Unde a dispărut bunul simţ de pe Facebook?

Ele sunt folositoare atât pentru membri, cu zecile de mii, chiar sute de mii, cât mai ales pentru administratori. De asemenea, unele dintre ele sunt efervescente, altele mai puţin, în funcţie de conţinut. Dincolo de utilitatea de necontestat a acestora, în care, de exemplu, unul dintre membri şi-a găsit geanta după ce a publicat o postare, un altul chiar şi-a găsit copilul fugit de acasă, sau de apelurile umanitare în care mulţi ieşeni binevoiesc să întindă o mână de ajutor, aceste grupuri ascund şi o parte întunecată, schimonosită, perversă. Iar totul pare a pleca de la unii lideri informali ai acestor grupuri, care au ajuns în această postură profitând rapid de o oportunitate, dar care nu au nici pe departe responsabilitatea pe care o are, comparativ, şi cel puţin teoretic în cazul unora, un canal media cu audienţă asemănătoare.

Să vă oferim un exemplu recent. Pentru a mai agita apele în grup, uneori chiar administratorii acestora creează postări meschine, deseori semivulgare. Am remarcat acest gen de postări pe acele grupuri în care membrii sunt conducători auto. Aici, limbajul a devenit suburban, în condiţiile în care autorităţile sunt cele care ar trebui trase de urechi în privinţa traficului infernal din municipiu, şi nu colegii de trafic. Nu punerea la zid şi înjurarea ca la uşa cortului, public, a unui şofer care şi-a lăsat maşina parcată în loc nepermis, dar care nu încurcă traficul, trebuie să fie o prioritate. Remarcăm cu toţii, cu tristeţe, că în rândul şoferilor din Iaşi a dispărut toleranţa, iar fair play-ul nu îşi mai are locul. Un exemplu şi mai concret: unul dintre administratorii unui grup alcătuit în principal din ieşeni cu permis de conducere a creat o postare: „|ştia de mergeţi încet, şi când vrea cineva să vă depăşească, acceleraţi şi voi, cât mai este pensia de handicapat?“. Repet, postarea a fost pusă chiar de administratorul grupului respectiv, grup cu zeci de mii de membri. Zeci de like-uri, râsete, comentarii la fel de licenţioase în care sunt folosite cuvinte pe care le-am observat foarte des în astfel de grupuri, în ultima perioadă: „handicapaţi“, „boi“, „vaci“, „nesimţiţi“, „porci“, „panarame“, cuvinte folosite în comentarii şi adresate şoferilor care, chipurile, ar avea acest obicei. Abia unul dintre membri a avut curajul să comenteze despre maniera în care a fost făcută postarea, pentru a fi supus oprobiului public: „Inteligentă postarea.. sper că e doar o scăpare. Nu comentez substanţa afirmaţiilor, care este corectă. Dar, modul în care o faceţi, dezamăgeşte“, a scris o persoană. Care a fost imediat acoperită cu găleţi de „lături“ verbale. Unde e responsabilitatea unui administrator de grup cu audienţă de zeci de mii de persoane, şi care nu moderează astfel de lucruri, ci chiar le încurajează?

Pe un alt grup, mult mai numeros, unul dintre membri a pozat cu telefonul un autoturism care, din locul în care este fotografiată maşina, ar încurca intersecţia respectivă. Cel care a pozat maşina a scris înainte de a face fotografia, pe zăpada de pe parbrizul autoturismului, expresia „Eşti un bou“. Fotografia a adunat sute de like-uri, comentarii, distribuiri, râsete. Zeci de membrii au aruncat cu lături în capul proprietarului autoturismului, fără să ştie că persoana care a pozat autoturismul a făcut-o rău intenţionat: maşina nu încurca absolut pe nimeni. Este trist că administratorii acestor grupuri agreează acest stil de postări. Şi asta doar pentru a face grupul mai efervescent, cu audienţă mai mare. De dorit ar fi să primeze bunul simţ, omenia, iar prin postări să se răspândească respectul între oameni, între ieşeni, între şoferi etc., şi nu ura. Chiar dacă unul dintre ei a greşit.

De asemenea, un lucru este clar: mulţi dintre administratorii grupurilor de acest fel nu au autoritate morală asupra membrilor, prin ceea ce postează, promovează sau scriu, pentru a modera postările lipsite de bun simţ: nu sunt gentlemani, nu promovează fair-play-ul, nici toleranţa. Doar par că se bucură că nu ei sunt cei arătaţi cu degetul, şi arată chiar ei imediat pe cineva, dacă acel caz poate suscita multe reacţii.

Din păcate, cel puţin deocamdată, nu sunt reglementări care să tempereze aceste comportamente ce par a lua o amploare tot mai mare. În lipsa bunului simţ – lipsă pe care avem cu toţii datoria să o sancţionăm atunci când o vedem, inclusiv pe astfel de grupuri  – nu putem decât să aşteptăm generaţiile din urmă, poate cu un bun simţ mai ridicat decât al nostru. Putem oare spera?