care deţinuţii au dreptul trimestrial. La termenul de judecată din februarie, Anton şi-a retras contestaţia, printr-o cerere scrisă. În martie, şi-a retras contestaţia şi soţia sa. Magistraţii Judecătoriei Răducăneni nu au avut altceva de făcut decât să ia act de acest lucru.

Jocul lui Anton nu se terminase încă. În iunie, el a făcut apel împotriva sentinţei date la Răducăneni. Când să fie audiat, a depus la dosar, prin intermediul penitenciarului, o cerere tipizată în care preciza că nu el a formulat apelul. Ca urmare, avocatul din oficiu şi procurorul de şedinţă au cerut respingerea cererii ca inadmisibilă sau anularea cererii de apel. În mod uzual, aşa se şi procedează, dar magistraţii completului care a analizat dosarul au refuzat să mai facă jocul deţinutului. „Contrar susţinerilor apelantului, instanţa constată că acesta a formulat calea de atac în deplină cunoştinţă de cauză, i-a fost atestată identitatea de către administraţia locului de deţinere şi a cunoscut conţinutul sentinţei penale contestate, astfel încât nu se poate reţine că ar fi fost în eroare faţă de exercitarea căii de atac. De asemenea, condamnatul apelant nu poate susţine că prezenta cerere ar fi fost formulată de către altă persoană în numele său, deoarece cererea a fost depusă şi înregistrată personal la administraţia locului de deţinere”, au reţinut magistraţii Curţii de Apel.

Ei au apreciat că formularea cu rea credinţă a unei cereri de apel fără intenţia de a se judeca efectiv reprezintă un abuz de drept. Aceasta, cu atât mai mult cu cât acelaşi joc, de-a depusul şi retrasul cererii, Anton îl făcuse şi în faţa Judecătoriei Răducăneni. „Repetarea aceluiaşi comportament abuziv şi în faţa Curţii de Apel în cadrul soluţionării prezentei cereri de apel trebuie sancţionat în mod corespunzător pentru a atrage atenţia condamnatului asupra consecinţelor exercitării cu rea credinţă a drepturilor procesuale care implică avansarea de către stat a unor resurse umane şi materiale”, au spus judecătorii.

Aceştia i-au aplicat lui Anton o amendă judiciară de 2.000 de lei. De asemenea, au dispus emiterea unei adrese către penitenciar, pentru ca deţinutul să fie tras la răspundere disciplinară pentru „formularea de cereri fictive şi abuzive care încarcă în mod nejustificat rolul instanţelor”. Una dintre consecinţele sancţionării disciplinare a unui deţinut este şi pierderea dreptului la vizite conjugale timp de şase luni.